ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3460/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 29 iulie 2010, sub nr. 51477/3/2010 A.A.D.V. și A.C. au chemat în judecată Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanței de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 360.872 RON, cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeței de teren de 93 mp, stabilită potrivit notificărilor nr. 557 din 24 septembrie 2007 și nr. 129 din 31 martie 2008, plus cheltuielile necesare pentru refacerea celorlalte lucrări afectate de expropriere.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14 din 23 iulie 2010, pârâtul a propus despăgubiri în cuantum de 71.962 RON pentru exproprierea unui teren în suprafață de 53 mp și împrejmuire 28 ml, situat în București, str. P.A., sector 1, iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 15 din 23 iulie 2010 a propus despăgubiri în cuantum de 54.348 RON pentru exproprierea unui teren în suprafață de 40 mp și împrejmuire 22 ml, situat în București, str G.I.S., sector 1. S-a precizat faptul că cele două terenuri, deși au adrese diferite, fac parte din același trup de teren proprietatea reclamanților și sunt unul în continuarea celuilalt. S-a arătat că prin Hotărârea nr. 267 din 02 noiembrie 2006 a Consiliul General al Municipiului București s-a hotărât exproprierea unei părți din proprietatea reclamanților din Șos.

G.I.S., sector 1, în vederea realizării proiectului „supralărgire str. G.I.S. - bd. I.I.B.", fiind invitați reclamanții să se prezinte la sediul societății cu actele de proprietate și documentația cadastrală. La cca. 75 de cm de gardul dinspre str. G.I.S., pe latura de est, se află branșamentele, contoarele și tabloul electric pentru imobilele la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. și D.E.B. nr. D. La cea 18 m vest de branșament și la cea 1,5 m de gardul stradal se găsește un puț la adâncimea de 80 de metri, cu pompele corespunzătoare, care alimentează cu apă potabilă imobilele de la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. și D.E.B. nr. D. Forarea unui nou puț, spre interiorul proprietății nu este posibilă pentru că, din analizele efectuate, a rezultat că apa are un conținut ridicat de substanțe organice, de fier și de mangan.

În aceste condiții, apa nu ar putea fi utilizată nici pentru uz casnic, fiind încărcată microbiologic. Au mai menționat reclamanții, că repetatele cereri de branșare la rețeaua stradală le-au fost respinse de Apa Nova care a invocat „lipsa condițiilor tehnice". Neoficial, li s-a comunicat că branșarea va fi posibilă numai după ce se va realiza alimentarea cu apă potabilă pe D.E.B. Lipit de gardul cu fosta proprietate C. se află un stâlp care susține cablurile R. și cablul TV destinate imobilelor de la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. și D.E.B. La cca 2,40 m de gardul stradal se află ieșirea din garaj și aleea de acces auto spre Aleea N.Ș., ceea ce însemnă că exproprierea presupune și refacerea acestei alei precum și a porții rabatabile automate prin care se face accesul stradal.

Ca urmare a exproprierii, vor trebui refăcute branșamentele, contoarele și tabloul electric, va trebui reamplasat stâlpul care susține cablurile R. și cablul TV, va trebui refăcută calea de acces în garaj și va trebui forat un nou puț pentru apă potabilă. Toate aceste elemente nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor. Au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză tehnică evaluatorie în condițiile Legii nr. 33/1994. Prin sentința civilă nr. 1643 din 06 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de contestatorii A.A.D.V. și A.C., în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru imobilele expropriate situate în București, str. P.A., sector 1, suprafața de 53 mp și împrejmuiri 28 ml și pentru cel situat în București, str. G.I.S.

nr. E., sector 1, suprafața de 40 mp și împrejmuiri de 22 ml, în cuantum de 194.329 RON, conform raportului de expertiză efectuat, pe care l-a omologat. Totodată, s-a respins ca nefiind întemeiate restul pretențiilor și s-a stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive sentinței. Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 528 din 28 iulie 2006 de BNP C.D., reclamanții A.C. și A.A.D.V. au dobândit de la SC A. SRL dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 830,34 mp identificat ca lot nr. 1 situat în Str. P.A. înscris în CF nr. F1. Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 267 din 02 noiembrie 2006 zona în care se aflau cele două imobile în cauză, anume Str. G.I.S.

și Str. P.A., a fost declarată zonă de utilitate publică de interes local. În temeiul acestei hotărâri, reclamanții au fost notificați prin notificările cu nr. 557 din 24 septembrie 2007, respectiv nr. 129 din 31 martie 20087 cu privire la faptul că o suprafața de teren de 53 mp și împrejmuire de 28 ml situată în București, Str. P.A. sector 1, respectiv o suprafață de teren de 40 mp și împrejmuire de 22 ml situată în București, Str. G.I.S. nr. E., ce le aparțineau, urmează a fi supuse exproprierii. Prin Hotărârea nr. 14 din 23 iulie 2010 emisă de Municipiul București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit ca despăgubire pentru suprafața de teren de 53 mp și împrejmuire de 28 ml situată în București, Str. P.A.

sector 1, număr cadastral C1. suma de 71.962 RON cuvenită proprietarilor A.C. și A.A.D.V. Prin Hotărârea nr. 15 din 23 iulie 2010 emisă de Municipiul București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit ca despăgubire pentru suprafața de teren de 40 mp și împrejmuire de 22 ml situată în București, Str. G.I.S. nr. E. sector 1, număr cadastral C2. suma de 54.348 RON. Reclamanții au criticat prin acțiune lor cuantumul despăgubirilor acordate, solicitând stabilirea unei juste despăgubiri la valoarea reală a imobilului.

În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (act normativ în vigoare la momentul promovării acțiunii), „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.” În ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit pentru imobilele expropriate situate în București, str. P.A., sector 1, suprafața de 53 mp și împrejmuiri 28 ml și pentru cel situat în București, str. G.I.S. nr. E., sector 1, suprafața de 40 mp și împrejmuiri de 22 ml suma de 169.647 RON (valoarea terenului, a platformei dalate și a împrejmuirii) la data exproprierii. Prin același raport de expertiză s-a constatat că există un gard din beton de 0,60 m adâncime, soclu de zidărie, stâlpi de beton și panouri de lemn care ar trebui reconstruit în noua poziție a imobilului urmare a exproprierii parțiale, iar valoarea noului gard este de 24.682 RON.

Tribunalul, analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, a constatat că prețul stabilit de către comisia de experți pentru imobilul în cauză este mai mare decât suma avută în vedere prin hotărârile nr. 14 și nr. 15/2007, procedând conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”. Suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilele expropriate și contravaloarea noului gard ce urmează a fi repoziționat este de 194.329 RON.

Cu privire la celelalte prejudicii pretins a fi suferite de către reclamanți, tribunalul a constatat că în cauză nu a fost dovedit prejudiciul pretins a fi suferit ca urmare a rebranșării la alimentarea cu apă, având în vedere concluziile raportului de expertiză în cauză care arată că „măsura exproprierii nu afectează alimentarea cu apă de la puțul existent al reclamanților.” În ceea ce privește prejudiciul pretins ca urmare a necesității mutării cablurilor R. și TV, s-a constatat că, potrivit art. 1169 C. civ., (aplicabil în cauză față de data promovării acțiunii) reclamanții nu au depus nici un fel de dovezi din care să rezulte că beneficiază de abonament R. și TV. Așadar, prejudiciul este unul eventual, neavând caracter cert, iar tribunalul a respins acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.

Deși prin acțiune se face vorbire și de faptul că măsura exproprierii ar afecta și ieșirea din garaj și aleea de acces auto care ar presupune refacerea acestora, s-a constatat că reclamanții nu au solicitat în cadrul probatoriului administrat ca experții desemnați să analizeze acest aspect, care oricum nu poate fi corelat cu vreun alt mijloc de probă de la dosar. Cu privire la prejudiciul cauzat a urmare a necesității de a transplanta arborii aflați pe terenul expropriat, s-a constatat că prin acțiunea inițială nu a fost solicitat și acest prejudiciu, fiind doar formulat ca un obiectiv al raportului de expertiză, dar fără a constitui o modificare/completare a acțiunii inițiale potrivit C. proc.

civ. Prin urmare, tribunalul a admis în partea acțiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru imobilele expropriate situate în București, str. P.A., sector 1, suprafața de 53 mp și împrejmuiri 28 ml și pentru cel situat în București, str. G.I.S. nr. E., sector 1, suprafața de 40 mp și împrejmuiri de 22 ml, în cuantum de 194.329 RON, conform raportului de expertiză efectuat, pe care l-a omologat. Tribunalul a respins ca nefiind întemeiate restul pretențiilor, stabilind, totodată, un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General care a susținut că sentința tribunalului este netemeinică și nelegală întrucât la efectuarea expertizei nu au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor fiind făcută la un alt moment decât cel a efectuării expertizei, așa cum prevede textul de lege menționat. Pârâtul a mai susținut că, în mod greșit s-a adăugat la valoarea despăgubirilor stabilite valoarea unui nou gard întrucât respectiva valoare fusese inclusă deja în suma inițială stabilită cu titlu de despăgubire.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 417A din 27 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1643 din 06 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 51477/3/2010, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește momentul la care trebuie stabilit cuantumul despăgubirilor, acesta este prevăzut în mod expres și imperativ de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimite ca fiind data efectuării raportului de expertiză, în acest sens fiind de altfel și prevederile actuale din materia exproprierii [art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010].

Stabilirea de către prima instanță a valorii imobilelor expropriate la data exproprierii încalcă dispozițiile sus menționate. În ceea ce privește valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, instanța de apel a constatat că aceasta a fost calculată având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.

Față de acestea, instanța de apel a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În apel a fost încuviințată, la cererea pârâtului, proba cu expertiză evaluatoare, cu obiectivele menționate prin încheierea din 05 iunie 2012. Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în apel, s-a concluzionat că valoarea imobilului expropriat în str. P.A. în suprafață de 53 mp și construcție gard lungime 28 ml este de 68.174,68 Ron, iar valoarea imobilului expropriat în strada G.I.S. nr. E. cu teren în suprafață de 40 mp și gard în lungime de 22 ml este de 52.060,32 ron. Valoarea edificării unui gard nou pe terenul neexpropriat a fost stabilită la 34,978 RON.

De asemenea s-a concluzionat în sensul că, după expropriere valoarea imobilului rămas neexpropriat nu a suferit vreo apreciere/depreciere după expropriere iar prin exproprierea terenului nu este afectată alimentarea cu apă a terenului rămas neexpropriat. Curtea, însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, comparând suma calculată pentru imobilele expropriate cu suma avută în vedere prin hotărârile nr. 14 și nr. 15/2007, procedând conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată” și constatând că suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilele expropriate și contravaloarea noului gard ce urmează a fi repoziționat este inferioară celei propusă de expropriator a respins acțiunea reclamanților având ca obiect contestația la hotărârile nr. 14 și 15 din 23 iulie 2010. Împotriva acestei din urmă decizii reclamanții au declarat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut următoarele: 1. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Atunci când a stabilit obiectivele expertizei administrată în apel, instanța nu a inclus obiective care să aibă drept scop determinarea întregului prejudiciu suferit de proprietari prin expropriere. Pentru determinarea prejudiciului real suferit de persoanele expropriate dar și de proprietarii imobilelor vecine, expertiza trebuia să stabilească în ce măsură este afectată rețeaua electrică aferentă imobilului proprietatea recurenților dar și a imobilelor vecine (branșamente, contoare, tablou electric etc.), precum și cablurile R., cablul TV și aleea de acces în garaj. 2. Instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a respins în mod nejustificat obiecțiunile la raportul de expertiza deoarece răspunsul la aceste obiecțiuni ar fi trebuit să lămurească de ce este o diferență destul de mare între valoarea despăgubirilor stabilite de expertiza de la fond și valoarea despăgubirilor stabilită de expertiza din apel (33.000 RON). Expertiza administrată în fața instanței de fond a stabilit că valoarea despăgubirilor la data efectuării expertizei (2011) este de 153.160 RON. Expertiza administrată în fața instanței de apel a stabilit că valoarea despăgubirilor la data efectuării expertizei (2011) este de 120.235 RON. În încercarea de a justifica diferența dintre cele două evaluări, instanța de apel a reținut că expertiza administrată la fond nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a avut în vedere oferte de terenuri similare din aceeași zonă și nu prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială.

Expertiza administrată în apel, s-a bazat pe același sistem de evaluare ca și expertiza de la fond și deși expertiza prezintă o situație numită „Comparația directă teren la data evaluării 2011”, nu este anexat niciun act din care să rezulte că tranzacțiile menționate în situația respectivă sunt concretizate în contracte de vânzare-cumpărare iar în acest context, opțiunea instanței de apel pentru valoarea de 120.235 RON este nejustificată. Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel în vederea administrării probatoriului care să stabilească valoarea despăgubirilor având în vedere întregul prejudiciu suferit.

Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, „ Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.” Alin. 2 al art. 26 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” Recurenții-reclamanți au susținut că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece, atunci când a stabilit obiectivele expertizei administrată în apel, instanța nu a inclus obiective care să aibă drept scop determinarea întregului prejudiciu suferit de proprietari prin expropriere, respectiv nu a dispus să se stabilească în ce măsură este afectată rețeaua electrică aferentă imobilului proprietatea recurenților dar și a imobilelor vecine (branșamente, contoare, tablou electric etc.), precum și cablurile R., cablul TV și aleea de acces în garaj.

Aceste critici nu pot fi primite. Chiar dacă în faza procesuală a fondului reclamanții au formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în acea fază procesuală, obiecțiuni referitoare la faptul că experții nu au determinat valoarea prejudiciului suferit de proprietari ca urmare a schimbării locației cabinei branșamentului electric și a stâlpului de susținere a cablului telefonic și TV (dosar de fond), aceste obiecțiuni au fost respinse de tribunal. Astfel, instanța de fond a reținut, în legătură cu această chestiune, în raport de art. 1169 C. civ., (aplicabil în cauză la data formulării acțiunii), că reclamanții nu au depus nici un fel de dovezi din care să rezulte că beneficiază de abonament R. și TV, prejudiciul fiind unul eventual, neavând caracter cert.

Instanța de fond a mai reținut că, deși prin acțiune se face vorbire și de faptul că măsura exproprierii ar afecta și ieșirea din garaj și aleea de acces auto care ar presupune refacerea acestora, reclamanții nu au solicitat, în cadrul probatoriului administrat, ca experții desemnați să analizeze și acest aspect, care oricum nu poate fi corelat cu vreun alt mijloc de probă de la dosar. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel numai pârâtul, care a susținut că este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece despăgubirile au fost stabilite în prin raport de un alt moment decât cel a efectuării expertizei iar apelul a fost admis, pentru considerentele expuse.

Reclamanții nu au înțeles să declare apel împotriva sentinței tribunalului prin care să critice soluția primei instanțe, care a respins, ca neîntemeiate, susținerile lor privind existența unei prejudiciu ce ar rezulta din afectarea rețelei electrice aferentă imobilului expropriat (branșamente, contoare, tablou electric etc.), precum și cablurilor R., cablului TV și aleii de acces în garaj. Astfel fiind, criticile vizând aceste aspecte, formulate ca motiv de recurs, în susținerea nelegalității deciziei instanței de apel, nu se justifică și nu pot fi primite.

Recurenții-reclamanți au mai susținut că instanța de apel, în încercarea de a justifica diferența dintre cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza din faza fondului (153.160 RON) și cea a apelului (120.235 RON), a reținut că expertiza administrată la fond nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a avut în vedere oferte de terenuri similare din aceeași zonă și nu prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială.

Recurenții-reclamanți au susținut că expertiza administrată în apel, s-a bazat pe același sistem de evaluare ca și expertiza de la fond și, deși expertiza prezintă o situație numită „Comparația directă teren la data evaluării 2011”, nu este anexat niciun act din care să rezulte că tranzacțiile menționate în situația respectivă sunt concretizate în contracte de vânzare-cumpărare iar în acest context, opțiunea instanței de apel pentru valoarea de 120,235 RON este nejustificată Contrar însă celor susținute de recurenți, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea criteriului legal statuat prin dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorial, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, autentificate sub nr. 2230 din 19 septembrie 2011 și nr. 960 din 17 iunie 2011 (dosar apel), menționate în raportul de expertiză (depus la dosar apel).

Diferența dintre cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza din faza fondului (153.160 RON) și, respectiv, din faza apelului (120.235 RON) rezultă din faptul că, așa cum corect a reținut instanța de apel, experții care au efectuat expertiza judiciară în faza procesuală a fondului, au calculat cuantumul despăgubirilor în raport de ofertele privind terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenurile de evaluat, în timp de experții care au efectuat expertiza din apel s-au raportat la „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, această sintagmă, având semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că evaluarea făcută prin expertiza efectuată în apel și omologată de instanța de apel a respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, decizia curții de apel fiind legală și la adăpost de orice critică Având în vedere temeiurile arătate, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.A.D.V. și A.C. împotriva deciziei nr. 417A din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.