ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5626/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5626/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de

20 august 2010, sub nr. 40085/3/2010, reclamanții C.M. și C.R.A. (prin

reprezentant legal C.M.), au solicitat în contradictoriu cu intimatul

Municipiul București, prin Primarul General, anularea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.

198/2004 și stabilirea despăgubirilor pentru imobilul situat în București, str.

G.I.S. nr. 25, sectorul 1, constând în 11 mp teren și împrejmuirea, care au

făcut obiectul exproprierii.

În motivare, au

arătat, în esență, că valoarea de 15.452 RON stabilită prin hotărârea

sus-menționată pentru imobilul expropriat de către Municipiul București, este

prea mică în raport de valoarea reală a imobilului.

Prin Sentința civilă

nr. 1651 din 05 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis cererea în sensul că l-a obligat pe pârâtul Municipiul București, să

plătească reclamanților suma de 32.014 RON, reprezentând diferența de

despăgubire pentru imobilul expropriat și suma de 3800 RON cheltuieli de

judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 emisă de Municipiul București - Comisia

de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a dispus transferul dreptului de

proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 11 mp teren și

împrejmuire de 18 ml, imobil situat în București, sectorul 1, str. G.I.S. nr.

25, identificat cu nr. cadastral 7910/2ACT/1 înscris în CF 23240, proprietatea

publică a Municipiului București, în schimbul sumei de 15.452 RON stabilită

conform art. 4 alin. (8) și 9 din Legea nr. 198/2004, cu titlu de despăgubire.

Conform art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile

acestui articol se soluționează, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii,

potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică.

Pe baza raportului de

expertiză întocmit în cauză, tribunalul a stabilit că valoarea totală a

imobilului este de 47.466 RON din care reclamanții au încasat deja suma de

15.452 RON stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor; prin urmare,

a fost obligat pârâtul la plata diferenței în cuantum de 32.014 RON.

Apelul declarat de

apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, împotriva

Sentinței civile nr. 1651 din 05 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a fost admis prin Decizia civilă nr. 70 A din

01 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A fost schimbată, în

parte, sentința, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți

a sumei de 13.923 RON reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul

expropriat, constând în suprafața de teren de 11 mp și împrejmuire, situat în

București, str. G.I.S. nr. 25, sector 1; au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel, examinând contractele de vânzare-cumpărare

depuse de părți la dosar, având ca obiect terenuri învecinate, și raportul de

expertiză întocmit în apel de către experții C.G. și C.I., a reținut că

valoarea de circulație a suprafeței de 11 mp teren din suprafața totală de 2000

mp teren, proprietatea reclamanților, avea în toamna anului 2011, la data

întocmirii raportului de expertiză în fața primei instanțe, o valoare de 20.202

RON, din același raport de expertiză rezultă că valoarea împrejmuirii de 18,32

ml, este de 9.173 RON. Prin urmare, valoarea întregului imobil este de 29.375

RON, din care urmează a se deduce valoarea deja încasată în baza hotărârii

anulate, de 15.452 RON.

Cu referire la

solicitarea intimaților-reclamanți care în apel, au pretins și costul branșamentului

electric pe care au fost nevoiți să-l refacă în urma exproprierii, în cuantum

de 7.614 RON, instanța a reținut că este inadmisibilă, atât pentru că

reclamanții nu au emis o astfel de pretenție în fața primei instanțe, cât și

pentru faptul că nu au declarat apel în cauză; a reținut, de asemenea, curtea

de apel că potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot formula

cereri noi.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal

C.M.), pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia recurată,

susținând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9

C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (2) și 3 din același act normativ.

Astfel, a arătat

acest recurent că prin cererea înregistrată la data de 20 august 2010,

reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), au învestit instanța

de fond, respectiv Tribunalul București cu o cerere în despăgubiri, întemeiată

pe dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, solicitând majorarea

despăgubirilor pentru imobilul expropriat la nivelul sumei de 80.000 RON.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., procesele și

cererile în materie de expropriere sunt de competența tribunalului în primă

instanță.

În speță, împotriva

Sentinței civile nr. 1651 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a formulat cerere de apel pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, în temeiul dispozițiilor art. 282 și următoarele C. proc. civ. Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, a judecat calea de atac declarată în

cauză ca fiind apel, deși față de câtimea pretențiilor deduse judecății,

respectiv 80.000 RON, hotărârea instanței de fond nu este supusă apelului ci,

potrivit dispozițiilor art. 282

1

alin. (1), teza a II-a C. proc.

civ., recursului.

A susținut recurentul

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că, având în

vedere caracterul imperativ al dispozițiilor legale sus-menționate, instanța de

apel ar fi trebuit să procedeze la recalificarea căii de atac declarate în

cauză, ca fiind recurs și nu apel, chiar dacă în dispozitivul Sentinței civile

nr. 1651 pronunțate de Tribunalul București se menționează calea de atac a

apelului; nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 282

1

C. proc.

civ. de către instanța de control judiciar a condus la pronunțarea unei decizii

nelegale sub aspectul încălcării dispozițiilor legale privitoare la compunerea

instanței, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

S-a mai arătat că,

încălcând principiul consacrat atât de normele imperative de procedură civilă

cât și de literatura juridică în materie, potrivit cărora calea de atac este

dată de lege și nu de judecător, Curtea de Apel București a judecat recursul

declarat în cauză în complet de doi judecători, deși potrivit prevederilor art.

54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, recursurile se judecă în complet format

din trei judecători.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 și art. 312 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

București în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Recurentul-pârât Municipiul

București, reprezentat prin Primarul General a solicitat, în principal,

modificarea deciziei recurate și, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a

cererii de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți, pentru

motivele prevăzute de art. 304, pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în subsidiar,

casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, acest

recurent a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994, care prevăd că "la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia", astfel că sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că

experții C.I. (desemnat de instanță) și C.G. (desemnat de intimații-reclamanți)

nu au realizat expertiza în conformitate cu obiectivul stabilit de instanța de

apel prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2012 și au înlăturat

contractele de vânzare-cumpărare pentru imobile similare depuse de

apelantul-pârât, Municipiul București, fără nicio justificare.

Cu privire la

valoarea terenului, s-a susținut că nu a fost respectat criteriul legal

prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece s-au

folosit oferte și tranzacții deși combinarea celor două metode nu este permisă

iar valoarea împrejmuirii a fost determinată fără a se preciza sursa valorilor

utilizate, ceea ce pune părțile și instanța de judecată în imposibilitatea de a

verifica justețea acestora.

În plus, deși

experții au precizat că s-au raportat la data efectuării primului raport de

expertiză (în fața instanței de fond), respectiv toamna anului 2011, aceștia au

calculat despăgubirile la nivelul anului 2013.

Printr-o altă critică

recurentul-pârât a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7

C. proc. civ.

Reclamanții C.M.,

C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.) au solicitat, în principal, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de apelantul-pârât

Municipiul București, prin Primarul General, și menținerea ca temeinică și

legală a Sentinței civile nr. 1651 din 05 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul București.

În subsidiar,

recurenții-reclamanți au solicitat modificarea deciziei recurate în sensul

obligării Municipiul București la plata sumei totale de 41.389 RON stabilită cu

titlu de despăgubire astfel cum a fost evaluată cu majoritate de comisia de

experți în cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară, inclusiv cu

privire la prejudiciul estimat în sumă de 12.014 RON pentru refacerea

branșamentelor electric și de gaze.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. recurenții-reclamanți au arătat că prin acțiunea promovată au

solicitat obligarea Municipiului București, prin Primarul General, la acordarea

unei despăgubiri care să reflecte valoarea imobilului expropriat și să includă

valoarea totală a prejudiciului, evaluat la suma totală de 80.000 RON.

Prin urmare, în mod

nelegal instanța de apel a apreciat că cererea de acordare de despăgubiri

pentru refacerea branșamentelor electric și de gaze ocazionată de expropriere a

fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel.

Au mai arătat

recurenții-reclamanți că nu aveau interes să declare apel în cauză întrucât

despăgubirea stabilită de către instanța de fond cuprindea și toate sumele

estimate cu titlu de prejudiciu.

În opinia

recurenților-reclamanți hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, în sensul că instanța nu a expus motivele pentru care prejudiciul

reprezentat de necesitatea refacerii branșamentului de gaze, urmare a

exproprierii imobilului teren și construcție, evaluat la suma de 4.400 RON, nu

a fost cuprins în despăgubirea acordată, ceea ce atrage incidența motivului de

recurs instituit de ari. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în

judecată care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 20

august 2010 a avut ca obiect contestația împotriva hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004.

Despăgubirea

contestată a fost stabilită de expropriator la suma de 15.452 RON, iar

despăgubirea solicitată de reclamanți a fost de 80.000 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 1651 din 05 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, l-a

obligat pe pârâtul Municipiul București, să plătească reclamanților suma de

32.014 RON, reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat;

prin Decizia civilă nr. 70 A din 01 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a fost schimbată, în parte, această sentință,

în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 13.923

RON reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat, constând

în suprafața de teren de 11 mp și împrejmuire, situat în București, str. G.I.S.

nr. 25, sector 1; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Sub aspectul

determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de atac de

reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are caracter

patrimonial, iar prin raportare la valoarea pretențiilor deduse judecății sunt

aplicabile dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., întrucât

acestea se situează sub limita de 100.000 RON.

Din perspectiva Legii

nr. 33/1994, Înalta Curte reține că la art. 23 acest act normativ prevede că

hotărârile pronunțate ca urmare a soluționării cererilor de expropriere sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, nu

există în această lege dispoziții derogatorii de la prevederile Codului de

procedură civilă sub aspectul regimului juridic al căilor de atac, astfel că nu

poate fi primită susținerea reprezentantului convențional al recurentului-pârât

în sensul că hotărârile pronunțate în materie de expropriere sunt susceptibile

atât de apel cât și de recurs, indiferent de valoarea pretențiilor.

În consecință, Înalta

Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalității căii de atac și că

în mod greșit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursurile, va casa decizia recurată

și va trimite cauza Curții de Apel București pentru soluționare, ca instanță de

recurs.

Înalta Curte reține,

de asemenea, că față de motivul de recurs care a fost găsit întemeiat,

respectiv acela că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale,

nu se impune analiza celorlalte motive de recurs formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), de

pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Deciziei nr. 70 A din

01 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza Curții de Apel București pentru soluționare, ca

instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV