ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4873/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4873/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Reclamantul Municipiul
București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației a chemat
în judecată pe pârâții M.C.S.B. și M.C.A.C., pentru ca, prin hotărârea ce se va
pronunța să fie dispusă exproprierea, pentru cauză de utilitate publică de intreres
local, a imobilului proprietatea acestora, situat în București, sector 1, compus
din teren în suprafață de 251,28 m.p. și construcția edificată pe acesta, cu suprafața
construită la sol de 137,60 m.p., precum și anexele existente pe teren, și trecerea
imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa de a le achita pârâților
despăgubiri în valoare de 3.069.460 RON.
Acțiunea a fost întemeiată
pe prevederile Legii nr. 33/1994.
Prin sentința nr. 1758
F din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,
a fost admisă acțiunea, a fost dispusă exproprierea imobilului proprietatea pârâților,
situat în București, sector 1, precum și trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului,
respectiv a reclamantului, și a fost obligat acesta să le plătească pârâților suma
de 3.069.460 RON, reprezentând despăgubiri, în termen de 30 de zile de la rămânerea
definitivă a hotărârii.
Apelul declarat de pârâți
a fost admis, prin decizia nr. 269/A din 22 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și
a fost schimbată sentința Tribunalului, în sensul obligării expropriatorului la
plata sumei de 4.416.820 RON, reprezentând despăgubiri către pârâți, în termen de
30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei decizii
au declarat recurs reclamantul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin recursul său, încadrat
în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susținut, în esență,
că pârâții au fost de acord cu suma oferită de expropriator cu titlu de despăgubiri,
că a fost greșit apreciată expertiza tehnică efectuată în cauză, că motivarea deciziei
este contradictorie și că nu au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și a susținut că deși pârâții au renunțat în faza de apel la efectuarea
expertizei și au declarat că solicită despăgubiri în cuantum de 3.484.252 RON, instanța
a dispus obligarea expropriatorului la plata sumei de 4.416.820 RON, că au fost
greșit aplicate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și că se impune
casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru
administrarea de probe noi.
Recursurile vor fi admise,
pentru considerentele ce vor urma.
În faza de recurs au fost
depuse la dosar înscrisuri noi, în raport de care, acțiunea prin care s-a solicitat
exproprierea imobilului proprietatea pârâților a rămas fără obiect.
Astfel, prin H.G. nr.
590 din 23 iunie 2010 a fost aprobată declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor
proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local „Dublarea
diametrului N-S, pe tronsonul Buzești-Berzei-Vasile Pârvan-B.P. Hașdeu-Uranus-Calea
Rahovei”, declarată de utilitate publică potrivit art. 2 din Legea nr. 198/2004,
expropriator fiind Municipiul București, iar în anexa hotărârii sunt menționate
imobilele supuse exproprierii, printre care este înscris imobilul proprietatea pârâților,
situat în București.
Prin hotărârea nr. 66
din 02 august 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost dispusă
consemnarea sumei de 3.069.460 RON de către expropriator la dispoziția pârâților
și s-a precizat că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat
operează de drept la data consemnării despăgubirilor, hotărâre ce a fost atacată
cu contestație de către pârâții din prezenta cauză, care se află în curs de soluționare.
În atare situație, acțiunea
prin care a fost solicitată exproprierea imobilului pentru cauză de utilitate publică
și trecerea bunului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la plata de
despăgubiri, întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994, a rămas fără obiect.
În consecință, recursurile
urmează a fi admise, a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, ca fiind
rămasă fără obiect.
În atare situație, nu
mai pot fi analizate motivele de recurs invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și reclamantul Municipiul București,
prin Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Circulației.
Casează decizia nr. 269/A
din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, precum și sentința nr. 1758/F din 21 noiembrie 2008
a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și respinge acțiunea ca fiind rămasă
fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 07 iunie 2011.