ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 13 august 2008 sub nr. 30694/3/2008, reclamanții D.V. și D.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București – Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației prin Primarul General, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de: 470.730 RON reprezentând despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată din proprietatea lor, situată în București, sector 1; 15.000 RON contravaloarea lipsei de folosință a terenului expropriat; 100.000 RON cu titlu de daune interese pentru imposibilitatea de a dispune liber de terenul proprietatea lor, de la data exproprierii și până în prezent.

Se mai solicită de asemenea obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu suportarea taxelor și impozitelor aferente tranzacției, așa cum s-a obligat prin decizia nr. 101 din 12 decembrie 2007. Prin sentința civilă nr. 1534, Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte cererea, a fost obligată pârâta să-și respecte obligația asumată prin decizia nr. 101 din 12 decembrie 2007 emisă de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 în sensul de a achita reclamanților suma de 450.730 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului expropriat. S-a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile din proces aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata cererilor de apel împotriva sentinței civile nr. 1534 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. 30694/3/2008 până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 26080/3/2008. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în speță este vorba de două acțiuni, una fundamentată pe legea specială, iar cealaltă pe dreptul comun, ce decurge însă din măsura exproprierii imobilului în litigiu, ce nu a fost soluționată în mod irevocabil și că în consecință legea specială derogă de la dispozițiile de drept comun, cel puțin în ceea ce privește soluționarea litigiului dintre părți pentru terenul de 197 mp, supus măsurii exproprierii.

În raport de soluția dată primei cereri de chemare în judecată de a cărei soluționare depinde cauza pendinte, reclamanții sunt îndreptățiți să continue acțiunea de față pe aspectul capetelor de cerere ce rămân nesoluționate. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Pentru aplicabilitatea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: soluția dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar și a doua condiție – procesul care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată.

- În speță recurenții au primit prin poștă notificarea emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizare Circulație, prin care li s-a adus la cunoștință măsura exproprierii cu propunerea de despăgubiri aferente. La această notificare recurenții au formulat întâmpinare în termen legal care a fost admisă prin decizia nr. 101 din 12 decembrie 2007 și s-a stabilit acordarea cu titlu de despăgubire de 450.730 RON, urmând a se încheia în termen de șapte zile contractul de vânzare-cumpărare între recurenți și expropriat.

- Făcând aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 cererea Primăriei Municipiului București – Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației prin Primarul General din dosarul nr. 26080/3/2008 este neîntemeiată și nu poate conduce la influențarea în nici un sens a soluției pronunțate în dosarul nr. 30694/3/2008, astfel că nu se impunea suspendarea judecării acestui dosar. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Suspendarea legală facultativă este acea formă a suspendării care permite judecătorului ca în anumite împrejurări determinate de lege, să aprecieze asupra oportunității sistării temporare a judecății.

Cazurile de suspendare a judecății prevăzute de art. 244 C. proc. civ. au caracter limitativ și, drept urmare, ele nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații similare. Instituția suspendării legale facultative este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției. Suspendarea cauzei în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. este de natură să preîntâmpine și pronunțarea unei hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii. În același timp, instanța trebuie să manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecății. Potrivit art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în total sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Pentru ca textul să aibă aplicare este însă necesar ca chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluția din proces „să aibă obiectul unei alte judecăți”, adică să fie pendinte.

În speța supusă analizei și care face obiectul dosarului nr. 30694/3/2008, recurenții-reclamanți au solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești care au fost stabilite de părțile din proces de comun acord, încheindu-se în acest sens decizia nr. 101 din 12 decembrie 2007. În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 26080/3/2008, în raport de care s-a dispus suspendarea, nu se contestă decizia nr. 101 din 12 decembrie 2007 prin care s-au stabilit despăgubirile solicitate de recurenții-reclamanți în dosarul nr. 30694/3/2008. Așadar, instituția suspendării prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

nu operează în acest caz, întrucât nu vizează o chestiune prejudicială care trebuie soluționată în dosarul nr. 26080/3/2008 și de care ar putea depinde soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 30694/3/2008, care a fost suspendat prin încheierea de ședință pronunțată la 19 mai 2009, pentru că pretențiile reclamate sunt recunoscute de intimați în petitul doi al acțiunii formulate de aceștia din urmă. În concluzie, încheierea recurată este nelegală și, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica încheierea și pe fond va respinge cererea de suspendare a judecării cererilor de apel.

Trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții D.V. și D.G. împotriva încheierii din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Trimite cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.