ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3961/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2008, Municipiul București prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea circulației a solicitat în contradictoriu cu pârâții V.C.B., V.C., H.I.D. și H.T., să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului proprietatea pârâților, situat în București, str. G., sector 1, precum și trecerea acestui imobil în proprietatea expropriatorului și stabilirea despăgubirilor cuvenite pârâților la suma de 381.300 RON. 1.2. În fapt.

În motivarea cererii reclamanta a învederat că prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului București în temeiul Legii nr. 33/1994, a fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes local "Supralărgire Strada G. - B-dul I." și că imobilul menționat se află în zona afectată de lucrarea de interes public dispusă, cuantumul despăgubirilor propus pârâților care sunt proprietarii imobilului fiind stabilit la suma de 381.400 RON. Întrucât pârâții nu au contestat decizia comisiei de soluționare a întâmpinărilor în instanță și în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată. 1.3. În drept. Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 și Constituția României.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 362 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea reclamantului și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a terenului de 190 mp proprietatea pârâților, situat în București, str. G., sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de exp. T.M.E., ale cărui concluzii au fost omologate în totalitate. S-a dispus trecerea acestui imobil în proprietatea expropriatorului. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâților la suma totală de 196.660 euro, la cursul BNR din ziua plății efective a acestor despăgubiri.

Prima instanță a reținut, în esență, ca valoare a terenului expropriat suma de 195.100 euro și că prejudiciul cauzat pârâților ca urmare a executării lucrărilor este de 1560 euro, aceasta din urmă constând în diminuarea proprietății imobiliare cu o porțiune de teren de 190 mp, distrugerea sau recucerea la inutilizabil a unor construcții edificate anterior pe teren și necesitatea efectuării unor lucrări de reconfigurare a proprietății. A reținut în acest sens constatările și concluziile lucrării de specialitate administrate în cauză, în varianta propusă de majoritatea membrilor comisiei de experți, sens în care au fost avute în vedere regulile C. proc. civ. și principiul majorității, care trebuie să guverneze raportul juridic dedus judecății din rațiuni de echitate și în lipsa unor norme care să prevadă contrariul.

Cât privește sporul de valoare pretins a fi adus prin expropriere, terenului rămas neexpropriat, s-a reținut opinia expertului în sensul că dat fiind locul amplasării proprietății expropriate, chiar și anterior executării de către reclamant a lucrărilor de interes public - situată la aliniamentul trotuarului - nu există elemente necesare și suficiente pentru a cuantifica și estima un eventual sport de valoare adus imobilului ca urmare a executării lucrărilor. Nu a fost primită susținerea pârâților referitoare la stabilirea valorii reale a imobilului în funcție de oferta de cumpărare făcută de o agenție imobiliară străină, justificat de faptul că o ofertă de cumpărare unică, nu reprezintă în sine un etalon pentru aprecierea valorii de circulație, tranzacțiile internaționale neputând constitui, ca regulă, un etalon pentru o piață internă.

3. Hotărârea instanței de apel. Prin Decizia nr. 484 A din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâților la suma de 114.548 euro (112.860 euro reprezentând valoarea reală a imobilului expropriat și 1689 euro reprezentând prejudiciul cauzat expropriaților), la cursul BNR din ziua plății efective a acestor despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut, în esență, că principiul majorității, invocat și aplicat de prima instanță, nu este consacrat legal, dar și că nici echitatea invocată de aceeași instanță nu constituie un izvor formal de drept în sistemul de drept românesc, astfel încât rațiunile de echitate trebuie extrase, în cauza dedusă judecății, din raportul de proporționalitate, ce trebuie să existe între măsura de interes public reprezentată de exproprierea terenului și imperativul protejării interesului particular al persoanelor ce vor fi expropriate. Consacrarea legală a protejării unui drept fundamental cum este dreptul de proprietate (art. 44 alin. (3) din Constituția României), nu mai puțin măsura privării de proprietate, în modalitatea exproprierii, nu poate constitui pretext pentru a obține mai mult decât ceea ce se cuvine.

În acest sens, Curtea a apreciat că raportul de expertiză efectuat în cauză de un expert de specialitate, titular ANE VAR, pe baza unor criterii și metodologii expuse în mod corect și în care sunt enunțate, în mod expres, la pct. 12.2, criticile și corecțiile rezultatelor celuilalt raport de expertiză, constituie o probă ce nu poate fi înlăturată prin aplicarea principiului majorității.

S-a apreciat astfel și în considerarea caracterului excepțional al cedării proprietății prin expropriere, stabilit de art. 1 din Legea nr. 33/1994, ca și în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 ce reglementează conținutul despăgubirii, că se impune acordarea sumelor reținute în dispozitivul deciziei, ca echivalent al prejudiciului cauzat intimaților și care reflectă în opinia instanței, prejudiciul real creat intimaților și o indemnizare proporțională și substanțială în sensul art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru exproprierea terenului proprietatea intimaților. 4. Recursul 4.1. Motive Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În dezvoltarea recursului, pârâții au susținut următoarele: - Instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea principiului majorității ca principiu de drept, deși potrivit art. 40 din Legea nr. 33/1994 dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens au invocat și conținutul unui înscris numit "scrisoare de introducere" emis de una dintre cele mai mari agenții imobiliare din România, din care rezultă acceptul ferm al unui cumpărător pentru un preț real de piață mai mare decât cel din expertiză.

Desființarea principiului majorității aplicat de prima instanță desființează chiar stabilitatea actului de justiție. - Contrar probelor dosarului și principiului de bază sus-enunțat al legii speciale, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994 care are incidență legală în mod absolut și care consacră în mod indubitabil echitatea în astfel de cauze, ce trebuie să reflecte dreapta și prealabila despăgubire acordată expropriaților, critică ce a fost încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

- În aceleași motive de recurs a fost încadrată și critica privind lipsa de legalitate a dispoziției instanței privind încălcarea raportului de proporționalitate între prejudiciul pretins și despăgubirea acordată, cu consecința, în caz contrar a împovărării excesive a statului, ceea ce conturează convingerea că nu au fost avute în vedere toate criteriile relevante speței cât privește determinarea despăgubirii în situații similare celei deduse judecății. Nu a motivat instanța de apel considerentele pentru care au fost înlăturate constatările celorlalți doi experți desemnați în cauză, deși unul dintre aceștia, desemnat de instanță, este expert autorizat de Ministerul Justiției în specialitatea evaluări proprietăți imobiliare și a cărui opinie s-a întemeiat pe standardele internaționale de evaluare și nu în baza unor normative tehnice emise de expropriator, preferate și însușite de instanța de apel.

Ca urmare, în scopul dezdăunării juste și echitabile și cu respectarea regulii de bază a legii speciale ce reglementează materia ce guvernează litigiul dedus judecății, au solicitat admiterea recursului corespunzător celor arătate în preambulul recursului. 4.2. Analiza făcută de instanța de recurs. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed: Deși și-au întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. prov. civ., recurenții nu au dezvoltat criticile ce ar putea fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ., norme legale de strictă interpretare și aplicare, context în care recursul reclamanților cu referire la aceste critici nu poate fi primit.

Cât privește criticile încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că, potrivit acestui text legal, se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare a legii, adică soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea iar înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului. Or, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, ele fiind prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 invocate de altfel de recurenți și a căror nerespectare pune într-adevăr în discuție încălcarea legii.

Potrivit acestei norme legale, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială" definește prețul de piață, a cărui stabilire implică administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.

Or, dacă respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile legale menționate poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor fondului cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii, stabilită în speță în concordanță cu criteriile prevăzute de textul de lege menționat, constituie o chestiune de netemeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept sus arătate, scapă controlului instanței de recurs. Sub motivul încălcării de către judecătorii fondului a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurenții solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului administrat în fața instanțelor de fond, cu consecința stabilirii unui alt cuantum al despăgubirii, ceea ce nu este permis în această etapă procesuală.

Susținerea recurenților potrivit căreia, la stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite, instanțele de fond nu ar fi avut în vedere, contrar prevederilor art. 26 din lege, oferta evocată, precum și principiul majorității nu poate fi primită. Aceasta pentru că textul legal enunțat se exprimă ritos în sensul determinării despăgubirii prin raportare la prețuri "cu care se vând, în mod obișnuit și imobilele de același fel, și nu la potențiale/eventuale tranzacții ce ar putea avea ca obiect bunul/bunuri similare celui litigios.

Recurenții nu au administrat probe din care să rezulte dacă valoarea inserată în oferta prezentată corespunde prețului de tranzacționare, deci materializat în contractele de vânzare-cumpărare pentru bunuri/terenuri de același fel din zona supusă exproprierii, context în care, cu temei și cu respectarea criteriilor legale enunțate de norma ce guvernează raportul juridic litigios, s-a procedat la determinarea valorii despăgubirii reținute prin hotărârea recurată. Pretinsa încălcare a unui principiu de drept - principiul majorității - invocată drept critică în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., de asemenea nu poate fi primită, întrucât, așa cum cu temei a reținut și instanța de apel, un atare principiu nu-și găsește consacrare legală în normele de drept material (inclusiv ale legii speciale - Legea nr. 33/1994) ori procesuale; care de altfel nu au fost invocate de parte, constituindu-se astfel într-o critică formală nesusceptibilă de reformarea hotărârii atacate. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V.C., V.C.B., H.l.D. și H.T. împotriva Deciziei nr. 484 A din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010. Procesat de GGC - NN