ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 48402/3/2010, la data de

08 octombrie 2010, reclamantul S.E. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul București prin Primarul General, Hotărârile nr. 106 și nr. 107 din

06 august 2010, emise de către Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 198/2004, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 450

euro/mp de teren (adică 1.922,31 RON/mp la cursul din data de 07 octombrie 2010),

în concret: suma de 371.005,83 RON reprezentând suma reală datorată ca

despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 193 mp, proprietatea

reclamantului, situată în București, str. G.I.S., sectorul 1 și suma de

12.571,61 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru 6,31 mp

teren, adică pentru cota sa indiviză din suprafață de 27 mp teren - drum acces,

situată în București, str. G.I.S., sectorul 1.

În subsidiar, reclamantul

a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 450 euro/mp (adică 1.503,63 RON/mp

la cursul din data de 15 aprilie 2007, data efectuării raportului de evaluare),

în concret: suma de 290.200,59 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire

pentru exproprierea terenului în suprafață de 193 mp, proprietatea reclamantului

și suma de 9.487,90 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru

6,31 mp teren, adică pentru cota sa indiviză din suprafața de 27 mp teren - drum

acces, la care să se adauge dobânda legală calculată la aceste sume începând cu

data de 15 aprilie 2007 până la data efectuării plății; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență că în Dosarul nr. 13695/3/2008, înregistrat pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, Municipiul București a sesizat instanța

cu cerere de expropriere, iar prin precizarea făcută în acest dosar, la termenul

din 14 noiembrie 2008, Municipiul București a arătat că se dorește exproprierea

din proprietatea reclamantului, a suprafețelor de 193 mp și 27 mp aflate în proprietate

indiviză (drum de acces), valoarea despăgubirilor propuse au fost de 290.200 RON

pentru cei 193 mp și de 9.488 RON pentru cei 6,31 mp, sumă cu care a fost de acord

însă nu s-a procedat la plată.

Deoarece Municipiul București

nu a plătit onorariul de expertiză dispus, de către instanță, judecata acțiunii

din acest dosar a fost suspendată de către Tribunalul București la data de 13 noiembrie

2009.

La data de 15aprilie 2007,

Municipiul București a efectuat un raport de evaluare, stabilind valoarea terenului

la 450 euro/mp, la cursul de 3,3414 RON/euro, la data respectivă.

La aproape un an de la

suspendarea cauzei și după mai bine de trei ani de când au fost finalizate lucrările

pe terenul expropriat în fapt, s-au emis două Hotărâri ale Municipiului București,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu nr. 106 și 107 din 06 august 2010,

prin care i s-a stabilit un cuantum de despăgubire mai mic decât cel de la data

exproprierii în fapt.

Dat fiind faptul că valoarea

stabilită - și acceptată de reclamant în anul 2007 - este de 450 euro/mp, și având

în vedere faptul că exproprierea în fapt s-a produs încă din 2006, contestatorul

a apreciat că i se produce un grav prejudiciu calculându-i-se o despăgubire la o

valoare stabilită după aproape 4 ani de la deposedarea sa de teren, în contradicție

chiar cu ceea ce Municipiul București a stabilit în anul 2007.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Având în vedere petitele

și motivarea cererii de chemare în judecată, tribunalul a dispus atașarea Dosarului

nr. 13695/3/2008 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, în care s-a pronunțat

decizia nr. 998/2011.

Prin sentința civilă

nr. 1801 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.E. cât

și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 106 din 06 august 2010, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii

nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în București,

str. G.I.S., sector 1, în suprafață de 193 mp, aflat în proprietatea reclamantului

la suma de 257.728 RON, imobilul proprietatea reclamantului fiind expropriat pentru

realizarea lucrării de utilitate publică de interes local „supralărgire str. G.I.S.

- Bd. I.I.B.”.

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 107 din 06 august 2010, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii

nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în București,

str. G.I.S., sector 1, în suprafață de 27 mp, aflat în coproprietatea reclamantului,

la suma de 36.055 RON (pentru toți coproprietarii), imobilul proprietatea reclamantului

fiind expropriat pentru realizarea aceleiași lucrări de utilitate publică de interes

local. Ambele sume au fost puse la dispoziția reclamantului și achitate prin ordinele

de plată nr. O1. și O2. din 27 octombrie 2010.

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamantul a solicitat să i se acorde despăgubirile pe care pârâtul

le-a propus anterior, în Dosarul nr. 13695/3/2008, în cuantum de 290.200 RON pentru

suprafața de 193 mp și de 9.488 RON pentru cota parte din terenul de 27 mp, în care

s-a constatat perimarea cererii, necontestând de fapt hotărârile nr. 106-107, în

procedura prevăzută de Legea nr. 198/2004 ci prin raportare la cuantumul despăgubirii

propuse în acest dosar.

Potrivit art. 15 din Legea

nr. 198/2004 (în vigoare la data emiterii celor două hotărâri), transferul imobilelor

din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale

și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor

pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei

legi.

Or, în speța dedusă judecății

transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului

sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului

a operat de drept la data plății despăgubirilor și anume pe data de 27

octombrie 2010 și nicidecum la data în care s-a formulat cererea precizatoare în

Dosarul nr. 13695/3/2008 prin care s-a propus un alt cuantum al despăgubirilor.

Referitor la Dosarul nr.

13695/3/2008, tribunalul a constatat că acesta a avut ca obiect cererea formulată

de către expropriatorul Municipiul București în contradictoriu, printre alții și

cu prezentul reclamant, prin care s-a solicitat constatarea exproprierii pentru

cauză de utilitate publică a terenului în suprafață de 193 proprietatea numitului

S.E., precum și a terenului de 27 mp aflat în coproprietatea aceluiași pârât S.E.,

cu obligarea reclamantei la plata despăgubirilor în cuantum de 290.200 RON, respectiv

9.488 RON, fiind întemeiată exclusiv pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și nicidecum

pe dispozițiile Legii nr. 198/2004.

Având în vedere că litigiul

înregistrat sub nr. 13695/3/2008 nu a fost soluționat pe fond, tribunalul a constatat

că trecerea imobilului în proprietatea Municipiului București s-a făcut în mod legal

numai prin Hotărârile nr. 106 și nr. 107 din 06 august 2010 și prin achitarea despăgubirilor

propuse prin aceste hotărâri, astfel încât, reclamantul nu poate solicita o despăgubire

pe care a propus-o expropriatorul într-un alt dosar întemeiat pe un alt temei de

drept, dosar nesoluționat pe fond, pentru simplu motiv că exproprierea nu a avut

loc în mod legal anterior anului 2010.

Atâta vreme cât nu s-a

pronunțat în Dosarul nr. 13695/3/2008 o hotărâre prin care să se constate intervenită

exproprierea imobilului, tribunalul nu se poate raporta la cuantumul despăgubirii

propusă de către expropriator în acest litigiu, ci numai la cuantumul despăgubirii

propusă de expropriator în anul 2010, pentru că numai la această dată a avut loc

exproprierea, conform hotărârilor nr. 106, nr. 107/2010 și a art. 15 din Legea

nr. 198/2004.

Susținerea reclamantului

în sensul că a fost expropriat în fapt încă din anul 2006 - 2007 și că aceasta este

data la care trebuie calculat cuantumul despăgubirii s-a considerat astfel că este

neîntemeiată, cu precizarea că, în măsura în care a operat o expropriere în fapt

anterioară anului 2010, când s-au emis hotărârile 106, 107, prin care s-a expropriat

în mod legal imobilul, reclamantul poate cere eventual o lipsă de folosință și nicidecum

anularea celor două hotărâri de stabilire a hotărârilor, respectiv un alt cuantum

al despăgubirilor.

Între cuantumul despăgubirii

cauzate de exproprierea imobilului, care se poate calcula după anumite criterii

și eventuala lipsă de folosință cauzată de o expropriere în fapt, este o diferență

de natură juridică, iar reclamantul nu poate combina mai multe temeiuri juridice

pentru a contesta valoarea despăgubirilor pentru expropriere.

Împotriva hotărârii de

fond, reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate,

în sensul obligării pârâtului Municipiul București prin Primarul General la plata

sumelor propuse spre despăgubire în Dosarul nr. 13.695/3/2008, la momentul exproprierii

efective.

Prin decizia nr. 264A

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul reclamantului

a fost respins ca nefondat, instanța de apel reținând în esență că, reclamantul

nu poate solicita un alt cuantum al despăgubirilor pentru terenul expropriat, decât

cel de la data emiterii Hotărârilor nr. 106 și nr. 107 calculat în condițiile

art. 15 din Legea nr. 198/2004 când terenul a fost expropriat legal și când s-a

realizat achitarea despăgubirilor propuse prin aceste hotărâri.

Împotriva deciziei pronunțată

de instanța de apel, reclamantul S.E. a formulat recurs, solicitând modificarea

în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, schimbarea în tot a

sentinței apelate, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul contestator a arătat că hotărârea

instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea

nr. 198/2004.

În raport de acestea,

recurentul reclamant a arătat că deși terenul și cota sa indiviza din drumul de

acces, au fost expropriate încă din anul 2006, iar lucrările pe aceste terenuri

au fost terminate încă din anul 2007, instanța a respins cererea sa de chemare în

judecată, apreciind în mod greșit că exproprierea s-a produs abia în 2010 și că

data la care trebuiau calculate despăgubirile nu este cea a emiterii Hotărârii

nr. 267 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B ori a exproprierii în fapt, ci data emiterii

celor două hotărâri contestate.

Consideră că au fost încălcate

și dispozițiile art. 44 din Constituție cu privire la garantarea și ocrotirea dreptul

de proprietate privată, art. 481 C. civ., în raport de care, nimeni nu poate fi

silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind

o dreaptă și prealabilă despăgubire, art. 1 din Protocol adițional din 20 martie

1952 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

cu privire la dreptul la judecarea în mod echitabil, art. 1 din Legea nr. 33/ 1994

privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, în vigoare la data preluării

terenului de către pârât referitor la exproprierea în tot sau în parte a imobilelor.

În conformitate cu aceste

dispoziții legale a arătat că pârâtul Municipiul București avea obligații clar stipulate,

pe care le-a încălcat, respectiv obligația procedurală instituită de Legea nr. 33/1994,

de a-l notifica pentru suprafața rezultată din dezmembrare.

Mai arată că, Municipiul

București, pentru a obține o hotărâre de expropriere a suprafeței totale de 203

m.p., în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 13695/3/2008 la Tribunalul București,

secția a V-a civilă, la termenul din data de 14 noiembrie 2008, pentru suprafața

de 193 m.p. și cota indiviză din drumul de acces, i-a propus despăgubiri în cuantum

de 290.200 RON și respectiv 9.488 RON, sume pe care le-a acceptat, însă Municipiul

București nu le-a pus în plată, acțiunea din acest dosar nefiind soluționată pe

fond.

Cum prin cele două hotărâri

ale Municipiului București i s-a stabilit un cuantum de despăgubire mai mic decât

cel de la data exproprierii în fapt, solicită a se constata nelegalitatea acestora,

și stabilirea valorii despăgubirilor la nivelul anului 2007, respectiv de 450 euro/m.p.

Recursul va fi respins

ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum în mod corect

au sesizat instanțele în fazele procesuale anterioare, recurentul reclamant nu a

contestat incidența prevederilor Legii nr. 198/2004, care constituie temeiul juridic

al exproprierii și care a stat la baza emiterii celor două hotărâri de stabilire

a despăgubirilor, contestate prin acțiunea dedusă judecății.

Recurentul pretinde că,

sub incidența acestei legi și în aplicarea prevederilor art. 9, să se stabilească

o despăgubire astfel cum a fost calculată și propusă de Consiliul General al Municipiului

București în Dosarul nr. 13695/3/2008 al Tribunalului București, secția a V-a civilă,

anterior declanșării procedurii de expropriere întemeiată pe prevederile Legii

nr. 198/2004.

Or, așa cum pe deplin

întemeiat s-a reținut în hotărârile pronunțate în fond și în apel, procedura de

expropriere declanșată în temeiul acestui act normativ este guvernată de reguli

proprii în ce privește momentul și criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru

expropriere, neputând fi luată în considerare altă evaluare a imobilului, efectuată

anterior, chiar dacă acea evaluare s-a realizat tot în cursul unei proceduri de

expropriere, dar întemeiată pe alt act normativ și nefinalizată.

În ceea ce privește pretinsa

încălcare a prevederilor art. 44 din Cosntituție și art. 481 C. civ., precum și

a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, art. 6 din Convenție

și art. 1 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte constată că recurentul nu dezvoltă

aceste critici și nu arată în concret modul în care instanța de apel, prin decizia

recurată, a încălcat normele interne și convenționale invocate.

Pe de altă parte, nu se

poate reține încălcarea dreptului de proprietate în condițiile în care exproprierea

a operat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, iar despăgubirea a

fost stabilită conform criteriilor prevăzute de această lege.

Problema exproprierii

de fapt, care, se susține de către recurent, a operat anterior acordării efective

a despăgubirii, nu poate justifica nesocotirea dispozițiilor legale care guvernează

procedura de expropriere în cauză, respectiv, dispozițiile Legii nr. 198/2004, în

ceea ce privește momentul și criteriile de evaluare.

În concluzie, pentru cele

arătate hotărârile de expropriere a terenurilor în suprafață de 193 mp și 27 mp

din imobilul situat în București, str. G.I.S., sector 1, contestate de reclamant

sunt legale, astfel că, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul acestuia va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

S.E. împotriva deciziei nr. 264A din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie

2013.