ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3259/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 6 mai 2008, reclamantul Municipiul București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, a chemat în judecată pe pârâții J.R., J.V., J.D., pentru a se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 94 mp, din imobilul proprietatea pârâților, compus din teren în suprafață totală de 582,72 mp și construcție, situat în București, sector 1 și trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea reclamantului la plata către pârâți a despăgubirilor în valoare de 247.932 lei din care: 219.864 lei, contravaloare despăgubire teren și 28.068 lei, contravaloare despăgubire împrejmuire, potrivit Legii nr. 33/1994.

În drept, au fost invocate prevederile art. 44 din Constituție, art. 481 C. civ. și Legea nr. 33/1994. Pârâții au formulat întâmpinare și au cerut obligarea reclamantului la plata despăgubirii conform prețului de piață al imobilului la data depunerii întâmpinării și nu la data de 15 aprilie 2007, cum s-a stabilit prin raportul de evaluare întocmit de expert B.C. Prin sentința civilă nr. 1669 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantului, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 94 mp și construcție, situate în București, sector 1, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei (contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării evaluării) ce urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței.

În fapt, prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 a C.G.M.B. privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local „Supralărgire strada Gheorghe Ionescu Sisești - Bd. Ion Ionescu de la Brad” a fost declarată de utilitate publică zona în care se află terenul pârâților, conform procesului-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006. Prin notificarea nr. 408 din 21 august 2007, pârâții au fost înștiințați că suprafața de teren în litigiu va fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, cu despăgubirea pârâților cu suma de 259.159,2 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator C.B. În ce privește cuantumul despăgubirilor, pârâții nu au formulat întâmpinare, astfel că reclamantul a promovat acțiunea dedusă judecății.

În cauză, pârâții au formulat întâmpinare și au cerut ca exproprierea să se facă cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, conform prețului de piață de la data depunerii întâmpinării, respectiv 12 iunie 2008. Raportul de expertiză depus la data de 6 octombrie 2008 a evaluat despăgubirile la suma totală de 298.673 lei (contravaloarea sumei de 85.333 Euro la data efectuării expertizei).

Instanța a apreciat că expertiza extrajudiciară depusă de pârâți a avut în vedere prețurile de pe piața imobiliară de la data de 24 octombrie 2008 și nu prețurile avute în vedere de către cei trei experți desemnați de instanță pentru efectuarea raportului de expertiză; de altfel, pârâții au cerut prin întâmpinare ca despăgubirea să corespundă valorii de piață a imobilului supus exproprierii la data de 12 iunie 2008. Constatând incidența art. 21 din Legea nr. 33/1994, instanța a admis acțiunea, a dispus exproprierea terenului de 94 mp, proprietatea pârâților, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei (contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării evaluării) care urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă.

Prin decizia civilă nr. 161 A din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâților. S-a reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde data întocmirii sale, respectiv are aplicată ștampila Biroului Local pentru Expertize Judiciare, Tehnice, Contabile nr. 8399 din 6 octombrie 2008. Totodată, la pct. 4 intitulat „Desfășurarea expertizei”, s-a făcut precizarea că evaluarea imobilului s-a efectuat după deplasarea expertului la adresa imobilului, în data de 18 iulie 2008, după convocarea prealabilă a tuturor părților din dosar. Au fost înlăturate criticile apelanților prin care s-a pretins ca raportul de expertiză nu ar conține toate metodele de stabilire a despăgubirilor.

Sub acest aspect, art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirii, comisia de experți trebuie să țină seama de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unități administrativ-teritoriale”, ceea ce experții desemnați la instanța de fond – T.I.C., expert numit de instanță, M.B., expert desemnat de expropriator și C.B., expert propus de părți - au și făcut, respectiv, au avut în vedere prețurile din tranzacțiile imobiliare. Confirmând concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei - contravaloarea a 85.333 Euro la data evaluării, care urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Hotărârea de fond a fost pronunțată la data de 20 noiembrie 2008, iar pârâții J.R., J.D. și J.V. au declarat apel împotriva acestei hotărâri la data de 04 decembrie 2008, solicitând abia la 10 iunie 2009, completarea hotărârii de fond, în sensul ca aceeași instanță să modifice cuantumul despăgubirilor la suma totală de 100.276 Euro, reprezentând 91.160,3 Euro total despăgubiri expropriere și respectiv, 9.116 Euro reprezentând procentul solicitat de 10% din suma determinată reprezentând cheltuieli cu dobândirea proprietății. Pârâții nu au formulat întâmpinare în privința cuantumului despăgubirilor, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert C.B., dar au contestat ulterior, prin promovarea acțiunii, cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat.

Instanța de fond a înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză extrajudiciară și a stabilit drept cuantum final al despăgubirilor suma de 298.673 lei, echivalentul a 85.333 Euro, la care părțile sunt îndreptățite a fi despăgubite, respingând ca nefondat capătul de cerere privind acordarea unui procent de 10% din suma totală reprezentând despăgubirea finală, decizia civilă nr. 1423 din 16 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție, fiind o decizie de speță care nu are putere de lucru judecat și nu este obligatorie pentru instanțe.

S-a constatat și că experții desemnați în efectuarea raportului de expertiză au inclus în suma de 298.673 lei (85.333 Euro) valoarea de circulație a suprafeței de teren de 94 mp, precum și construcția reprezentând gard împrejmuire, construit din fundație și soclu de beton armat și grilaj metalic cu înălțimea de 1,20 m. Celelalte pretenții ale pârâților, conform completării raportului de expertiză efectuat în apel, nu se încadrează în dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ținând seama și de conduita procesuală a pârâților, care, pe de o parte, nu au contestat în termen legal cuantum,ui despăgubirilor stabilite inițial de către comisia de experți, iar, pe de altă parte, au prezentat o expertiză extrajudiciară ale cărei concluzii nu au fundament legal.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 15 iulie 2010, pârâții J.V., J.R. și J.D., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Măsura exproprierii reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esență, pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod definitiv, în urma unui act al puterii de stat. Pentru ca privarea de proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta trebuie să îndeplinească trei condiții: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat.

În materia exproprierii, statele trebuie să aibă grijă să nu impună în sarcina persoanelor sarcini excesive, ținând seama de faptul că nu pot fi impuse unei persoane private costurile realizării utilității publice. În principiu, proporționalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă și prealabilă. În drept, în mod formal au fost invocate prevederile Constituției României, art. 1 din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții-pârâți au formulat apoi critici punctuale cu privire la expertiza judiciară, după cum urmează; deși s-a încuviințat un raport de completare a expertizei pentru a se preciza valoarea gardului, instanța a ignorat în mod ilegal această solicitare, la fel și cererea ca suma respectivă să fie adăugată la suma reprezentând despăgubirea pentru teren. De asemenea, s-a menționat în suplimentul de expertiză și faptul că mutarea cabinei electrice revine instituțiilor abilitate, costurile fiind suportate de expropriator. S-a susținut că o despăgubire nu poate fi justă câtă vreme s-a oferit suma de 3,005 lei/Euro, în condițiile în care valoarea Euro/leu este variabilă, iar determinarea valorii de despăgubire a fost făcută în Euro/mp și nu în lei, iar valoarea de 3,005 lei/Euro este luată la întâmplare, pentru că expertiza judiciară nu cuprinde data când a fost întocmită.

S-a susținut că, prin cerere reconvențională, s-a solicitat plata unor despăgubiri ce le revenea din diferența de sume - una stabilită prin expertiză judiciară, alta prin expertiza extrajudiciară, cât și din faptul că Primăria Capitalei a făcut dezmembrarea terenului înainte de a li se da despăgubiri pentru terenul ce urmează a fi expropriat. Instanța de apel, în mod nelegal, a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională, făcând referire numai la dezmembrarea terenului, nu și la despăgubirile cerute ca diferența dintre cele două expertize. S-a formulat și o cerere de compensație legală, în conformitate cu art. 294 alin. (2) C. proc. civ. și art. 482 C. civ., prin care au solicitat ca Primăria Capitalei să fie obligată la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01 decembrie 2007, când s-a dezmembrat terenul ce urma să fie expropriat, la zi.

Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aceste despăgubiri. Nu s-a avut în vedere decizia civilă nr. 1423/1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a decis modul de calcul cu privire la exproprierea terenurilor, care pe lângă metodele prin care a fost stabilită valoarea unui teren, se adăuga și un procent de 10 % din suma determinată, procent ce reprezintă cheltuieli cu dobândirea unei alte proprietăți (taxe notariale, publicitate, comisioane etc.). În situația în care plata nu se va face la termenul prevăzut de instanța de recurs, Primăria Capitalei să plătească despăgubiri de 0,5 %/zi. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează; În fapt, instanțele fondului - singurele abilitate să stabilească situația de fapt a cauzei pendinte - au constatat că, prin Hotărârea nr. 267/2 noiembrie 2006 a C.G.M.B.

privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local „Supralărgire strada Gheorghe Ionescu Sisești - Bd. Ion Ionescu de la Brad”, a fost declarată de utilitate publică zona în care se află o parte din terenul proprietatea pârâților, situația de fapt fiind prezentată și în procesul-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006. Prin notificarea nr. 408 din 21 august 2007, pârâții au fost înștiințați că suprafața de teren în litigiu va fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, cu mențiunea explicită că pentru această ingerință în exercițiul dreptului lor de proprietate va fi plătită o despăgubire în cuantum de 259.159,2 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator C.B.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, pârâții nu au formulat întâmpinare, astfel că reclamantul a promovat acțiunea dedusă judecății. În drept, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru calcularea cuantumului despăgubirii, comisia de experți va trebui să țină seama de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unități administrativ-teritoriale”, Instanțele anterioare au aplicat corect dispozițiile legale sus-menționate, experții desemnați în fața instanței - T.I.C., expert numit de instanță, M.B., expert desemnat de expropriator și C.B., expert propus de părți - în elaborarea punctului lor de vedere, raportându-se la criteriul pe care legea aplicabilă litigiului l-a impus, anume prețurile din tranzacțiile imobiliare.

Confirmând concluziile raportului de expertiză, prin raportare la o dispoziție legală expresă, instanțele fondului au stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei - contravaloarea a 85.333 Euro la data evaluării - ce urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Față de considerentele de fapt și de drept sus-menționate, singura concluzie pertinentă ce se poate reține este aceea că, susținerile de principiu ale recurenților-pârâți, pe deplin aplicabile speței - măsura exproprierii reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esență, pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod definitiv, în urma unui act al puterii de stat; pentru ca privarea de proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta trebuie să îndeplinească trei condiții: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat; în principiu, proporționalitatea este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de pierderea suferită de proprietar; pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă și prealabilă - au fost avute în vedere de instanțe, astfel încât soluția pronunțată nu poate fi modificată/casată.

Expertiza efectuată în cauză a stabilit despăgubirea pentru bunul expropriat, în funcție de pierderea efectivă suferită de proprietar, ceea ce înseamnă că valoarea acestei despăgubiri s-a raportat legal și judicios la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitățile administrativ-teritoriale respective - art. 26 din Legea nr. 33/1994. Toate celelalte critici care vizează aprecierea probelor administrate în cauză în configurarea situației de fapt a cauzei pendinte - raportul de completare a expertizei cu privire la valoarea gardului, costurile cu mutarea cabinei electrice, părerile experților cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat, solicitările formulate prin cererea reconvențională, apreciată ca fiind inadmisibilă de instanța fondului - nu pot fi analizate în recurs, întrucât exced dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. Critica referitoare la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01 decembrie 2007 (dată la care s-a dezmembrat terenul ce urma a fi expropriat) la zi, pe care instanța de apel nu s-ar fi pronunțat, nu poate fi primită întrucât excede dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Împrejurarea că nu s-a avut în vedere decizia civilă nr. 1423/1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost recunoscut în calculul despăgubirii și un procent de 10 % din suma determinată de expertiză cu acest titlu, procent ce ar reprezenta cheltuieli pentru dobândirea unei alte proprietăți (taxe notariale, publicitate, comisioane etc., nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, aceasta nu reprezintă o critică în sensul și cu semnificația ipotezelor prescrise de art. 304 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, deciziile de speță nu au putere de lucru judecat și prin urmare, nu sunt obligatorii pentru instanțe. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții J.V., J.R. și J.D. împotriva deciziei nr. 161A din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.