ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată la data de 15 mai 2007,

reclamanții P.I. și P.L. au chemat în judecată Municipiul București, Consiliul General

al Municipiului București, Primăria Municipiului București și Primarul General al

Municipiului București solicitând anularea deciziei nr. 46 din 27 martie 2007 emisă

de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor, conform Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în mod greșit li s-a respins întâmpinarea prin care precizau

că nu sunt de acord cu despăgubirile propuse, întrucât, pe de o parte imobilul în

discuție nu se încadrează în aria supusă exproprierii, iar pe de altă parte, prețurile

terenurilor din zonă sunt mai mari.

Prin sentința civilă

nr. 2127 din 12 septembrie 2007, Curtea de apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal,  a respins contestația ca rămasă fără obiect și a dispus

obligarea intimatei la 2.380 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că întrucât imobilul proprietatea reclamanților nu

mai face obiectul exproprierii, contestația a rămas fără obiect.

Referitor la acordarea

cheltuielilor de judecată, instanța a reținut culpa intimatei în promovarea acțiunii

și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2.380 RON, în baza art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Municipiul București, numai sub aspectul acordării cheltuielilor

de judecată.

În acest sens, s-a învederat

că, anterior primului termen de judecată a cererii, reclamanții au avut cunoștință

de adresa din 5 iunie 2007 a Direcției Transporturi, Drumuri, sistematizarea Circulației

din cadrul Primăriei Municipiului București, prin care li se comunica retragerea

notificării din 18 octombrie 2006 și faptul că imobilul proprietatea lor nu mai

face obiectul exproprierii.

Astfel, a arătat recurentul,

instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 275 C. proc. civ. și să respingă cererea

de cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii

de cheltuieli de judecată.

Astfel, Curtea reține

că, în raport de prevederile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care

a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi

obligat la plata cheltuielilor de judecată, obligarea recurentului la restituirea

onorariului de avocat nu are suport legal.

Întrucât anterior datei

de 13 iunie 2007, fixată pentru primul termen de judecată a cererii, reclamanților

li s-a adus la cunoștință retragerea notificării din 18 octombrie 2006 prin care

li se comunicase intenția de expropriere a imobilului cu precizarea că aceasta nu

mai face obiectul exproprierii, nu se putea reține aplicabilitatea dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, admițând

recursul, Curtea va casa parțial sentința și va înlătura obligarea la plata cheltuielilor

de judecată constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 2127 din 12 septembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte hotărârea

atacată în sensul că, respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanții

P.I. și P.L.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.