ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5626/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 20 august 2010, sub nr. 40085/3/2010, reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), au solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin Primarul General, anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și stabilirea despăgubirilor pentru imobilul situat în București, str. G.I.S. nr. 25, sectorul 1, constând în 11 mp teren și împrejmuirea, care au făcut obiectul exproprierii. În motivare, au arătat, în esență, că valoarea de 15.452 RON stabilită prin hotărârea sus-menționată pentru imobilul expropriat de către Municipiul București, este prea mică în raport de valoarea reală a imobilului.

Prin Sentința civilă nr. 1651 din 05 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea în sensul că l-a obligat pe pârâtul Municipiul București, să plătească reclamanților suma de 32.014 RON, reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat și suma de 3800 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 emisă de Municipiul București - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a dispus transferul dreptului de proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 11 mp teren și împrejmuire de 18 ml, imobil situat în București, sectorul 1, str. G.I.S.

nr. 25, identificat cu nr. cadastral 7910/2ACT/1 înscris în CF 23240, proprietatea publică a Municipiului București, în schimbul sumei de 15.452 RON stabilită conform art. 4 alin. (8) și 9 din Legea nr. 198/2004, cu titlu de despăgubire. Conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, tribunalul a stabilit că valoarea totală a imobilului este de 47.466 RON din care reclamanții au încasat deja suma de 15.452 RON stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor; prin urmare, a fost obligat pârâtul la plata diferenței în cuantum de 32.014 RON.

Apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, împotriva Sentinței civile nr. 1651 din 05 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admis prin Decizia civilă nr. 70 A din 01 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost schimbată, în parte, sentința, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 13.923 RON reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat, constând în suprafața de teren de 11 mp și împrejmuire, situat în București, str. G.I.S. nr. 25, sector 1; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel, examinând contractele de vânzare-cumpărare depuse de părți la dosar, având ca obiect terenuri învecinate, și raportul de expertiză întocmit în apel de către experții C.G.

și C.I., a reținut că valoarea de circulație a suprafeței de 11 mp teren din suprafața totală de 2000 mp teren, proprietatea reclamanților, avea în toamna anului 2011, la data întocmirii raportului de expertiză în fața primei instanțe, o valoare de 20.202 RON, din același raport de expertiză rezultă că valoarea împrejmuirii de 18,32 ml, este de 9.173 RON. Prin urmare, valoarea întregului imobil este de 29.375 RON, din care urmează a se deduce valoarea deja încasată în baza hotărârii anulate, de 15.452 RON. Cu referire la solicitarea intimaților-reclamanți care în apel, au pretins și costul branșamentului electric pe care au fost nevoiți să-l refacă în urma exproprierii, în cuantum de 7.614 RON, instanța a reținut că este inadmisibilă, atât pentru că reclamanții nu au emis o astfel de pretenție în fața primei instanțe, cât și pentru faptul că nu au declarat apel în cauză; a reținut, de asemenea, curtea de apel că potrivit art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se pot formula cereri noi. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia recurată, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (2) și 3 din același act normativ. Astfel, a arătat acest recurent că prin cererea înregistrată la data de 20 august 2010, reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), au învestit instanța de fond, respectiv Tribunalul București cu o cerere în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, solicitând majorarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat la nivelul sumei de 80.000 RON.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., procesele și cererile în materie de expropriere sunt de competența tribunalului în primă instanță. În speță, împotriva Sentinței civile nr. 1651 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de apel pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, în temeiul dispozițiilor art. 282 și următoarele C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a judecat calea de atac declarată în cauză ca fiind apel, deși față de câtimea pretențiilor deduse judecății, respectiv 80.000 RON, hotărârea instanței de fond nu este supusă apelului ci, potrivit dispozițiilor art. 282 1 alin. (1), teza a II-a C. proc.

civ., recursului. A susținut recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor legale sus-menționate, instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la recalificarea căii de atac declarate în cauză, ca fiind recurs și nu apel, chiar dacă în dispozitivul Sentinței civile nr. 1651 pronunțate de Tribunalul București se menționează calea de atac a apelului; nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 282 1 C. proc. civ. de către instanța de control judiciar a condus la pronunțarea unei decizii nelegale sub aspectul încălcării dispozițiilor legale privitoare la compunerea instanței, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. S-a mai arătat că, încălcând principiul consacrat atât de normele imperative de procedură civilă cât și de literatura juridică în materie, potrivit cărora calea de atac este dată de lege și nu de judecător, Curtea de Apel București a judecat recursul declarat în cauză în complet de doi judecători, deși potrivit prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, recursurile se judecă în complet format din trei judecători. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 și art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Recurentul-pârât Municipiul București, reprezentat prin Primarul General a solicitat, în principal, modificarea deciziei recurate și, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți, pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. În esență, acest recurent a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia", astfel că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, s-a arătat că experții C.I. (desemnat de instanță) și C.G. (desemnat de intimații-reclamanți) nu au realizat expertiza în conformitate cu obiectivul stabilit de instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2012 și au înlăturat contractele de vânzare-cumpărare pentru imobile similare depuse de apelantul-pârât, Municipiul București, fără nicio justificare. Cu privire la valoarea terenului, s-a susținut că nu a fost respectat criteriul legal prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece s-au folosit oferte și tranzacții deși combinarea celor două metode nu este permisă iar valoarea împrejmuirii a fost determinată fără a se preciza sursa valorilor utilizate, ceea ce pune părțile și instanța de judecată în imposibilitatea de a verifica justețea acestora.

În plus, deși experții au precizat că s-au raportat la data efectuării primului raport de expertiză (în fața instanței de fond), respectiv toamna anului 2011, aceștia au calculat despăgubirile la nivelul anului 2013. Printr-o altă critică recurentul-pârât a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Reclamanții C.M., C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.) au solicitat, în principal, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 1651 din 05 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București.

În subsidiar, recurenții-reclamanți au solicitat modificarea deciziei recurate în sensul obligării Municipiul București la plata sumei totale de 41.389 RON stabilită cu titlu de despăgubire astfel cum a fost evaluată cu majoritate de comisia de experți în cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară, inclusiv cu privire la prejudiciul estimat în sumă de 12.014 RON pentru refacerea branșamentelor electric și de gaze. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenții-reclamanți au arătat că prin acțiunea promovată au solicitat obligarea Municipiului București, prin Primarul General, la acordarea unei despăgubiri care să reflecte valoarea imobilului expropriat și să includă valoarea totală a prejudiciului, evaluat la suma totală de 80.000 RON.

Prin urmare, în mod nelegal instanța de apel a apreciat că cererea de acordare de despăgubiri pentru refacerea branșamentelor electric și de gaze ocazionată de expropriere a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel. Au mai arătat recurenții-reclamanți că nu aveau interes să declare apel în cauză întrucât despăgubirea stabilită de către instanța de fond cuprindea și toate sumele estimate cu titlu de prejudiciu. În opinia recurenților-reclamanți hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanța nu a expus motivele pentru care prejudiciul reprezentat de necesitatea refacerii branșamentului de gaze, urmare a exproprierii imobilului teren și construcție, evaluat la suma de 4.400 RON, nu a fost cuprins în despăgubirea acordată, ceea ce atrage incidența motivului de recurs instituit de ari.

304 pct. 7 C. proc. civ. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 20 august 2010 a avut ca obiect contestația împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 26 iulie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. Despăgubirea contestată a fost stabilită de expropriator la suma de 15.452 RON, iar despăgubirea solicitată de reclamanți a fost de 80.000 RON.

Prin Sentința civilă nr. 1651 din 05 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, l-a obligat pe pârâtul Municipiul București, să plătească reclamanților suma de 32.014 RON, reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat; prin Decizia civilă nr. 70 A din 01 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost schimbată, în parte, această sentință, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 13.923 RON reprezentând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat, constând în suprafața de teren de 11 mp și împrejmuire, situat în București, str. G.I.S. nr. 25, sector 1; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are caracter patrimonial, iar prin raportare la valoarea pretențiilor deduse judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea se situează sub limita de 100.000 RON. Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reține că la art. 23 acest act normativ prevede că hotărârile pronunțate ca urmare a soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, nu există în această lege dispoziții derogatorii de la prevederile Codului de procedură civilă sub aspectul regimului juridic al căilor de atac, astfel că nu poate fi primită susținerea reprezentantului convențional al recurentului-pârât în sensul că hotărârile pronunțate în materie de expropriere sunt susceptibile atât de apel cât și de recurs, indiferent de valoarea pretențiilor.

În consecință, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalității căii de atac și că în mod greșit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel București pentru soluționare, ca instanță de recurs. Înalta Curte reține, de asemenea, că față de motivul de recurs care a fost găsit întemeiat, respectiv acela că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nu se impune analiza celorlalte motive de recurs formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții C.M. și C.R.A. (prin reprezentant legal C.M.), de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Deciziei nr. 70 A din 01 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza Curții de Apel București pentru soluționare, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - GV