ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.D.A.

a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea

pârâtului să transfere în bugetul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților sumele necesare pentru ca autoritatea să-i poată plăti prima

tranșă de 250.000 RON drept despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr.

247/2005.

În motivarea cererii

se arată că prin dispoziția nr. 13 din 23 ianuarie 2006 a Președintelui

Consiliului Județean Cluj i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri pentru un

imobil preluat abuziv și dosarul a fost înaintat Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru că se

tergiversa soluționarea dosarului, s-a obținut, prin hotărâre judecătorească,

emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

respectiv a fost emisă decizia nr. 2539 din 8 iulie 2008 prin care s-au

stabilit despăgubiri în sumă de 2.293.486 RON, sumă ce reprezintă valoarea de

piață a imobilului.

Ulterior, a completat

și cererea de opțiune din 11 noiembrie 2008, dar plățile nu au fost făcute

pentru că Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a răspuns că

acestea se fac în ordinea depunerii cererilor de opțiune și în limitele

disponibilităților financiare care sunt dependente de sumele transferate de

către M.F.P.

S-a adresat

Ministerul Finanțelor Publice pentru a transfera în bugetul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților sumele necesare pentru plata primei

tranșe, dar a primit un răspuns negativ și, de aceea a formulat acțiunea.

În drept, se invocă

încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., art. 44 alin. (1)

din Constituție, art. 6 și art. 14 din C.E.D.O.

Ministerul Finanțelor

Publice a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.

de fond.

Prin sentința civilă

nr. 243 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ

și fiscal, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a

inadmisibilității, a fost admisă acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să

transfere în bugetul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sumele

necesare astfel încât aceasta să poată achita reclamantului prima tranșă de

250.000 RON cu titlu de despăgubiri, conform Titlului VII al Legii nr.

247/2005.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că cele două excepții sunt considerate neîntemeiate.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, s-a

arătat că această autoritate are obligația de a transfera, la solicitarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sumele de bani necesare

aplicării legii de reparație și sumele cu titlu de despăgubiri având în vedere

că este de notorietate că Fondul Proprietatea nu este funcțional.

Cât privește excepția

inadmisibilității s-a reținut că, deși reclamantul este terț față de

raporturile administrative dintre cele două autorități publice implicate,

totuși refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a finanța despăgubirile

afectează drepturile și interesele legitime ale reclamantului și acțiunea nu

este inadmisibilă, în raport de art. 1 alin. (2) și art. 8 din Legea nr.

554/2004.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a considerat că refuzul pârâtului de a transfera suma de

250.000 RON pentru a fi despăgubit reclamantul este nejustificat, deoarece a

admite teza pârâtului ar însemna să-l expună pe reclamant unei iluzorii și

încete despăgubiri într-un viitor lipsit de previzibilitate și să expună

România la o nouă și previzibilă condamnare în această materie.

Pentru că reclamantul

are recunoscut un bun, statul este obligat să-l protejeze pe titularul său și

să sancționeze orice conduită care ar atenta la lipsirea de acel bun.

Refuzul pârâtului de

a aloca sumele necesare poate fi calificat ca o lipsire de bun.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice pe care o consideră

nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și, pe cale de consecință, admiterea excepțiilor lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a inadmisibilității

acțiunii și respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului.

În motivarea

recursului se arată că, potrivit art. 13

1

din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile

prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare

implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de

comisie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în

numerar, iar potrivit art. 14

1

despăgubirile în numerar se acordă

prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ce funcționează în

cadrul A.N.R.P.

În art. 14

1

alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/205 se prevede că „sursele de

finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către direcție se asigură,

până la listarea SC Fondul Proprietatea SA, din dividendele aferente acțiunilor

deținute de stat la Fondul Proprietatea și în completare de la bugetul de stat,

prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice”, iar alin. (5) al aceluiași

articol prevede că „sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanțelor Publice

pentru aplicarea acestei legi se transferă, la solicitarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în bugetul acesteia”.

Pentru anul 2010,

A.N.R.P. i-a fost alocată suma de 162.000.000 RON din care au fost virați

40.000.000 RON, conform prevederilor trimestriale, dar ministerul nu poate

interveni asupra modalității de efectuare a plăților.

Legislația în

vigoare, în materia cheltuielilor bugetare prevede că autoritatea publică

trebuie să se încadreze în resursele bugetare stabilite.

Mai mult, contrar

celor reținute de instanța de fond, Fondul Proprietatea este funcțional, la 12

iunie 2009 a fost selectată societatea de administrare a SC Fondul Proprietatea

SA.

Referitor la

inadmisibilitatea acțiunii, s-a arătat că nu există niciun act administrativ

care să poată fi anulat de către instanța de judecată și niciun refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv ale

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, dar pentru

următoarele considerente:

Recurentul critică

soluția instanței de fond atât în ceea ce privește soluția de respingere a

celor două excepții, dar și pe fondul cauzei.

Cât privește

criticile din motivele de recurs ce vizează greșita soluționare a excepției

lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. și a inadmisibilității acțiunii,

criticile sunt nefondate.

Reclamantul s-a

adresat cu o cerere Ministerului Finanțelor Publice, solicitând alocarea

sumelor de bani către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

pentru a putea fi despăgubit în numerar cu suma de 250.000 RON.

A și primit un

răspuns de la M.F.P., dar a considerat că refuzul autorității este nejustificat

și, de aceea, s-a adresat instanței.

Este adevărat că

potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”, dar tot în

Legea nr. 554/2004 se arată că „Refuz nejustificat de a soluționa o cerere”

(art. 2 alin. (1) lit. i) reprezintă exprimare explicită, cu exces de putere, a

voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Prin urmare, pentru

că cererea reclamantului vizează stabilirea de către instanță a caracterului

justificat sau nu al refuzului Ministerului Finanțelor Publice de a transfera

în bugetul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților suma

necesară pentru plata către acesta a sumei de 250.000 RON, M.F.P. are calitate

procesuală pasivă și cererea nu est nici inadmisibilă, tocmai în raport de

prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/

2004.

Însă, criticile

referitoare la fondul cauzei și care vizează caracterul justificat al

refuzului, sunt fondate.

Potrivit art. 14

1

alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar ce funcționează în cadrul A.N.R.P. are ca atribuție

principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora

li s-au emis titluri de plată, conform art. 14

1

alin. (4) „Sumele de

finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către direcție se asigură,

până la listarea SC Fondul Proprietatea SA, din dividendele aferente acțiunilor

deținute de stat la Fondul Proprietatea și în completare de la bugetul de stat,

prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor”, iar alin. (5) al aceluiași

articol prevede că „Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei și

Finanțelor pentru aplicarea prezentei legi, se transferă, la solicitarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în bugetul acestora”.

Mai întâi, în raport

de aceste prevederi trebuie precizat că reclamantul a solicitat obligarea

Ministerului Finanțelor Publice (actuala denumire a Ministerului Economiei și

Finanțelor de la momentul adoptării modificărilor la Titlul VII al Legii nr.

247/2005) să vireze sumele necesare deși nu a fost emis un titlu de plată de

către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Este adevărat că

reclamantul este în posesia deciziei nr. 2539 din 8 iulie 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirlor, dar nu a făcut dovada că i-a fost

emis titlul de plată.

În al doilea rând,

chiar legea prevede că despăgubirile în numerar se asigură până la listarea SC

Fondul Proprietatea SA din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la

Fondul Proprietatea și numai în completarea de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerului Finanțelor Publice.

Deci, chiar și în

cazul în care suntem în ipoteza completării sumelor cu cele din dividendele

aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea, pentru că

hotărârea instanței de fond a fost dată înainte de listarea Fondului

Proprietatea la bursă, aceste sume se acordă din bugetul de stat, prin bugetul

M.F.P.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 34/2009, modificată, Ministerul Finanțelor Publice este un organ de

specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care

aplică strategia și programul de guvernare în domeniul finanțelor publice și

are ca atribuție administrarea generală a finanțelor publice.

Conform art. 3 alin.

(1) pct. 6 din același act normativ, Ministerul Finanțelor Publice elaborează

proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat, dar și al legilor de

rectificare a bugetului de stat și potrivit pct. 12 aprobă, în condițiile

legii, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Pentru că prin legea

bugetului de stat pe anul 2010 au fost prevăzute anumite sume pentru acordarea

despăgubirilor, M.F.P. nu poate transfera sume mai mari, chiar dacă ar exista

solicitări din partea A.N.R.P. pentru că rectificările bugetare nu pot fi

efectuate decât tot prin lege.

Referitor la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de instanța de

fond, Înalta Curte nu neagă faptul că reclamantul are cel puțin „speranța

legitimă”, în sensul de „bun” reglementată de art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la C.E.D.O.

Însă, trebuie

subliniată jurisprudența C.E.D.O. care a subliniat că, în situațiile ce

presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative

ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat,

autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare putere discreționară, nu

numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a

reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul

necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.

Astfel, chiar în

cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea a luat act de sarcina

foarte importantă pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate

o reprezintă pentru bugetul de stat (parag. 227) și a fost de acord că

plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea

reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între

interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.

Mai mult, a devenit

funcțional Fondul Proprietatea începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că multe

condamnări ale României la C.E.D.O. s-au datorat și constatării că acest fond

nu este funcțional, iar lansarea tranzacțiilor este de natură să îndrepte o

parte a beneficiarilor „titlurilor de despăgubire” către piața bursieră, ceea

ce ar ușura presiunea bugetară (cauza Maria Atanasiu, parag. 228, teza ultimă).

De altfel, prin

O.U.G. nr. 62 din 30 iunir 2010 s-a prevăzut, în art. 3 alin. (1), că pe o

perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței, se suspendă

emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În art. 3 alin. (2)

din același act normativ s-a stabilit că „Pe

perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de

despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va

face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea,

corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea”, iar în art. 3 alin. (3)

s-a spus că „Persoanele care, până la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor

de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire

în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru

conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea vor

primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la

alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare”.

Toate acestea

dovedesc faptul că nu se poate opina că există un refuz nejustificat din partea

M.F.P. de a vira sumele de bani necesare plății primei tranșe de 250.000 RON

drept despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, deoarece M.F.P.

este organul administrației publice centrale care administrează bugetul de

stat, dar repartizarea sumelor pe ordonatorii de credite se face prin legea

bugetului de stat, iar Ministerul Finanțelor Publice repartizează Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților sumele alocate prin legea bugetului

de stat, iar alte sume vor putea fi repartizate numai dacă se rectifică legea

bugetului de stat.

Soluția instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că va fi

respinsă acțiunea reclamantului B.D.A., ca neîntemeiată.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Cluj împotriva sentinței

civile nr. 243 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.D.A. ca

neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.