ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la data de 15 mai 2007, reclamanții P.I. și P.L. au chemat în judecată Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Municipiului București și Primarul General al Municipiului București solicitând anularea deciziei nr. 46 din 27 martie 2007 emisă de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor, conform Legii nr. 33/1994. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în mod greșit li s-a respins întâmpinarea prin care precizau că nu sunt de acord cu despăgubirile propuse, întrucât, pe de o parte imobilul în discuție nu se încadrează în aria supusă exproprierii, iar pe de altă parte, prețurile terenurilor din zonă sunt mai mari.

Prin sentința civilă nr. 2127 din 12 septembrie 2007, Curtea de apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația ca rămasă fără obiect și a dispus obligarea intimatei la 2.380 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că întrucât imobilul proprietatea reclamanților nu mai face obiectul exproprierii, contestația a rămas fără obiect. Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a reținut culpa intimatei în promovarea acțiunii și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2.380 RON, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva sentinței a declarat recurs Municipiul București, numai sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

În acest sens, s-a învederat că, anterior primului termen de judecată a cererii, reclamanții au avut cunoștință de adresa din 5 iunie 2007 a Direcției Transporturi, Drumuri, sistematizarea Circulației din cadrul Primăriei Municipiului București, prin care li se comunica retragerea notificării din 18 octombrie 2006 și faptul că imobilul proprietatea lor nu mai face obiectul exproprierii. Astfel, a arătat recurentul, instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 275 C. proc. civ. și să respingă cererea de cheltuieli de judecată. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de cheltuieli de judecată.

Astfel, Curtea reține că, în raport de prevederile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, obligarea recurentului la restituirea onorariului de avocat nu are suport legal. Întrucât anterior datei de 13 iunie 2007, fixată pentru primul termen de judecată a cererii, reclamanților li s-a adus la cunoștință retragerea notificării din 18 octombrie 2006 prin care li se comunicase intenția de expropriere a imobilului cu precizarea că aceasta nu mai face obiectul exproprierii, nu se putea reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, admițând recursul, Curtea va casa parțial sentința și va înlătura obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 2127 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte hotărârea atacată în sensul că, respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanții P.I. și P.L. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.