ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4031/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 670 din 03

aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea

reclamantei SC V.T. SRL, a fost stabilit cuantumul despăgubirii pentru

exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului

– teren în suprafață de 387,59 mp proprietatea reclamantei, situat în

București, nr. cadastral 5271/1 la suma de 313.146 lei; a fost obligat pârâtul

la plata sumei de 1200 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin hotărârea pentru stabilirea despăgubirilor nr. 25/2008

emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-au stabilit

despăgubirile privitoare la imobilul situat în București, în suprafață de

387,59 mp aflat în proprietatea reclamantei la suma de 198.944,56 lei,

echivalentul sumei de 54.167 Euro, imobilul proprietatea societății reclamante

fiind expropriat pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică de interes

național „fluidizarea traficului pe DN 1, între kilometrul 8+100 – 7+100 și centura

rutieră în zona de nord a Municipiului București – obiect 5 A”.

Prin cererea de chemare în judecată

a fost contestat de către reclamantă cuantumul despăgubirilor propuse de către

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.A.D.R., valoarea

despăgubirilor propusă în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, fiind

așa cum s-a arătat anterior, de198.944,56 lei, echivalentul sumei de 54.167

Euro.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 198/2004, expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor,

precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubiri pentru

exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în

termen de trei ani de la data intrării în vigoare a hotărârii guvernului

prevăzute de art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a

fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte

cererea de despăgubire. S-a reținut că respectiva acțiune se soluționează

potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește

stabilirea despăgubirii (dispoziție rămasă în vigoare și după modificările

legislative ale Legii nr. 198/2004, prin Legea nr. 184/2008 și prin O.U.G. nr. 228/2008.

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară nr. 1986/2009 efectuat de către experții P.V. și V.R.M. (comisia

alcătuită din expertul desemnat de către instanță și de expertul desemnat de

reclamantă) ținând cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 491.486 lei la data

efectuării expertizei, respectiv de 418.366 lei la data de 25 februarie 2008,

data emiterii hotărârii nr. 25/2008 (fila 54).

Expertul desemnat din partea

pârâtului a formulat un punct de vedere diferit, în sensul că valoarea de

circulație a terenului la data emiterii deciziei este de 333.276 lei, iar la

data efectuării raportului de expertiză este de 313.145 lei.

Tribunalul a apreciat că nu putea

lua în considerare nici una dintre valorile imobilului stabilite prin raportare

la expertiza efectuată în cauză, întrucât nu reprezintă valoarea reală, în

raport de prețul cu care se vând în mod diriguit imobilele de același fel

situate în aceeași unitate administrativ-teritorială.

În acest sens s-a avut în vedere că

art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care Legea nr. 198/2004 face referire,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, față de textul enunțat, a avut în

vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate.

În cazul exproprierii parțiale, dacă

partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare

a lucrărilor care se vor realiza, experții pot propune instanței o eventuală

reducere numai a daunelor.

În raport de aceste dispoziții

legale, sumele menționate prin raportul de expertiză judiciară, efectuat de

experții P.V. și V.R. (comisia alcătuită de expertul desemnat de către instanță

și cel desemnat de reclamantă), de 4901.486 lei la data efectuării expertizei,

respectiv de 418.366 lei la data de 25 februarie 2008, data emiterii hotărârii

nr. 25/2008 nu poate fi luată în considerare, deoarece s-a apreciat că nu poate

reflecta prețul la care se practică vânzarea imobilelor de același fel în

respectiva unitate administrativ-teritoriale, fiind prețuri exagerate, peste

valoarea pe care reclamanta ar putea să o dețină pe piața liberă.

La aprecierea valorii s-a avut în vedere

că terenul face parte dintr-o suprafață mai mare, prin expropriere reclamantei

aducându-i-se o atingere minimă.

Tribunalul în final a avut în vedere

valoarea de 313.146 lei, întrucât reflectă valoarea imobilului la data

întocmirii raportului de expertiză în funcție de care se calculează

despăgubirea conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care fac

trimitere dispozițiile art.9 din Legea nr. 198/2004.

S-a reținut că instanța nu se poate

pronunța pe anularea hotărârii nr. 25/2008, întrucât, pe de o parte modificarea

cuantumului despăgubirii nu atrage anularea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor inițiale, iar pe de altă parte, prin această hotărâre se dispune

exproprierea imobilului, ori măsura exproprierii nu poate face obiectul

contestației și deci nu poate fi anulată.

Prin decizia nr. 630 A din 26 noiembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de reclamantă și de pârât împotriva sentinței

civile nr. 670 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

În ceea ce privește apelul

reclamantei s-a reținut că, din interpretarea art. 25 din Legea nr. 33/1994

privind constituirea comisiei de experți pentru stabilirea despăgubirilor

cuvenite expropriatului rezultă că nici unul dintre experții ce au compus

comisia nu au avut calitate de experți – poate în sensul avut în vedere de

reglementările speciale în materie de expertiză prevăzute de O.G. nr. 2/2000

sau cele generale privind administrarea acestei probe din Codul de procedură

civilă, respectiv art. 201 alin. (5), chiar dacă doi dintre experți sunt

desemnați de părțile litigante.

Întrucât pentru efectuarea lucrării

de specialitate se constituie o comisie de experți este necesar ca fiecare

dintre ei să-și expună punctul de vedere în cauză, prin raportul de expertiză

comun, dacă este întrunit consensul, sau separat, în caz contrar.

În ultima situație, trebuie reținută

ca nerelevantă o opinie majoritară a comisiei de experți, instanța în lipsa

unei dispoziții legale exprese cu privire la acest aspect, nefiind obligată să

țină seama de această opinie, neîncălcând din opțiunea exprimată,

imparțialitatea invocată de apelanta-reclamantă. Esențial a fost că instanța a

avut în vedere opinia unui specialist, respectiv opinia exprimată de unul

dintre experții judiciari desemnați în acest scop.

Mai mult, prevederile art. 27 din

Legea nr. 33/1994 au permis instanței să compare rezultatul expertizei cu

oferta și cu pretențiile formulate de părți, tocmai pentru ca soluția

pronunțată să fie în concordanță cu finalitatea acestei proceduri judiciare,

aceea de a asigura o justă dezdăunare a proprietarului pentru bunul expropriat.

În speță s-a apreciat că valoarea

cea mai apropiată de realitate este cea menționată de expertul A.D., cea de

313.146 lei, de la data efectuării expertizei, care a avut în vedere criteriile

obiective, indicate chiar de textul legal, criticile apelantei privind lipsa de

obiectivitate a judecătorului corect neputând fi primite.

Instanța a ținut seama de primirea

unui specialist care a participat la întocmirea expertizei, astfel că orice

critică vizând acest aspect s-a reținut ca nefondată.

Faptul că valoarea reținută este cea

mai mică indicată de către experții desemnați în cauză s-a reținut ca fără

relevanță, atâta vreme cât soluția adoptată s-a bazat pe argumente suficiente

și în mod corect s-a avut în vedere valoarea imobilului din momentul efectuării

raportului de expertiză, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 198/2004.

Curtea a reținut că nu s-a ignorat

în cadrul analizei faptul că terenul expropriat făcea parte dintr-o suprafață

mai mare aflată în proprietatea reclamantei și că atingerea adusă dreptului de

proprietate a fost minimă și instanța a dat o interpretare corectă sintagmei

legale”imobile de același fel”, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Nu s-a trecut nici peste faptul că

în perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii contestate de reclamantă și

data efectuării expertizei prețurile imobilelor au scăzut (februarie 2008 –

ianuarie 2009) din cauza situației de criză economică ce a afectat în mod

deosebit piața imobiliară.

În condițiile în care reclamanta nu

a arătat în concret în ce ar consta prejudiciul suplimentar invocat cauzat de

expropriere Curtea a reținut că în mod corect i se cuvin numai despăgubiri

reprezentând valoarea terenului expropriat, stabilind în conformitate cu

criteriile arătate de art. 26 din actul normativ menționat, motiv care a fost

respins ca nefondat.

În privința apelului declarat de

pârât s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare

a Legii nr. 198/2004 referitor la posibilitatea celui expropriat de a contesta

cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator conform procedurii speciale

reglementată de acest act normativ.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen reclamanta SC V.T. SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile

reclamantei se arată în primul rând că instanța de apel a apreciat greșit când

a respins motivele invocate, considerând corectă argumentarea instanței de

fond, considerând conformă cu realitatea opinia unui singur expert.

A apreciat că instanța nu poate

stabili care este valoarea ce ar putea fi obținută pe piața liberă prin

vânzarea terenului și tocmai de aceea stabilirea cuantumului despăgubirilor se

face prin efectuarea unei expertize de către o comisie formată din trei

experți.

Un alt aspect reținut și apreciat în

mod greșit de către instanța de apel îl reprezintă faptul că reclamanta nu a

formulat cerere de acordare a despăgubirilor pentru expropriere, situație

infirmată de actele existente la dosar.

De asemenea se arată că nu s-a ținut

cont de impactul exproprierii asupra reclamantului în condițiile în care

construcția edificată pe teren are destinația pentru închiriere, ceea ce

înseamnă că s-a indicat prejudiciul suplimentar.

Susține recurenta că despăgubirile

acordate sunt incomplete, deoarece nu cuprind suma acordată pentru terenul

expropriat și suma acordată pentru investițiile aflate pe teren.

Recursul promovat de pârât vizează

nelegalitatea despăgubirilor acordate în raport cu dispozițiile art. 26 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 33/1994.

În cererea formulată de

recurenta-reclamantă la 18 februarie 2010 a solicitat să se ia act că renunță

la judecata recursului.

În această situație, având în vedere

că procesul civil este guvernat, între altele, de principiul disponibilității,

în sensul căruia cel ce a sesizat instanța, poate oricând să renunțe la

judecată, urmează a se face în cauză aplicarea art. 246 C. proc. civ. și a se

lua act de renunțarea la judecarea recursului de față.

Examinând decizia în limita

motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

constată recursul pârâtului nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 9 din Legea nr. 198/2004

prevede acțiunea în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor se soluționează

potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Criteriile în raport de care se

stabilește cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care,

în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că

la calculul cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul la care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului său, după caz, altor persoane îndreptățite.

În cauză a fost efectuată o

expertiză de către trei experți conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar față

de prevederile art. 26 din lege, corect s-a stabilit valoarea despăgubirilor în

raport cu prețul de vânzare de la data întocmirii raportului de expertiză.

Experții au avut în vedere criteriul de calcul prevăzut de art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, critica pârâtului fiind nefondată.

Pentru aceste considerente, instanța

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

declarat de C.N.A.D.N.R. SA în calitate de reprezentantă legală a Statului

Român și conform art. 246 C. proc. civ. va lua act de renunțarea la judecarea

recursului declarat de reclamanta SC V.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata

recursului declarat de reclamanta SC V.T. SRL împotriva deciziei nr. 630 A din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2010.