ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2021/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2021/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 17 iunie 2008, pe rolul Tribunalului București,

secția a III-a civilă, sub nr. 23461/3/2008, reclamantul Municipiul București

prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației a chemat în judecată

pe pârâta SC L. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a

suprafeței de teren de 114 mp din terenul proprietatea pârâtei în suprafață

totală de 4600 mp. situat în București, str. G.I.S. nr. 311, sector 1, trecerea

imobilului sus-menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea sa la

achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 169.910 RON potrivit

Legii nr. 33/1994.

În

motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 267 din 02 noiembrie 2006

emisă de Consiliul General al Municipiului București, în conformitate cu Legea

nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local

"supralărgirea Str. G.I.S. - Bd. I.I.B.", a fost declarată de

utilitate publică zona situată pe str. G.I.S., cu respectarea procedurii

prevăzute de lege.

La

data de 25 septembrie 2008, pârâtul a depus cerere reconvențională, prin care a

solicitat instanței, în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994, să stabilească

suma de 1300 euro/mp ca despăgubire pentru terenul expropriat, în cuantum total

de 148200 euro.

În

ședința publică din data de 23 octombrie 2008, tribunalul a încuviințat

efectuarea în cauză a unei expertize, în condițiile art. 25 - 26 din Legea nr.

33/1994; la data de 10 martie 2009, a fost depus un prim raport de expertiză efectuat

de comisia alcătuită din cei 3 experți desemnați, constatat nul de instanță;

ulterior, la dala de 2 februarie 2011, a fost depus un nou raport de expertiză

și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți.

Prin

Sentința civilă nr. 570 din 31 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei în

contradictoriu cu pârâta, de a se constata că prezenta cauză a rămas fără

obiect, s-a admis în parte cererea principală și, în tot, cererea

reconvențională, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de

interes local a imobilului pârâtei situat în București, str. G.I.S. nr. 311,

sector 1 în suprafață de 114 mp, a fost obligat reclamantul să plătească

pârâtei echivalentul în RON a sumei de 35.910 Euro la cursul BNR de la data

plății efective, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat și a fost

stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri.

Pentru

a hotărâri astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin

Hotărârea nr. 267/2 noiembrie 2006 a Consiliului General al Municipiului

București, a fost declarată ca fiind de utilitate publică lucrarea de interes

local "Supralărgire str. G.I.S. - Bd. I.I.B.".

Prin

adresa cu nr. 458 din 28 august 2007, Municipiul București prin Direcția

Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Capitalei a notificat pe SC L. SRL cu

privire la imobilul situat în București, str. G.I.S., nr. 311, sector 1,

arătând că o suprafață de 113 mp din imobilul proprietatea societății de 4600

mp urmează să fie expropriată și trecută în proprietatea Municipiului

București.

Prin

aceeași notificare, expropriatului i s-a adus la cunoștință faptul că i se

propune suma de 169910 RON cu titlu de despăgubiri. în cauză a fost realizat un

raport de evaluare de către exp. B.C. care a stabilit, la data de 15 aprilie

2007, suma de 450 euro/mp.

Tribunalul

a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de

4600 mp, situat în București, Șos. G.I.S., nr. 311, din care face parte și

imobilul în cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1204 din 8 septembrie 1997 de BNP M.M., fiind înscris în CF nr. 68911 sub nr.

cadastral 23196.

La

data de 18 august 2010, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a adoptat

Hotărârea nr. 127 prin care s-a arătat că pentru o serie de imobile situate în

București, Șos. G.I.S., printre care și cel din litigiu, situat la nr. 311, nu

se pot reconstitui fizic pe teren dimensiunile din planul parcelar, neregăsindu-se

pe teren, iar documentațiile cadastrale au fost avizate cu suprapuneri, fiind

constatate numeroase suprapuneri de către OCPI. Hotărârea menționată a

consemnat suma totală stabilită cu titlu de despăgubiri în cuantum total de

1208518 RON, "fiecare dintre persoanele îndreptățite urmând să primească

din această sumă o cotă parte proporțională cu suprafața de teren ce va fi

afectată de expropriere."

În

ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se respinge acțiunea principală

ca rămasă fără obiect, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta

a motivat această solicitare, pe de o parte, având în vedere că în temeiul

Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010 a fost consemnată întreaga sumă cu titlu

de despăgubiri, iar pe de altă parte, având în vedere prevederile Legii nr.

255/2010.

Tribunalul

a constatat că, la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada consemnării sumelor

cuvenite expropriatului cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat. Mai

mult, modalitatea indicată în hotărârea menționată de consemnare a unei sume

globale pentru toate imobilele situate în Sos. G.I.S., motivat de existența

unor suprapuneri între imobilele supuse măsurii exproprierii, nu poate

satisface cerințele unei despăgubiri individuale, corespunzătoare valorii de

piață a suprafeței de teren de 114 mp din imobilul proprietatea

pârâtei-reclamante.

În

plus, afirmațiile reclamantei privind existența unor suprapuneri pe terenul

pârâtei - reclamante au fost combătute de expertul Z.D., care a indicat că nu

se confirmă această situație de fapt, iar tribunalul a constatat că la dosar nu

s-au depus înscrisuri emise de OCPI, din care să rezulte că în CF nr. 68911 s-a

notat vreun proces-verbal de suprapunere.

Sub

cel de al doilea aspect, tribunalul a constatat că pe parcursul prezentului

litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru

cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes

național, județean și local, iar potrivit art. 35, de la data intrării în

vigoare, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată.

Cu

toate acestea, instanța a constatat că prezenta acțiune a fost formulată de

către reclamantă în temeiul Legii nr. 33/1994, art. 481 C civ. și ari. 44 din

Constituție. Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile noii legi se

completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu

cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu

contravin prevederilor prezentei legi.

Pe

cale de consecință, nu s-a putut aprecia că prezenta acțiune depusă de reclamant

la data de 17 iunie 2008 și întemeiată pe Legea nr. 33/1994 a rămas fără obiect

ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, motiv pentru care

tribunalul a respins solicitarea reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Pe

fond, în aplicarea art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, prin raportul de

expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost acesta completat cu răspunsul la

obiecțiunile încuviințate de către instanță, s-a stabilit o despăgubire de 315

euro/mp la data efectuării raportului de expertiză, în valoare totală de 35910

curo.

Tribunalul,

analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză a

constatat că prețul stabilit pe metru pătrat, de către comisia de experți,

anume de 315 euro/mp la data efectuării expertizei, este inferior sumei

indicate prin raportul de evaluare din 15 aprilie 2007, care a stal la baza

propunerii de ofertă, făcută de către reclamantă expropriatului la momentul

adresării notificării din 28 august 2007, în care s-a indicat o valoare de 450

curo/mp.

În

cauză, având în vedere data la care a fost efectuat raportul de evaluare de

către expert B.C., în anul 2007 și momentul la care are loc exproprierea, față

de fluctuațiile de notorietate ale pieței imobiliare, instanța a apreciat că

valoarea indicată în 2007, anume de 450 euro/mp nu reflectă "valoarea

reală a imobilului" la data efectuării raportului de expertiză, astfel cum

se stipulează art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Pe

cale de consecință, tribunalul a constatat că totalul despăgubirilor acordate

pârâtei - reclamante este de 35.910 euro la cursul BNR de la data plății

efective reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Sub

aspectul cererii reconvenționale, s-a constatat că pârâta- reclamantă a

solicitat instanței ca, în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994, să

stabilească valoarea de piață a imobilului, arătând că, potrivii tranzacțiilor

imobiliare din zonă, prețul pe mp este de 1300 euro.

Tribunalul

a considerat că pârâta - reclamantă nu a făcut dovada că, la data efectuării

raportului de expertiză, prețul cu care "se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", în sensul

art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cel arătat în cererea reconvențională,

astfel încât a cenzurat, sub acest aspect, cuantumul despăgubirilor acordate,

în sensul stabilirii acestora în temeiul raportului de expertiză completat,

admițând cererea reconvențională sub aspectul exproprierii, pentru cauză de

utilitate publică de interes local, a imobilului pârâtei în suprafață de 114

mp, potrivit art. 21 și din acest act normativ.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC L. SRL și Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În

motivarea apelului, apelanta pârâtă SC L. SRL a arătat că instanța de judecată,

în mod nelegal, nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză de la

momentul exproprierii efective (anul 2008), acesta fiind anul în care a fost

dispusă efectuarea prezentei expertize și nici dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 33/1994.

Astfel,

instanța de judecată, în mod nelegal, a stabilit un preț mai mic decât cel

propus de către expropriator, fără a avea în vedere concluziile raportului de

expertiză.

În

motivarea apelului, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a apreciat hotărârea pronunțată de Tribunal ca fiind nelegală și

netemeinică, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate pentru

terenul expropriat, întrucât, prin hotărârea pronunțată, instanța a stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât

prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 33/1994.

Cu

ocazia judecării căii de atac, instanța de apel a constatat că, în Dosarul nr.

nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, SC L. SRL, a formulat, la data de

17 noiembrie 2010, contestație împotriva Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010

emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 prin care i s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafața de 114

mp din imobilul proprietatea acesteia de 4.600 mp situat în București, Str.

G.I.S., nr. 311, Sector 1.

S-a

solicitat anularea Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010, ca nefiind legală în

raport de prevederile Legii nr. 33/2004, cât și ale Legii nr. 198/2004, atât

timp cât, pe rolul Tribunalului București, se afla în curs de soluționare

Dosarul nr. 23461/3/2008, având drept obiect expropriere și stabilirea

cuantumului despăgubirilor.

Instanța

de apel a solicitat precizări cu privire la situația și stadiul exproprierii,

care i-au fost comunicate de către Mun. București prin adresa nr. 34343 din 15

decembrie 2011. În cuprinsul adresei se învederează că, la data de 31 octombrie

2008, a intrat în vigoare Legea nr. 184/2008, situație care a determinat

continuarea procedurii de expropriere aflate în curs, sub autoritatea noii

legi. Ca urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în

temeiul Legii nr. 198/2004, fiind emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 127 din 18 august 2010.

Împotriva

hotărârii de stabilire a despăgubirilor, a formulat contestație SC L. SRL,

înregistrată sub nr. 55605/3/2010, pe rolul Tribunalului București.

La

termenul de judecată din data de 30 martie 2012, instanța de apel a dispus, în

conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. civ., reunirea Dosarului nr.

55605/3/2010 al Tribunalului București la Dosarul nr. 23461/3/2008, reținând

existența unui caz de litispendență între cererea reconvențională formulată de

către SC L. SRL, în prezentul dosar, și cererea principală, care formează

obiectul Dosarului nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, fiind vorba

despre aceleași raporturi juridice existente între părți, care vizează

exproprierea aceleiași suprafețe de teren.

Prin

Decizia civilă nr. 333 A din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, au fost admise apelurile declarate de SC L. SRL și

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și schimbată în

tot sentința apelată; a fost respinsă cererea principală ca rămasă fără obiect;

au fost admise în parte cererea reconvențională formulată de SC L. SRL și

acțiunea conexă, modificată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 127/2010, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor la suma de 56.658 curo

echivalentă în RON la cursul BNR, la data plății efective, în favoarea SC L.

SRL.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, la data de 07 iunie

2008, a fost promovată de către Municipiul București acțiune, prin care a

solicitat să se constate exproprierea pentru utilitate publică a suprafeței de

teren de 114 mp, în temeiul art. 480 C. civ. și a dispozițiilor Legii nr.

33/1994.

La

data de 31 octombrie 2008, a intrat în vigoare, cu aplicabilitate imediată,

Legea nr. 184/2008, prin care s-au completat dispozițiile Legii nr. 198/2004,

situație care a determinat continuarea procedurii de expropriere aflate în

curs, sub autoritatea noii legi.

Ca

urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în temeiul Legii

nr. 198/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 184/2008, fiind emisă

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.

Măsura

exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost comunicate

societății SC L. SRL, prin adresa nr. 17623 din 30 noiembrie 2010, aceasta

contestând hotărârea de stabilire a despăgubirilor, dosarele fiind conexate în

apel.

S-a

reținut de către instanța de apel că, la data formulării acțiunii, cadrul legal

în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat

prin Legea nr. 198/2004, care se referea numai la executarea lucrărilor de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale, nu și la drumurile județene,

motiv pentru care Municipiul București și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile

Legii nr. 33/1994.

Ulterior,

a fost adoptată Legea nr. 184/2008, prin care a fost modificată Legea nr.

198/2004, în sensul lărgirii sferei de aplicabilitate, deoarece s-a avut în

vedere și executarea lucrărilor de construcție de drumuri de interes național,

județean și local.

Din

acest motiv expropriatorul a declanșat procedura administrativă de expropriere,

la finalul căreia a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127

din 18 august 2010.

Legea

nr. 198/2004, așa cum a fost modificată în anul 2008, în ceea ce privește valoarea

despăgubirilor, făcea trimitere la Legea nr. 33/1994, care la art. 26 prevedea

că: "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia".

Pe

parcursul judecării cauzei, a fost adoptată Legea nr. 255/2010, care a abrogat

Legea nr. 198/2004, care în cuprinsul art. 32 stipulează că "în cazul

procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea

realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi", iar, prin

art. 31 se menționează că "expropriatorul poate folosi orice documentație

tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior

intrării în vigoare a prezentei legi".

Instanța

de apel a constatat că, deși a intervenit o succesiune în timp a actelor

normative cu privire la expropriere, totuși procedura de contestare a

cuantumului despăgubirilor stabilite de către expropriator este aceeași, atât

cea menționată anterior în Legea nr. 198/2004, cât și cea adoptată ulterior prin

actul normativ, respectiv Legea nr. 255/2010. De asemenea, în ceea ce privește

modalitatea de calculare a cuantumului de despăgubirii, aceasta a fost

menționată de ambele acte normative, care au făcut și fac trimitere la

dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin

urmare, în cauză se aplică legea cadru în materia exproprierilor, respectiv

Legea nr. 33/1994, care a stabilit ca și criteriu legal ce trebuie avut în

vedere de comisia de experți numită de instanță, în conformitate cu

dispozițiile art. 25 din lege, ca evaluarea imobilului supus exproprierii să se

facă în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la

data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată

de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul

despăgubirii.

Curtea

de apel a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de către

Municipiul București, prin Primar General, prin care a solicitat să se dispună

exproprierea suprafeței de teren de 114 mp a rămas rară obiect, având în vedere

că transferul dreptului de proprietate asupra suprafeței menționate s-a

realizat, ca efect al exproprierii realizate în faza administrativă, în temeiul

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.

În

ceea ce privește apelul declarat de către SC L. SRL, instanța de apel a

constatat că sunt formulate două critici: una cu privire la stabilirea

cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la data transferului

dreptului de proprietate, respectiv anul 2008 și cea de-a doua cu privire la

încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr.

33/1994.

Instanța

de apel a respins prima critică, având în vedere dispozițiile ari. 26 din Legea

nr. 33/1994, aplicabilă în prezenta cauză, sub aspectul cuantumului

despăgubirilor, din care rezultă că, la stabilirea despăgubirii trebuie să se

țină cont de prețurile de tranzacționare de la data efectuării raportului de

expertiză, și nu de la data efectuării exproprierii, așa cum pretinde apelanta

SC L. SRL .

S-a

reținut că, prin decizia Curții Constituționale nr. 388 din 26 aprilie 2012,

s-a statuat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt

constituționale.

În

ceea ce privește cea de-a doua critică formulată, referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 33/1994, comună cu cea invocată și de către apelantul

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost

analizate împreună și găsite întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin

notificarea 458 din 28 august 2007, a fost adusă la cunoștința societății

pârâte măsura exproprierii cu privire la suprafața de teren de 114 mp și

cuantumul despăgubirilor propuse - potrivit raportului de evaluare întocmit de

către expertul evaluator, în valoare de 169.910 RON.

Prin

raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, s-a stabilit o

despăgubire de 315 euro/mp la data efectuării raportului, în total 35.910 euro,

echivalentul sumei de 152.618 RON.

Valorificând

acest raport prin hotărârea pronunțată, Tribunalul București a stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât

prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 33/1994 potrivit căruia "primind rezultatul expertizei, instanța îl va

compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat."

Având

în vedere aceste aspecte, Curtea de apel a constatat că prima instanță a

pronunțat o hotărâre nelegală, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 33/1994.

Ținând

cont de faptul că despăgubirea aferentă imobilului expropriat trebuie stabilită

în raport de data efectuării raportului de expertiză și că raportul de

expertiză, efectuat în fața primei instanțe, a fost întocmit pe baza ofertelor

și a anunțurilor publicitare și nu în raport de actele de tranzacționare, în

apel a fost încuviințat și depus un nou raport de expertiză, efectuat de către

comisia de experți. Din cuprinsul raportului de expertiză, în opinie

majoritară, a rezultat valoarea terenului la nivelul anului 2008, ca fiind de

81.624 euro, iar la nivelul anului 2012, ca fiind de 54.446 euro.

În

cadrul opiniei separate, s-a stabilit o valoare a imobilului de 15.595 euro.

La

termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, au fost încuviințate

obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat, fiind depuse răspunsurile la

obiecțiuni. Astfel, pentru anul 2008, s-a stabilit, în majoritate, o evaluare

de 68.058 euro (597 euro/mp), iar pentru anul 2013, s-a stabilit, în

majoritate, o evaluare de 59.850 euro (525 euro/mp), conform răspunsului la

obiecțiuni.

Din

cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, instanța de apel a constatat că, la

stabilirea valorii de 525 euro/mp s-a avut în vedere nu doar valoarea

intrinsecă a terenului de pe piața imobiliară (497 euro/mp conform Tabelului

Notarial), ci și dauna adusă expropriatorului prin faptul că valoarea

proprietății sale s-a micșorat.

În

raport de explicațiile comisiei de experți cu privire la modalitatea de calcul

pe mp a terenului expropriat, instanța a luat în considerare numai valoarea de

497 euro/mp, stabilită conform Tabelului Notarial și nu valoarea de 525

euro/mp, așa cum a stabilit comisia de experți.

Instanța

a apreciat că această valoare este cât mai aproape de realitate, având în

vedere împrejurarea că nu au fost identificate acte de tranzacționare la

nivelul anului 2013, data finalizării raportului de expertiză, precum și

împrejurarea că SC L. SRL nu a solicitat evaluarea daunelor secundare prin

motivele de apel.

În

ceea ce privește valoarea despăgubirii, așa cum a fost stabilită prin opinia

separată formulată de către experta B.A.M.D., Curtea de apel a constatat că

suma stabilită de 15.944 euro, echivalentul a 72.778 RON este mai mică decât

cea oferită inițial de către expropriator.

Cum

valoarea stabilită de către instanța de 497 euro/mp este inferioara celei

solicitate prin cererea reconvențională, dar și prin cererea conexă, depusă în

Dosarul nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, reunită la prezenta cauză,

instanța de apel a admis numai în parte atât cererea reconvențională, cât și

cererea principală conexată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Municipiul București, prin Direcția

Transporturi și Sistematizarea Circulației, invocând, în baza art. 304 pct. 9

C. proc. civ., următoarele motive de nelegalitate:

Primul

motiv de recurs este acela că, prin admiterea, de către instanța de apel, a

faptului că cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul București a

rămas fără obiect, implicit s-a admis și faptul că despăgubirea în cuantum de

169.910 RON, propusă de expropriator în procedura declanșată în baza Legii nr.

33/1994, nu mai poate reprezenta despăgubirea la care instanța trebuie să se

raporteze în aprecierea cuantumului despăgubirii pe care o va acorda

expropriatului.

Afirmația

se bazează pe faptul că societatea expropriată nu a acceptat despăgubirile de

169.910 RON propuse în baza Legii nr. 33/1994, iar prin Hotărârea 127 din 18

august 2010 nu s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor propuse de

expropriator, societății expropriate. Suma consemnată de Municipiul București

în contul cu afectațiune specială deschis la dispoziția expropriaților se

referă la toți expropriații îndreptățiți să primească despăgubiri din zona

imobilelor situate pe Bd. G.I.S. nr. 293 - 297, 299 - 301, 303 - 309, 311, 313,

317, 319 - 323, 323, 325, 327, 329. Această situație a fost generată de faptul

că imobilele, situate la aceste adrese poștale, "nu se pot reconstitui

fizic", dimensiunile din planul parcelar neregăsindu-se pe teren și toate

documentațiile cadastrale fiind avizate cu suprapuneri.

În

acest context, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus prin

Hotărârea nr. 127 din 18 august 2010 că "suma totală stabilită cu titlu de

despăgubiri urmează sa fie consemnată, fiecare dintre persoanele îndreptățite

urmând să primească din această sumă o cotă parte proporțională cu suprafața de

teren afectată de expropriere, proprietatea acestora, suprafața ce se va

determina după ce persoanele îndreptățite la despăgubire își vor soluționa

suprapunerile cadastrale,,.

Pentru

a emite această hotărâre, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a avut

în vedere dispozițiile art. 5 alin. (4), alin. (7), alin. (8), și art. 6 din

Legea nr. 198/2004, completată și modificată, și ale art. 5, alin. (16), alin.

(2)2 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004.

Prin

urmare, recurentul susține că nu se poate stabili un cuantum al despăgubirilor

mai mare sau egal cu cel propus de expropriator fără a cunoaște cu exactitate

suprafața afectată de expropriere. Câtă vreme Hotărârea nr. 127 din 18 august

2010 nu a fost anulată, iar expropriații nu și-au îndeplinit obligația legală

de a proceda la rectificarea documentațiilor cadastrale, cota parte

proporțională cu suprafața de teren deținută de fiecare expropriat nu poate fi

stabilită.

Inacțiunea

societății expropriate nu poate fi imputată expropriatorului, situația

suprapunerilor limitelor de proprietate fiind cunoscută intimatei L. SRL cel

puțin de la data de 18 august 2010, data emiterii Hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 127 .

Al

doilea motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanța de apel a

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Raportul

întocmit în faza de judecată a apelului de către experții M.A.I. și N.C. nu are

la baza tranzacții efectiv realizate ci oferte preluate de pe internet de pe

site-uri ce nu pot fi verificate. în plus, față de acest aspect, expertul N.C.,

membru al comisiei de trei experți desemnați în cauză să întocmească raportul

de expertiză, nu este expert evaluator ci expert topograf, calificare ce nu-i

permite acestuia să-și spună părerea cu privire la valoarea imobilelor supuse

expertizării în cadrul procedurilor de expropriere. Prin numirea unei comisii

de experți formată din doi evaluatori și un topograf, instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Modalitatea

în care a înțeles instanța să stabilească despăgubirile, în sensul că "nu

au fost identificate acte de tranzacționare la nivelul anului 2013, data

finalizării raportului de expertiză" este contrazisă de contractele de

vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei, și de încheierile de ședință din

data de 30 martie 2012 și din data de 07 septembrie 2012, unde chiar instanța

de apel face referire la contractele pe care experții desemnați în cauză le vor

avea în vedere.

Experții

M.A.I. și N.C. exclud, fără nici un argument, aceste contracte, deși nu au nici

calificarea și nici pregătirea necesară pentru a se pronunța asupra

"credibilității" unor contracte autentificate de notari publici.

Se

critică și încadrarea, de către cei doi experți, a terenului litigios în zona A

4 din grila notarilor publici ("tabelul notarial").

Recurentul

susține că imobilul situat în București str. G.I.S. nr. 311 sector 1 nu se

încadrează în zona 24, ci în zona 23 - Anexa 9 din tabelul ce cuprinde valorile

proprietăților imobiliare din Ghidul pentru anul 2012 al Camerei Notarilor

Publici București.

Prin

urmare, valoarea reală a despăgubirii stabilită conform Grilei Notarilor

Publici este de 242 euro/mp și nu de 497 euro/mp cum greșit a stabilit instanța

de apel.

Pentru

toate aceste motive, solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de

intimata SC L. SRL, precum și a contestației împotriva despăgubirilor;

menținerea deciziei 333 A din 22 noiembrie 2013 sub aspectul constatării

faptului că cererea principală formulată de Municipiul București a rămas fără

obiect.

În

subsidiar, având în vedere faptul că despăgubirile în prezenta cauză au fost

stabilite de către instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în sensul că nu au fost avute în vedere tranzacții efectiv

realizate, iar grila notarilor publici a fost aplicată greșit, prin încadrarea

terenului litigios într-o altă zonă decât cea din care face parte, fapt ce a

condus la stabilirea unei despăgubiri total eronate, solicită casarea deciziei

recurate sub aspectul stabilirii despăgubirilor, trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel, în vederea refacerii raportului de expertiză.

Analizând

decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține

următoarele:

Prima

critică formulată, se referă la limitele în care instanța poate aprecia

valoarea despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994,

care nu pot fi mai mari decât cele solicitate de expropriat, dar nici

inferioare celor oferite de expropriator.

Referitor

la cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, recurentul susține că,

instanța de apel în mod greșit a apreciat că acestea sunt cele din prima ofertă

de 169.910 RON, făcută în procedura Legii nr. 33/1994, în condițiile în care

întreaga procedură a fost considerată neaplicabilă prezentului litigiu, față de

adoptarea ulterioară a Legii nr. 184/2008 și a Legii nr. 255/2010, în baza

cărora s-a efectuat exproprierea.

De

asemenea recurentul a susținut faptul că suma oferită prin decizia de stabilire

a despăgubirilor a fost o sumă globală, pentru toate persoanele expropriate în

zonă, întrucât s-a constatat existența unor suprapuneri cadastrale și

imposibilitatea identificării suprafeței expropriate de la fiecare proprietar,

astfel că nu se poate verifica exact cuantumul despăgubirilor ce ar fi revenit

societății pârâte din suma globală.

Nu

poate fi reținut un astfel de raționament, întrucât, în ceea ce privește

situația societății expropriate, Municipiul București își invocă propria culpă,

cât timp, în ceea ce privește suprafața în litigiu, nu a putut indica o sumă

concretă, calculată pentru suprafața de 114 mp expropriată de la pârâtă și nici

nu a făcut vreo dovadă a celor susținute referitoare la suprapunerile

cadastrale. Astfel, încă din faza procesuală a fondului, verificând actul de

proprietate al pârâtului, intabulat în cartea funciară cu planul cadastral

aferent, ce nu a fost avizat de OCPI ca fiind cu suprapuneri cadastrale, precum

și situația de fapt a terenului, experții au stabilit că, pentru cei 114 mp

expropriați, nu există suprapunere, fiind luați efectiv din proprietatea

pârâtei.

Or,

reclamantul nu a administrat o probă contrară pentru a contrazice situația de

fapt reținută, invocând o adresă, generic formulată de OCPI, fără referire

concretă la suprafața ce constituit obiect al litigiului.

Faptul

că, în procedura Legii nr. 184/2008, expropriatorul nu a indicat o valoare

concretă pentru suprafața ce constituie obiect al litigiului, nu poate paraliza

dreptul expropriatului de a se despăgubi cu contravaloarea prejudiciului

suferit, în condițiile în care transmiterea proprietății a operat efectiv iar,

în fapt, nu s-a dovedit, pe terenul expropriat, suprapunerea dreptului de

proprietate al mai multor persoane, care ar pretinde despăgubiri.

Pe

de altă parte, nu poate fi ignorat, în procesul de stabilire a despăgubirilor,

nici nivelul ofertei de 169.910 RON făcută de expropriator în procedura legii

anterioare, corespunzător unei valori de 450 euro/mp. Chiar dacă cererea prin

care se solicita instanței să dispună exproprierea a rămas fără obiect, la

momentul adoptării noii proceduri, evaluarea terenului fusese efectuată de un

expert, conform metodologiei în vigoare și nu rezultă că expropriatorul a

renunțat la această valoare, la momentul adoptării hotărârii prin care a făcut

oferta globală.

Cea

de-a doua critică vizează nerespectarea, în opinia recurentului, a criteriilor

legale, prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitoare la stabilirea,

prin raportul de expertiză, a valorii despăgubirilor.

Sub

acest aspect, primul argument al recurentului a fost acela că experții nu au

avut în vedere tranzacții efective, ci tabelul notarial, înlăturând

comparabilele depuse la dosar în acest scop.

Recurentul

nu a putut indica, în mod concret, care sunt comparabilele din anul 2013 despre

care susține că experții le-ar fi ignorat, fiind depuse la dosar comparabile

care vizează contracte de vânzare cumpărare din anii 2009 - 2011.

Înalta

Curte reține că experții au motivat, pertinent, în raportul de expertiză, de ce

au înlăturat mai multe comparabile, în baza cărora nu se poate stabili valoarea

de piață a imobilului expropriat, întrucât fie nu îndeplinesc criterii de

similaritate cu terenul expropriat, fie reprezintă parte dintr-o vânzare

globală cu aceleași părți.

Cu

privire la opțiunea instanței de apel pentru omologarea prețurilor de

tranzacționare din tabelul notarial, Înalta Curte reține că, în raportul de

expertiză, după înlăturarea comparabilelor, experții au pornit în evaluarea lor

de la tabelul notarial menționat, procedând la încadrarea în grila zonei a

terenului în litigiu. Instanța de apel nu a făcut decât să înlăture sporul de

valoare pe care experții l-au adăugat, ca despăgubire pentru pierderea de

valoare adusă terenului rămas, constatând că pârâta nu a solicitat un astfel de

spor.

Întrucât,

în speță, la data evaluării, nu s-a făcut dovada efectuării unor tranzacții de

vânzare-cumpărare cu imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, expertiza omologată de instanța de apel a estimat

astfel o valoare de piață având la bază grila notarilor publici, ce nu poate fi

considerat un criteriu arbitrar. Lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară nu

poate determina amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor

astfel de acte juridice. în această situație, este firesc ca expertiza să se

realizeze în raport și de alte criterii privind valoarea imobilului

Pe

de altă parte, potrivit regulii exprimate în adagiul "probatio incumbit ei

qui dicit, non ei qui negat", recurentul avea sarcina de a proba ceea ce

afirmă, respectiv că există comparabile reprezentate de contracte de vânzare

cumpărare pentru acea zonă, pentru anul 2013. Este de reținut că aceste dovezi

nu s-au produs în fața instanțelor de fond, deși s-a încuviințat părților proba

cu înscrisuri. Nici în recurs, după cum s-a arătat anterior, nu s-au depus, de

către recurent, înscrisuri din care să rezulte existența unor tranzacții

încheiate în perioada de referință. Dacă astfel de comparabile existau, nimic

nu împiedica partea interesată să le depună la dosar, căci nu se cere dovada

unui fapt negativ, ci doar a faptului pozitiv contrar pe care partea îl

pretinde, ceea ce nu s-a făcut.

Prin

urmare, în absența oricăror probe din care să rezulte că prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel este mai mic decât cel stabilit

prin raportul de expertiză efectuat în cauză, susținerile privind o evaluare

greșită a despăgubirilor acordate sunt nedovedite.

S-a

mai contestat de către recurent calitatea de evaluator a expertului N.C. membru

al comisiei de trei experți desemnați în cauză, susținându-se că acesta are

specializarea de expert topograf. Înalta Curte reține că acest motiv putea fi,

cel mult, o cauză de recuzare a expertului, însă în apel recurentul reclamant

nu a formulat nicio obiecție referitoare la specializarea acestui expert,

astfel că, nefiind o critică de nelegalitate a hotărârii atacate, nu poate fi

avută în vedere de instanța de control judiciar.

A

mai criticat recurentul reclamant faptul că instanța de apel s-a raportat la

valorile de tranzacționare stabilite orientativ în tabelul notarial, deși

terenul a fost greșit încadrat în zona 24A1 cu o valoare superioară față de

zona căreia îi aparține în realitate, zona 23A9.

O

astfel de critică nu vizează un aspect de nelegalitate a deciziei atacate ci o

obiecție propriu-zisă la constatarea de fapt din raportul de expertiză,

formulată omisso medio, în condițiile în care nu se regăsește între

obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză care stipula această

încadrare, în acele obiecțiuni reclamantul preocupându-se exclusiv de nivelul

prețurilor de tranzacționare.

Or,

în condițiile în care, în fața instanței de apel, reclamantul nu a ridicat o

astfel de obiecție și nici nu a dovedit corectitudinea celor susținute,

referitoare la încadrarea terenului în altă grilă de evaluare, instanța de

control judiciar nu poate interveni direct în recurs, în analiza unei

obiecțiuni la raportul de expertiză care privește o constatare a experților,

fără a se dovedi și o cauză de nelegalitate, ci exclusiv aspecte de

netemeinicie.

Față

de aceste considerente, reținând că prin criticile formulate recurentul nu a

făcut dovada unei aplicări greșite a legii de către instanța de apel, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin

Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației împotriva Deciziei nr. 333A

din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV