ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3699/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta B.M.C., în nume propriu și în calitate de mandatară a lui C.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata sumei de 336.376 RON, reprezentând prima tranșă, în cuantum de 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 123 din 15 ianuarie 2010, modificată prin Hotărârea nr. 135 din 23 aprilie 2010, ambele emise de Comisia Județeană Cluj în aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin hotărârile menționate, i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri în sumă totală de 840.942 RON, despăgubiri pe care nu le-a primit până la momentul introducerii prezentei cereri. La data de 4 ianuarie 2012, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâților și la plata celei de-a doua tranșe din despăgubirile acordate, în cuantum de 504.566 RON. Prin Sentința civilă nr. 2963 din 19 martie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că în considerarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, care fac trimitere la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a faptului că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel. La rândul său, prin Încheierea civilă nr. 312 din data de 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale materiale, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Tribunalul Cluj. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantele și-au fundamentat demersul judiciar pe prevederile Legii nr. 290/2003, ale H.G.

nr. 1120/2006 și ale H.G. nr. 57/2008. Evocând dispozițiile art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003 și art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, Curtea a concluzionat că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului, atât în ceea ce privește contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cât și, pentru identitate de rațiune, orice acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea de Apel Cluj a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei B.M.C., în nume propriu și ca mandatară a numitei C.A., privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la achitarea sumei de 840.942 RON, reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 123 din 15 ianuarie 2010, modificată prin Hotărârea nr. 135 din 23 aprilie 2010, ambele emise de Comisia Județeană Cluj în aplicarea Legii nr. 290/2003.

La rândul său, Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și Normele Metodologice de aplicare stabilesc competența de soluționare a tribunalului de la domiciliul petentului în ceea ce privește actele emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Normele sus-citate instituie un regim derogator, față de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește competența de soluționare a actelor emise de către autoritatea pârâtă, în aplicarea Legii nr. 290/2003.

Pe de altă parte, dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au asimilat actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, în speță, fundamentul cererii reclamantelor. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B.M.C. și C.A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ