ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5113/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București la data de 21 octombrie 2008, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. reprezentată prin D.R.D.P. București, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească cuantumul despăgubirilor aferente exproprierii pentru cauză de utilitate publică prin dezmembrarea suprafeței de 1332 mp din imobilul format din teren și construcții în suprafață totală de 23.319,08 mp situat în intravilanul municipiului București, sector 1 și obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor pentru exproprierea declarată prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 22 din data de 24 septembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat la adresa sus menționată iar prin hotărârea 948/2007 Guvernul României a aprobat planul de amplasament al lucrării de utilitate publică, „fluidizare trafic pe DN 1 - Km 8+100 - Km 17+000 și centura rutieră în zona de nord a Municipiului București - obiect 5A", cu declanșarea procedurii exproprierii imobilelor aflate pe amplasamentul lucrări" sus-menționate. Prin hotărârea nr. 22/2008, pârâtul a constatat că reclamantul nu a acceptat cuantumul despăgubirii acordate constând în suma de 687.078,95 lei, echivalentul a 187.266 Euro și a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în cuantumul sus menționat.

Reclamanta înțelege să conteste cuantumul despăgubirii acordate de pârât, întrucât valoarea stabilită de expropriator de cca. 250 Euro/mp nu poate fi acceptată întrucât nu reprezintă valoarea reală a imobilului, nu reprezintă o dreaptă despăgubire în sensul art. 481 C. civ. și art. 26 din Legea nr. 33/1994. In consecința, se impune efectuarea unei expertize de către o comisie de experți, care să calculeze despăgubirea ținându-se seama de prețul cu care un imobil situat în aceeași zonă se vinde la data efectuării expertizei. In concluzie, reclamanta a arătat că în opinia sa o justă și echitabilă despăgubire ar reprezenta suma totală de 771.426 Euro din care suma de 639.360 Euro reprezintă prețul terenului, suma de 54.066 Euro reprezintă prețul construcțiilor edificate pe teren, suma de 15.000 Euro reprezintă despăgubiri ce vor fi efectuate pentru reamplasarea parcărilor și a construcțiilor demolate, iar suma de 63.000 Euro reprezintă cca.

10% din cheltuielile ce urmează a fi efectuate pentru dobândirea unei alte proprietăți imobiliare. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată cu motivarea, în esență, că suma oferită reprezintă o justă despăgubire, s-au avut în vedere prețurile de pe piața liberă la data întocmirii raportului de evaluare iar cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de către evaluatori autorizați. Prin încheierea din 15 ianuarie 2009 tribunalul a încuviințat pentru reclamantă proba cu acte și proba cu expertiză specialitatea construcții civile și industriale, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul cauzei și preluat de la reclamantă, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Pe parcursul administrării acestei probe a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză nr. 2714/2009, efectuat de către experții O.C., P.V.A. și A.D. obiecțiunile formulate fiind respinse ca neîntemeiate la termenul din 09 aprilie 2009. Prin sentința civilă nr. 574 din 16 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea reclamantei și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes național, a imobilului teren în suprafață de 1332 mp proprietatea reclamantei, situată în București, sector 1, cu număr cadastral 15.694, C.F. 31.887, la suma de 1.109.556 lei și a respins, ca neîntemeiat, capătul doi din cerere, obligând pârâtul la plata sumei de 2.100 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 22/2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul în suprafața de 1332 mp proprietatea reclamantei, la suma de 687.078,95 lei, imobilul proprietatea reclamantei fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes național „fluidizare trafic pe DN 1 - Km 8 + 100 - Km. 17 + 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București - obiect 5 A". S-a mai reținut că, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, și ale art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, având în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții O.C., P.V.A.

și A.D., la stabilirea cuantumului exproprierii se va lua în considerare valoarea indicată prin raportul de expertiză deoarece aceasta reprezintă valoarea reală a imobilului, în sensul de preț la care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială. La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a mai avut în vedere că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Terenul ce face obiectul exproprierii are o suprafață de circa 1332 mp dintr-o suprafață totală de 23.319 mp aflată în proprietatea reclamantei în baza contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, astfel încât, prin expropriere, reclamantei i se aduce o atingere importantă dreptului de proprietate.

Prima instanță a reținut că obiectul cauzei îl formează numai contestarea sumei stabilită pentru imobilul teren nu și pentru construcțiile edificate pe teren, pentru care părțile au ajuns la acord, așa cum de altfel, a susținut și apărătorul reclamantei prin încheierea din 15 ianuarie 2009. Cu privire la capătul doi de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la cuantumului despăgubirilor stabilite deja prin Hotărârea nr. 22/2008, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat, întrucât despăgubirile menționate în această hotărâre au fost deja consemnate pe numele reclamantei, conform recipisei de consemnare nr. 2146832/1 din 10 decembrie 2008 prin procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, astfel încât pârâta și-a executat obligația menționată în Hotărârea nr. 22/2008.

In termen legal, pârâtul a formulat apel împotriva sentinței civile sus-m enționată, prin care a susținut că, instanța de fond, deși invocă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a omologat raportul de expertiză, în care, în mod greșit, la stabilirea cuantumului despăgubirii experții au avut în vedere prețul imobilelor de la nivelul lunii decembrie 2008 și nu la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv, martie 2009. Mai mult, instanța de judecată, pronunțându-se la data de 16 aprilie 2009, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 228/2008, trebuia să dispună completarea raportului de expertiză cu un nou obiectiv, respectiv, stabilirea valorii imobilului la data efectuării raportului de expertiză.

Raportul de expertiză omologat de instanța de judecată nu respectă criteriile prevăzute de lege în ceea ce privește stabilirea valorii imobilului. Valoarea imobilului avută în vedere de experți, prin utilizarea cel puțin a două dintre cele patru variante, a fost stabilită în baza unor oferte reprezentând prețuri solicitate de proprietar - vânzător și nu în baza prețurilor cu care se vând imobile de același fel potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar experții trebuia să aibă în vedere prețurile de vânzare efectivă ale imobilelor și nu prețurile nejustificate solicitate de proprietari pentru testarea pieței într-o perioadă în care piața imobiliară era blocată cu mai bine de 6 luni înaintea exproprierii.

Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 precum și ale art.15 din același act normativ prin care se precizează că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora în condițiile legii speciale. Raportul de expertiză a fost de altfel întocmit, în mod corect, fiind folosite patru metode de comparație, astfel încât nu există motive pentru a fi contestat.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decima nr. 657A din 07 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului pentru următoarele considerente: Potrivit cu dispozițiile art. 44 din Constituția României, ale art. 481 din Codul civil, dispoziții care sunt pe deplin concordante prevederilor din Declarația Drepturilor Omului și a Cetățeanului, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, exproprierea nu se poate realiza decât cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. In cazul de față, în mod corect prima instanță a aplicat și interpretat dispozițiile O.U.G.

nr. 228/2008, completată prin Legea nr. 198/2004 și ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și a reținut că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului care se stabilește în funcție de prețul de vânzare al imobilelor de același fel practicat în unitatea administrativ-teritorială, respectiv, valoarea cu care terenul poate intra în circuitul liber al pieței imobiliare, valoare definită conform normelor Comitetului Internațional pentru Standarde de Evaluare, ca cel mai probabil preț care poate fi primit, la o anumită dată, pentru o proprietate supusă vânzării pe o piață competitivă care îndeplinește toate condițiile pentru o vânzare corectă cu un cumpărător și un vânzător care acționează prudent în cunoștință de cauză, pentru propriul interes și fără a fi supuși vreunor constrângeri.

Calculul prețului mediu unitar de circulație al terenului a fost stabilit prin analiza metodelor calculului prețului tehnic unitar al terenului prin metoda costului standard, calculului prețului mediu unitar al terenului prin metoda comparației prin bonitare, calculului prețului mediu unitar de piață al terenului și al calculului prețului mediu unitar al terenului prin metoda comparației vânzărilor fiind astfel respectate criteriile generale de individualizare prezentate în recomandările date prin Buletinul CET - R nr. 97/2006, prin Standardul Internațional de practică în evaluare, fiind deplin respectate atât dispozițiile art. 21- 27 din Legea nr. 33/1994, ale Legii nr. 198/2004 nr. 184/2008 și O.U.G.

nr. 228/2008 cu privire la stabilirea valorii despăgubirii în funcție de momentul la care exproprierea devine efectivă. Momentul transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ - teritoriale operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, respectiv 3 luna decembrie 2008, astfel că, în mod corect, tribunalul a apreciat, că doar, prin soluția pronunțată se poate asigura reclamantei o dreaptă despăgubire. Î mpotriva acestei decizi a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA București, invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. In motivarea recursului pârâtul susține că hotărârea recurată a fost pronunțată de instanța de apel cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. In dezvoltarea criticii de nelegalitate, pârâtul susține că prețul cu care se vând în mod obișnuit astfel de imobile are semnificația de preț plătit efectiv și menționat efectiv în contractele autentice de vânzare cumpărare și nu prețurile de ofertare ale agențiilor imobiliare sau din anunțurile de mică publicitate. Se mai susține că instanța de apel a avut în vedere prețurile de ofertare și nu prețurile de tranzacționare, pronunțând o hotărâre care încalcă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. De asemenea se susține că raportul de expertiză omologat nu respectă dispozițiile legii în ceea ce privește momentul la care experții trebuiau să se raporteze pentru stabilirea despăgubirilor.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, susținând că expertiza evaluatorie a fost întocmită în raport cu obiectivele stabilite de instanță și necontestate de către recurenta la momentul respectiv. Analizând recursul Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: In drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs încălcare expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

In analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greșeală de fapt, știut fiind că o astfel de verificare era permisă prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, în sensul că ele sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) invocate de pârât și nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceiași Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului fi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum fi instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială" definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei. Or, dacă respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile legale menționate poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii, stabilită în concordanță cu criteriile prevăzute de textul de lege menționat, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus arătate, scapă controlului instanței de recurs.

In speța supusă analizei, sub motivul unei încălcări de către judecătorii fondului a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constată că pârâtul solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului administrat în fața instanțelor de fond, cu consecința stabilirii unui alt cuantum al despăgubirii, ceea ce nu este permis instanței de recurs. De altminteri, pârâtul a reiterat prin recurs aceleași critici pe care le-a formulat în apel. Susținerea pârâtului potrivit căreia, în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite reclamantului instanțele de fond ar fi avut în vedere, contrar prevederilor art. 26 din lege, doar prețurile indicate în diverse oferte imobiliare, care nu se confundă cu prețul de tranzacționare, se constată că nu este fondată.

Aceasta întrucât în mod corect prima instanță a aplicat și interpretat dispozițiile O.U.G. nr.228/2008, completată prin Legea nr. 198/2004 și ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și a reținut că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului care se stabilește în funcție de prețul de vânzare al imobilelor de același fel practicat în unitatea administrativ-teritorială, respectiv, valoarea cu care terenul poate intra în circuitul liber al pieței imobiliare, valoare definită conform normelor Comitetului Internațional pentru Standarde de Evaluare, ca cel mai probabil preț care poate fi primit, la o anumită dată, pentru o proprietate supusă vânzării pe o piață competitivă care îndeplinește toate condițiile pentru o vânzare corectă cu un cumpărător și un vânzător care acționează prudent în cunoștință de cauză, pentru propriul interes și fără a fi supuși vreunor constrângeri.

Calculul prețului mediu unitar de circulație al terenului a fost stabilit prin analiza metodelor calculului prețului tehnic unitar al terenului prin metoda costului standard, calculului prețului mediu unitar al terenului prin metoda comparației prin bonitare, calculului prețului mediu unitar de piață al terenului și al calculului prețului mediu unitar al terenului prin metoda comparației vânzărilor fiind astfel respectate criteriile generale de individualizare prezentate în recomandările date prin Buletinul CET - R nr. 97/2006, prin Standardul Internațional de practică în evaluare, fiind deplin respectate atât dispozițiile art. 21- 27 din Legea nr. 33/1994, ale Legii nr. 198/2004 nr. 184/2008 și O.U.G.

nr. 228/2008 cu privire la stabilirea valorii despăgubirii în funcție de momentul la care exproprierea devine efectivă. Momentul transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ - teritoriale operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, respectiv luna decembrie 2008. Așa fiind, pentru considerentele arătate, reținând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat. In același timp, constatând că prin această soluție pârâtul este, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., partea "căzută în pretenții", și raportat la alin. (3) al aceluiași articol potrivit căruia judecătorii au dreptul de a mări sau micșora onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori se va stabili motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat se va dispune, obligarea acestuia la plata sumei de 13.000 lei cheltuieli de judecată parțiale către intimata reclamantă SC M. SRL. Mai mult, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat reglementează contractul de asistență juridică, care este un raport juridic între avocat și client, în timp ce art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual civil între părțile contractante, textul stabilind modalitatea de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel ce a căzut în pretenții. Astfel în ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de intimată în sumă de 26470,28 lei, instanța reține următoarele: Art. 274 alin. (3) C. proc. civ. care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocațiale, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau nepotrivit de mari, față de obiectul cauzei, de munca prestată, îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

Astfel în aprecierea cuantumului onorariului, instanța va avea în vedere proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus necesar pentru pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente ce țin de complexitatea cauzei și dificultatea litigiului. Din perspectiva acestor aspecte, cheltuielile de judecată în cuantum de 26470,28 lei reprezentând onorariul avocațial, urmează a fi reduse la suma de 13.000 de lei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 657A din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească intimatei reclamante SC M. SRL, suma de 13.000 lei cheltuieli de judecată parțiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.