ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4664/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 290 din 02 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL și, în consecință, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 109 m.p. din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, str. G.I.S., sector 1, precum și trecerea acestui imobil în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 70.289 euro (echivalent RON la data plății).

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii în vederea realizării lucrării de interes public local „supralărgire str. G.I.S.” Declararea utilității publice de interes local pentru această lucrare s-a făcut prin hotărârea C.G.M.B. din 02 noiembrie 2006, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994. Despăgubirile propuse de expropriator, în cuantum de 136.896 RON, nu reflectă valoarea reală a prejudiciului suferit de expropriat în raport de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Conform acestor criterii, expertiza efectuată în cauza, în condițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, a stabilit un cuantum al despăgubirilor cuvenite expropriatului la suma de 70.289 euro.

Sentința Tribunalului a fost atacată cu apel de către reclamant pe aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pârâtei. Prin decizia civilă nr. 456 din 01 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că stabilirea cuantumului despăgubirilor de către prima instanță s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, neavând relevanță moneda în care au fost stabilite despăgubirile, cât timp plata lor se va face în moneda națională, așa cum s-a precizat fără echivoc în dispozitivul hotărârii atacate. Împotriva deciziei susmenționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea legii în ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, care stabilesc drept criteriu de calcul al cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a ține seama că acesta reprezintă doar o probă ce trebuia analizată în raport de celelalte probatorii administrate, neavând o valoare obligatorie pentru instanță. La data soluționării cauzei, piața imobiliară se afla în continuă scădere, studiile de specialitate confirmând scăderea prețurilor cu aproape 40%, situație în care expertiza cauzei nu trebuia însușită de instanță, întrucât concluziile sale veneau în contradicție cu realitatea.

Chiar dacă în apel părțile nu au solicitat administrarea de probe noi, în baza rolului activ, consacrat de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., instanța trebuia să dispună, din oficiu, administrarea de probe noi, în vederea stabilirii unei despăgubiri corecte. Pe de altă parte, confirmând stabilirea despăgubirilor în euro, iar nu în moneda națională, fără stabilirea unui termen de plată, instanța de apel a nesocotit prevederile art. 30 din Legea nr. 33/1994. Textul de lege enunțat prevede în mod expres necesitatea stabilirii unui termen de plată a despăgubirilor, fără a statua și asupra monedei în care se va face plata. În consecință, conform principiului de drept „unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face”, moneda în care trebuie făcută plata despăgubirilor este moneda națională, atâta timp cât nu este prevăzută în Legea nr. 33/1994 o altă monedă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Ca înscrisuri noi, intimata-pârâtă a depus în ședința publică din 23 septembrie 2010, în copie legalizată, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2010, emisă în favoarea sa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Municipiului București, precum și procesul-verbal din 30 iulie 2010 al aceeași comisii, acte în raport de care a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect. Din examinarea actelor noi depuse în recurs rezultă că imobilul litigios, compus din teren în suprafață de 109 m.p., situat în București, sector 1, str. G.I.S., proprietatea intimatei-pârâte SC T.C.

SRL, a fost supus exproprierii în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local. Luând în considerare faptul că pentru același imobil există litigiu între Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, și titulara dreptului de proprietate, respectiv SC T.C. SRL, având ca obiect expropriere și stabilire cuantum despăgubiri - Dosar nr. 7675/3/2008 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a emis procesul-verbal din 30 iulie 2010, prin care a decis emiterea unei hotărâri de consemnare a sumei stabilite cu tidu de despăgubiri în litigiul dintre părți, în cuantum de 70.289 euro (în RON la cursul zilei din data plății), potrivit art. 5 alin. (7) din Legea nr. 198/2004, completată și modificată.

În acest sens, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Municipiului București a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2010, prin care a dispus, în favoarea expropriatei SC T.C. SRL, „consemnarea despăgubirii în cuantum de 70.289 euro (echivalent în RON la cursul zilei din data plății) stabilită de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 290 din 02 martie 2009”. S-a achiesat, astfel, de către expropriatorul Municipiul București la cuantumul despăgubirilor stabilite în prezentul litigiu în favoarea expropriatei SC T.C. SRL, pentru imobilul - teren în suprafață de 109 m.p., situat în București, sector 1, str. G.I.S., prin hotărârea instanței de fond, menținută în apel.

În aceste condiții, criticile din prezentul recurs, prin care expropriatorul contestă cuantumul despăgubirilor stabilite în etapele procesuale anterioare, au rămas fără obiect, după cum au susținut și părțile în ședința publică din 23 septembrie 2010, motiv pentru care recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiului București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, împotriva deciziei civile nr. 456 din data de 01 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2010.