ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3259/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3259/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 6 mai 2008, reclamantul Municipiul

București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, a

chemat în judecată pe pârâții J.R., J.V., J.D., pentru a se dispune

exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de

teren de 94 mp, din imobilul proprietatea pârâților, compus din teren în

suprafață totală de 582,72 mp și construcție, situat în București, sector 1 și

trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea

reclamantului la plata către pârâți a despăgubirilor în valoare de 247.932 lei

din care: 219.864 lei, contravaloare despăgubire teren și 28.068 lei,

contravaloare despăgubire împrejmuire, potrivit Legii nr. 33/1994.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 44 din Constituție, art. 481 C. civ. și Legea nr.

33/1994.

Pârâții au formulat

întâmpinare și au cerut obligarea reclamantului la plata despăgubirii conform

prețului de piață al imobilului la data depunerii întâmpinării și nu la data de

15 aprilie 2007, cum s-a stabilit prin raportul de evaluare întocmit de expert

B.C.

Prin sentința civilă

nr. 1669 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul București a admis acțiunea

reclamantului, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de

interes local a suprafeței de 94 mp și construcție, situate în București,

sector 1, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei

(contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării evaluării) ce urmează a fi

plătită pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a

sentinței.

În fapt, prin

Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 a C.G.M.B. privind declararea de

utilitate publică a lucrării de interes local „Supralărgire strada Gheorghe

Ionescu Sisești - Bd. Ion Ionescu de la Brad” a fost declarată de utilitate

publică zona în care se află terenul pârâților, conform procesului-verbal

pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.

Prin notificarea nr.

408 din 21 august 2007, pârâții au fost înștiințați că suprafața de teren în

litigiu va fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, cu

despăgubirea pârâților cu suma de 259.159,2 lei, conform raportului de evaluare

întocmit de expert evaluator C.B.

În ce privește

cuantumul despăgubirilor, pârâții nu au formulat întâmpinare, astfel că

reclamantul a promovat acțiunea dedusă judecății.

În cauză, pârâții au

formulat întâmpinare și au cerut ca exproprierea să se facă cu o dreaptă și

prealabilă despăgubire, conform prețului de piață de la data depunerii

întâmpinării, respectiv 12 iunie 2008.

Raportul de expertiză

depus la data de 6 octombrie 2008 a evaluat despăgubirile la suma totală de

298.673 lei (contravaloarea sumei de 85.333 Euro la data efectuării

expertizei).

Instanța a apreciat

că expertiza extrajudiciară depusă de pârâți a avut în vedere prețurile de pe

piața imobiliară de la data de 24 octombrie 2008 și nu prețurile avute în

vedere de către cei trei experți desemnați de instanță pentru efectuarea

raportului de expertiză; de altfel, pârâții au cerut prin întâmpinare ca

despăgubirea să corespundă valorii de piață a imobilului supus exproprierii la

data de 12 iunie 2008.

Constatând incidența

art. 21 din Legea nr. 33/1994, instanța a admis acțiunea, a dispus exproprierea

terenului de 94 mp, proprietatea pârâților, a stabilit cuantumul despăgubirilor

la suma de 298.673 lei (contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării

evaluării) care urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă.

Prin decizia civilă

nr. 161 A din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul pârâților.

S-a reținut că

raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde data întocmirii sale,

respectiv are aplicată ștampila Biroului Local pentru Expertize Judiciare,

Tehnice, Contabile nr. 8399 din 6 octombrie 2008. Totodată, la pct. 4 intitulat

„Desfășurarea expertizei”, s-a făcut precizarea că evaluarea imobilului s-a

efectuat după deplasarea expertului la adresa imobilului, în data de 18 iulie

2008, după convocarea prealabilă a tuturor părților din dosar.

Au fost înlăturate

criticile apelanților prin care s-a pretins ca raportul de expertiză nu ar

conține toate metodele de stabilire a despăgubirilor. Sub acest aspect, art. 26

din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirii,

comisia de experți trebuie să țină seama de „prețul cu care se vând, în mod

obișnuit imobilele de același fel în unități administrativ-teritoriale”, ceea

ce experții desemnați la instanța de fond – T.I.C., expert numit de instanță,

M.B., expert desemnat de expropriator și C.B., expert propus de părți - au și

făcut, respectiv, au avut în vedere prețurile din tranzacțiile imobiliare.

Confirmând

concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 298.673 lei - contravaloarea a 85.333 Euro la data

evaluării, care urmează a fi plătită pârâților în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii.

Hotărârea de fond a

fost pronunțată la data de 20 noiembrie 2008, iar pârâții J.R., J.D. și J.V. au

declarat apel împotriva acestei hotărâri la data de 04 decembrie 2008,

solicitând abia la 10 iunie 2009, completarea hotărârii de fond, în sensul ca

aceeași instanță să modifice cuantumul despăgubirilor la suma totală de 100.276

Euro, reprezentând 91.160,3 Euro total despăgubiri expropriere și respectiv,

9.116 Euro reprezentând procentul solicitat de 10% din suma determinată

reprezentând cheltuieli cu dobândirea proprietății.

Pârâții nu au

formulat întâmpinare în privința cuantumului despăgubirilor, astfel cum au fost

stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert C.B., dar au contestat

ulterior, prin promovarea acțiunii, cuantumul despăgubirilor acordate pentru

imobilul expropriat.

Instanța de fond a

înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză extrajudiciară și a

stabilit drept cuantum final al despăgubirilor suma de 298.673 lei,

echivalentul a 85.333 Euro, la care părțile sunt îndreptățite a fi despăgubite,

respingând ca nefondat capătul de cerere privind acordarea unui procent de 10%

din suma totală reprezentând despăgubirea finală, decizia civilă nr. 1423 din

16 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție, fiind o decizie de speță care nu

are putere de lucru judecat și nu este obligatorie pentru instanțe.

S-a constatat și că

experții desemnați în efectuarea raportului de expertiză au inclus în suma de

298.673 lei (85.333 Euro) valoarea de circulație a suprafeței de teren de 94

mp, precum și construcția reprezentând gard împrejmuire, construit din fundație

și soclu de beton armat și grilaj metalic cu înălțimea de 1,20 m.

Celelalte pretenții

ale pârâților, conform completării raportului de expertiză efectuat în apel, nu

se încadrează în dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ținând seama și de

conduita procesuală a pârâților, care, pe de o parte, nu au contestat în termen

legal cuantum,ui despăgubirilor stabilite inițial de către comisia de experți,

iar, pe de altă parte, au prezentat o expertiză extrajudiciară ale cărei

concluzii nu au fundament legal.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 15 iulie 2010, pârâții

J.V., J.R. și J.D., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub

următoarele aspecte:

Măsura exproprierii

reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esență,

pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod

definitiv, în urma unui act al puterii de stat. Pentru ca privarea de

proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta

trebuie să îndeplinească trei condiții: legalitatea măsurii, justificarea

măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul

vizat.

În materia

exproprierii, statele trebuie să aibă grijă să nu impună în sarcina persoanelor

sarcini excesive, ținând seama de faptul că nu pot fi impuse unei persoane

private costurile realizării utilității publice.

În principiu,

proporționalitatea în materia privării de proprietate este legată de

obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în

funcție de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca exproprierea să fie

legală, valoarea de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă și prealabilă.

În drept, în mod

formal au fost invocate prevederile Constituției României, art. 1 din Primul

Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au

formulat apoi critici punctuale cu privire la expertiza judiciară, după cum

urmează; deși s-a încuviințat un raport de completare a expertizei pentru a se

preciza valoarea gardului, instanța a ignorat în mod ilegal această solicitare,

la fel și cererea ca suma respectivă să fie adăugată la suma reprezentând

despăgubirea pentru teren. De asemenea, s-a menționat în suplimentul de

expertiză și faptul că mutarea cabinei electrice revine instituțiilor

abilitate, costurile fiind suportate de expropriator.

S-a susținut că o

despăgubire nu poate fi justă câtă vreme s-a oferit suma de 3,005 lei/Euro, în

condițiile în care valoarea Euro/leu este variabilă, iar determinarea valorii

de despăgubire a fost făcută în Euro/mp și nu în lei, iar valoarea de 3,005

lei/Euro este luată la întâmplare, pentru că expertiza judiciară nu cuprinde

data când a fost întocmită.

S-a susținut că,

prin cerere reconvențională, s-a solicitat plata unor despăgubiri ce le revenea

din diferența de sume - una stabilită prin expertiză judiciară, alta prin

expertiza extrajudiciară, cât și din faptul că Primăria Capitalei a făcut

dezmembrarea terenului înainte de a li se da despăgubiri pentru terenul ce

urmează a fi expropriat.

Instanța de apel,

în mod nelegal, a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională, făcând

referire numai la dezmembrarea terenului, nu și la despăgubirile cerute ca

diferența dintre cele două expertize.

S-a formulat și o

cerere de compensație legală, în conformitate cu art. 294 alin. (2) C. proc.

civ. și art. 482 C. civ., prin care au solicitat ca Primăria Capitalei să fie

obligată la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01

decembrie 2007, când s-a dezmembrat terenul ce urma să fie expropriat, la zi.

Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aceste despăgubiri.

Nu s-a avut în

vedere decizia civilă nr. 1423/1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a

decis modul de calcul cu privire la exproprierea terenurilor, care pe lângă

metodele prin care a fost stabilită valoarea unui teren, se adăuga și un

procent de 10 % din suma determinată, procent ce reprezintă cheltuieli cu

dobândirea unei alte proprietăți (taxe notariale, publicitate, comisioane

etc.). În situația în care plata nu se va face la termenul prevăzut de instanța

de recurs, Primăria Capitalei să plătească despăgubiri de 0,5 %/zi.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează;

În fapt, instanțele

fondului - singurele abilitate să stabilească situația de fapt a cauzei

pendinte - au constatat că, prin Hotărârea nr. 267/2 noiembrie 2006 a C.G.M.B.

privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local

„Supralărgire strada Gheorghe Ionescu Sisești - Bd. Ion Ionescu de la Brad”, a

fost declarată de utilitate publică zona în care se află o parte din terenul

proprietatea pârâților, situația de fapt fiind prezentată și în procesul-verbal

pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.

Prin notificarea nr.

408 din 21 august 2007, pârâții au fost înștiințați că suprafața de teren în

litigiu va fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, cu

mențiunea explicită că pentru această ingerință în exercițiul dreptului lor de

proprietate va fi plătită o despăgubire în cuantum de 259.159,2 lei, conform

raportului de evaluare întocmit de expert evaluator C.B.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, pârâții nu au formulat întâmpinare, astfel că

reclamantul a promovat acțiunea dedusă judecății.

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru calcularea cuantumului

despăgubirii, comisia de experți va trebui să țină seama de „prețul cu care se

vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unități

administrativ-teritoriale”,

Instanțele anterioare

au aplicat corect dispozițiile legale sus-menționate, experții desemnați în

fața instanței - T.I.C., expert numit de instanță, M.B., expert desemnat de

expropriator și C.B., expert propus de părți - în elaborarea punctului lor de

vedere, raportându-se la criteriul pe care legea aplicabilă litigiului l-a

impus, anume prețurile din tranzacțiile imobiliare.

Confirmând concluziile

raportului de expertiză, prin raportare la o dispoziție legală expresă,

instanțele fondului au stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei

- contravaloarea a 85.333 Euro la data evaluării - ce urmează a fi plătită

pârâților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Față de

considerentele de fapt și de drept sus-menționate, singura concluzie pertinentă

ce se poate reține este aceea că, susținerile de principiu ale

recurenților-pârâți, pe deplin aplicabile speței - măsura exproprierii

reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esență,

pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod

definitiv, în urma unui act al puterii de stat; pentru ca privarea de

proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta

trebuie să îndeplinească trei condiții: legalitatea măsurii, justificarea

măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul

vizat; în principiu, proporționalitatea este legată de obligativitatea

stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de

pierderea suferită de proprietar; pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea

de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă și prealabilă - au fost avute în

vedere de instanțe, astfel încât soluția pronunțată nu poate fi

modificată/casată.

Expertiza efectuată

în cauză a stabilit despăgubirea pentru bunul expropriat, în funcție de

pierderea efectivă suferită de proprietar, ceea ce înseamnă că valoarea acestei

despăgubiri s-a raportat legal și judicios la prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitățile administrativ-teritoriale

respective - art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Toate celelalte

critici care vizează aprecierea probelor administrate în cauză în configurarea

situației de fapt a cauzei pendinte - raportul de completare a expertizei cu

privire la valoarea gardului, costurile cu mutarea cabinei electrice, părerile

experților cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirii pentru

imobilul expropriat, solicitările formulate prin cererea reconvențională,

apreciată ca fiind inadmisibilă de instanța fondului - nu pot fi analizate în

recurs, întrucât exced dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Critica referitoare

la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01 decembrie 2007

(dată la care s-a dezmembrat terenul ce urma a fi expropriat) la zi, pe care

instanța de apel nu s-ar fi pronunțat, nu poate fi primită întrucât excede

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Împrejurarea că nu

s-a avut în vedere decizia civilă nr. 1423/1999 a Curții Supreme de Justiție,

prin care a fost recunoscut în calculul despăgubirii și un procent de 10 % din

suma determinată de expertiză cu acest titlu, procent ce ar reprezenta

cheltuieli pentru dobândirea unei alte proprietăți (taxe notariale,

publicitate, comisioane etc., nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte,

aceasta nu reprezintă o critică în sensul și cu semnificația ipotezelor

prescrise de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, deciziile de speță

nu au putere de lucru judecat și prin urmare, nu sunt obligatorii pentru

instanțe.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții J.V., J.R. și J.D. împotriva deciziei

nr. 161A din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2011.