ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5831/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 7 aprilie 2008 pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC

F.L. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor,

prin C.N.A.D.N.R. SA, și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe

lângă Consiliul local Sector 1 București, contestând hotărârea

de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008 emisă de

Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, și Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Sector 1

București, solicitând ca despăgubirea acordată pentru

exproprierea imobilului sector 1 București să fie în cuantum de

430.000 ron și nu 113.489,52 lei, așa cum a fost acordată prin

hotărârea contestată.

În motivarea cererii, s-a

arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2004,

reclamanta a dobândit suprafața totală de 4.000 m.p., iar prin H.G. nr.

872 din 20 decembrie 2007 s-a decis exproprierea unor imobile, printre acestea

aflându-se și suprafața de 309 m.p. din totalul de 4.000 m.p., pe

care îi deține reclamanta.

La 1 februarie 2008,

reprezentanții reclamantei au declarat că nu sunt de acord cu

valoarea totală a despăgubirilor stabilite de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Sector 1

București, apreciind că suma oferită nu este în

concordanță cu valoarea de piață a terenului.

Consiliul local al Sectorului 1

București a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei

calității procesuale de folosință, excepția lipsei

calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii

ca neîntemeiată.

C.N.A.D.N.R. SA a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 21 mai 2008,

reclamanta a precizat acțiunea arătând că înțelege să

se judece cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și nu cu Ministerul

Transporturilor.

La termenul din 18 iunie 2008, s-a

admis excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe

lângă Consiliul local Sector 1 București.

Reclamanta a mai formulat o

precizare a acțiunii, după administrarea de probatorii, prin care a

solicitat ca plata despăgubirilor să fie stabilită în euro/m.p.

și să fie plătită la cursul B.N.R. de la data

plății, respectiv 273 euro/m.p., pentru suprafața

expropriată de 309 m.p.

Tribunalul București, secția

a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 367 din 13 martie 2009,

a admis în parte contestația; a anulat parțial hotărârea nr. 8/2008,

numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a stabilit

despăgubirile datorate de expropriator reclamantei ca fiind în cuantum de

67.362 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății

efective.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, prin hotărârea contestată,

s-a dispus exproprierea și s-a acordat, prin consemnarea plății,

despăgubiri în cuantum de 113.489, 52 lei ron, echivalentul a 30.900 euro,

pentru terenul situat în București, Sector 1, având nr. cadastral și

aparținând reclamantei, în suprafață de 309 m.p.

Din raportul de expertiză

tehnică imobiliară a rezultat că valoarea de circulație a

imobilului expropriat la data consemnării despăgubirilor era de

237.114 lei, contravaloarea a 67.362 euro, având în vedere o valoare de 218

Euro/m.p., față de 100 Euro/m.p. la cât evaluase inițial

comisia.

Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată, și a avut în

vedere valorile indicate în raportul de expertiză tehnică.

Prin decizia civilă nr. 584 A

din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins, ca

nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA

și a respins cererea formulată de intimată, reținând, în

esență, că, prin întâmpinarea formulată de apelantă la

21 mai 2008, s-a arătat că pentru terenul expropriat experții

evaluatori au constatat că lucrarea de expropriere nu afectează

construcții sau investiții, iar despăgubirea aferentă

suprafeței de teren este de 30.900 euro. La stabilirea prețului

despăgubirii, experții au avut în vedere prețul de pe piața

liberă la data întocmirii raportului de evaluare, obținând în acest

sens informații de la birouri notariale (privind prețurile de

tranzacționare), de la agențiile imobiliare din zonă și de

pe internet.

S-a mai reținut, că apelul

nu este fondat, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză

a rezultat că valoarea despăgubirilor, la momentul emiterii

hotărârii de expropriere, este de 237.114 lei reprezentând 67.362 euro,

având în vedere o valoare de 218 euro/m.p., aceasta reprezentând media

valorilor între anunțurile telefonice de vânzare și prețurile

practicate de agențiile imobiliare, valoare redusă cu o marjă de

negociere de 10%.

În aceste condiții,

experții au avut în vedere o valoare medie a metrului pătrat de teren

în zona în care se află terenul expropriat, tocmai pentru a realiza o

despăgubire justă și la valoarea reală a terenului.

Valoarea de 100 euro/m.p.,

susținută de altfel și prin obiecțiunile la raportul de

expertiză, nu reprezintă o valoare reală a terenului expropriat,

apelanta neputând dovedi în mod concret, prin înscrisurile atașate

obiecțiunilor, că aceasta este valoarea reală.

Instanța de apel a respins

și cererea formulată de intimata reclamantă, având în vedere

că atât plata dobânzii, cât și reactualizarea sumei acordate pot fi

solicitate, potrivit dispozițiilor art. 371

2

C. proc. civ., organului de

executare, cu atât mai mult cu cât cel care a investit instanța în

prezenta cale de atac este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente:

Temeiul cererii de chemare în

judecată formulată de intimata-reclamantă a fost art. 9 din

Legea nr. 198/2004, care face trimitere la legea generală în materia

exproprierii, Legea nr. 33/1994 și potrivit căruia „acțiunea

formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, în ceea ce

privește stabilirea despăgubirii”.

S-a arătat, că

dispozițiile generale, art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilesc criteriile

de evaluare pe care comisia de experți numită de instanța de

judecată trebuia să le aibă în vedere, însă aceasta nu a

avut în vedere criteriile legale prevăzute de acest text de lege pentru

stabilirea despăgubirii, respectiv prețul cu care se vând terenurile

în zonă, ci s-a raportat la prețurile cu care diverși

particulari au lansat oferta pe piața imobiliară.

S-a conchis că, dacă s-ar

fi aplicat corect metoda de evaluare, valoarea rezultată ar fi fost mult

mai mică.

Examinând decizia recurată, în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată următoarele:

Recurentul susține că

instanțele de fond și apel au soluționat cauza cu

încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce

privește respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor.

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia”.

Sintagma „prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț

efectiv plătit și consemnat ca atare în contractele autentice și

nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de

tranzacționare extrase de la rubricile de anunțuri de mică

publicitate privind imobilele de același fel situate în aceeași

unitate administrativ-teritorială.

În speță, prin raportul de

expertiză întocmit în primă instanță, experții au

stabilit valoarea despăgubirii având în vedere „atât informațiile

puse la dispoziție de părți, cât și informațiile din

buletinele informative ale Comisiei Naționale de Statistică,

A.N.E.V.A.R., C.E.T.- R., literatura de specialitate, informații din

bazele de date on-line privind tranzacțiile cu terenuri”, dosar fond, iar

intimatul-pârât a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză,

printre acestea enumerându-se și faptul că experții nu au

respectat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calculul

cuantumului despăgubirii, obiecțiuni ce au fost respinse, ca

neîntemeiate, de către instanță prin încheierea de la termenul

din 14 ianuarie 2009.

În analiza apelului declarat de

pârât, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța trebuia să

se pronunțe pe fondul acestuia numai pe baza celor invocate la prima

instanță, inclusiv asupra apărării privind greșita aplicare

în speță a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

pentru stabilirea cuantumului despăgubirii.

Însă, instanța de apel s-a

mărginit a reține că valoarea despăgubirii reprezintă

„ media valorilor între anunțurile telefonice, de vânzare și

prețurile practicate de agențiile imobiliare, valoare redusă cu

marja de negociere de 10%”, ceea ce reprezintă o greșită

aplicare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind

stabilirea valorii despăgubirii, față de considerentele mai sus

expuse.

Cum stabilirea despăgubirii la

care este îndreptățită intimata-reclamantă se face,

potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin expertiza care are în

vedere prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în

contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu în raport de

ofertele de vânzare din anunțurile de mica publicitate, iar pentru

stabilirea acestora se impune efectuarea unei expertize de specialitate,

probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C.

proc. civ., Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării, se va

administra probatoriul în sensul celor mai sus expuse și vor fi avute în

vedere și celelalte mijloace de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei 584A din 16 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.