ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3961/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3961/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

în judecată

1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie

2008, Municipiul București prin Direcția Transporturi, Drumuri și

Sistematizarea circulației a solicitat în contradictoriu cu pârâții V.C.B.,

V.C., H.I.D. și H.T., să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate

publică de interes local a imobilului proprietatea pârâților, situat în

București, str. G., sector 1, precum și trecerea acestui imobil în proprietatea

expropriatorului și stabilirea despăgubirilor cuvenite pârâților la suma de

381.300 RON.

1.2. În fapt.

În motivarea cererii

reclamanta a învederat că prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 emisă de

Consiliul General al Municipiului București în temeiul Legii nr. 33/1994, a

fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes local

"Supralărgire Strada G. - B-dul I." și că imobilul menționat se află

în zona afectată de lucrarea de interes public dispusă, cuantumul

despăgubirilor propus pârâților care sunt proprietarii imobilului fiind

stabilit la suma de 381.400 RON.

Întrucât pârâții nu

au contestat decizia comisiei de soluționare a întâmpinărilor în instanță și în

raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 a solicitat admiterea

cererii de chemare în judecată.

1.3. În drept.

Reclamantul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 și Constituția

României.

instanțe.

Prin Sentința nr. 362

din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis

cererea reclamantului și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate

publică de interes local a terenului de 190 mp proprietatea pârâților, situat

în București, str. G., sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de

expertiză întocmit de exp. T.M.E., ale cărui concluzii au fost omologate în totalitate.

S-a dispus trecerea

acestui imobil în proprietatea expropriatorului.

S-a stabilit

cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâților la suma totală de 196.660 euro, la

cursul BNR din ziua plății efective a acestor despăgubiri.

Prima instanță a

reținut, în esență, ca valoare a terenului expropriat suma de 195.100 euro și

că prejudiciul cauzat pârâților ca urmare a executării lucrărilor este de 1560

euro, aceasta din urmă constând în diminuarea proprietății imobiliare cu o

porțiune de teren de 190 mp, distrugerea sau recucerea la inutilizabil a unor

construcții edificate anterior pe teren și necesitatea efectuării unor lucrări

de reconfigurare a proprietății.

A reținut în acest

sens constatările și concluziile lucrării de specialitate administrate în

cauză, în varianta propusă de majoritatea membrilor comisiei de experți, sens

în care au fost avute în vedere regulile C. proc. civ. și principiul

majorității, care trebuie să guverneze raportul juridic dedus judecății din

rațiuni de echitate și în lipsa unor norme care să prevadă contrariul.

Cât privește sporul

de valoare pretins a fi adus prin expropriere, terenului rămas neexpropriat,

s-a reținut opinia expertului în sensul că dat fiind locul amplasării

proprietății expropriate, chiar și anterior executării de către reclamant a

lucrărilor de interes public - situată la aliniamentul trotuarului - nu există

elemente necesare și suficiente pentru a cuantifica și estima un eventual sport

de valoare adus imobilului ca urmare a executării lucrărilor.

Nu a fost primită

susținerea pârâților referitoare la stabilirea valorii reale a imobilului în

funcție de oferta de cumpărare făcută de o agenție imobiliară străină,

justificat de faptul că o ofertă de cumpărare unică, nu reprezintă în sine un

etalon pentru aprecierea valorii de circulație, tranzacțiile internaționale

neputând constitui, ca regulă, un etalon pentru o piață internă.

instanței de apel.

Prin Decizia nr. 484

A din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamant și a

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor cuvenite pârâților la suma de 114.548 euro (112.860 euro

reprezentând valoarea reală a imobilului expropriat și 1689 euro reprezentând

prejudiciul cauzat expropriaților), la cursul BNR din ziua plății efective a

acestor despăgubiri.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că principiul majorității, invocat și aplicat de prima

instanță, nu este consacrat legal, dar și că nici echitatea invocată de aceeași

instanță nu constituie un izvor formal de drept în sistemul de drept românesc,

astfel încât rațiunile de echitate trebuie extrase, în cauza dedusă judecății,

din raportul de proporționalitate, ce trebuie să existe între măsura de interes

public reprezentată de exproprierea terenului și imperativul protejării

interesului particular al persoanelor ce vor fi expropriate.

Consacrarea legală a

protejării unui drept fundamental cum este dreptul de proprietate (art. 44

alin. (3) din Constituția României), nu mai puțin măsura privării de

proprietate, în modalitatea exproprierii, nu poate constitui pretext pentru a

obține mai mult decât ceea ce se cuvine.

În acest sens, Curtea

a apreciat că raportul de expertiză efectuat în cauză de un expert de

specialitate, titular ANE VAR, pe baza unor criterii și metodologii expuse în

mod corect și în care sunt enunțate, în mod expres, la pct. 12.2, criticile și

corecțiile rezultatelor celuilalt raport de expertiză, constituie o probă ce nu

poate fi înlăturată prin aplicarea principiului majorității.

S-a apreciat astfel

și în considerarea caracterului excepțional al cedării proprietății prin

expropriere, stabilit de art. 1 din Legea nr. 33/1994, ca și în raport de

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 ce reglementează conținutul

despăgubirii, că se impune acordarea sumelor reținute în dispozitivul deciziei,

ca echivalent al prejudiciului cauzat intimaților și care reflectă în opinia

instanței, prejudiciul real creat intimaților și o indemnizare proporțională și

substanțială în sensul art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru

exproprierea terenului proprietatea intimaților.

4.1. Motive

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în

care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., au solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În dezvoltarea

recursului, pârâții au susținut următoarele:

- Instanța de apel a

pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea principiului majorității ca principiu

de drept, deși potrivit art. 40 din Legea nr. 33/1994 dispozițiile acestei legi

se completează cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă,

motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens au

invocat și conținutul unui înscris numit "scrisoare de introducere"

emis de una dintre cele mai mari agenții imobiliare din România, din care

rezultă acceptul ferm al unui cumpărător pentru un preț real de piață mai mare

decât cel din expertiză.

Desființarea

principiului majorității aplicat de prima instanță desființează chiar

stabilitatea actului de justiție.

- Contrar probelor

dosarului și principiului de bază sus-enunțat al legii speciale, instanța de

apel a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994 care are incidență

legală în mod absolut și care consacră în mod indubitabil echitatea în astfel

de cauze, ce trebuie să reflecte dreapta și prealabila despăgubire acordată

expropriaților, critică ce a fost încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

- În aceleași motive

de recurs a fost încadrată și critica privind lipsa de legalitate a dispoziției

instanței privind încălcarea raportului de proporționalitate între prejudiciul

pretins și despăgubirea acordată, cu consecința, în caz contrar a împovărării

excesive a statului, ceea ce conturează convingerea că nu au fost avute în

vedere toate criteriile relevante speței cât privește determinarea despăgubirii

în situații similare celei deduse judecății.

Nu a motivat instanța

de apel considerentele pentru care au fost înlăturate constatările celorlalți

doi experți desemnați în cauză, deși unul dintre aceștia, desemnat de instanță,

este expert autorizat de Ministerul Justiției în specialitatea evaluări

proprietăți imobiliare și a cărui opinie s-a întemeiat pe standardele internaționale

de evaluare și nu în baza unor normative tehnice emise de expropriator,

preferate și însușite de instanța de apel.

Ca urmare, în scopul

dezdăunării juste și echitabile și cu respectarea regulii de bază a legii

speciale ce reglementează materia ce guvernează litigiul dedus judecății, au

solicitat admiterea recursului corespunzător celor arătate în preambulul

recursului.

4.2. Analiza făcută

de instanța de recurs.

Recursul nu este

fondat, pentru considerentele ce succed:

Deși și-au întemeiat

recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. prov. civ.,

recurenții nu au dezvoltat criticile ce ar putea fi încadrate în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ., norme legale de strictă

interpretare și aplicare, context în care recursul reclamanților cu referire la

aceste critici nu poate fi primit.

Cât privește

criticile încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că,

potrivit acestui text legal, se poate cere modificarea unei hotărâri atunci

când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident

acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o

încălcare a legii, adică soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea iar

înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de

fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

Or, criteriile de

stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, ele

fiind prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994

invocate de altfel de recurenți și a căror nerespectare pune într-adevăr în

discuție încălcarea legii.

Potrivit acestei

norme legale, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la

calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Sintagma "prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială" definește prețul de piață, a cărui stabilire

implică administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente

sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.

Or, dacă respectarea

criteriilor prevăzute de dispozițiile legale menționate poate face obiectul

unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

aprecierea judecătorilor fondului cu privire la valoarea efectivă a

despăgubirii, stabilită în speță în concordanță cu criteriile prevăzute de

textul de lege menționat, constituie o chestiune de netemeinicie a hotărârii

care, pentru considerentele de drept sus arătate, scapă controlului instanței

de recurs.

Sub motivul

încălcării de către judecătorii fondului a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, recurenții solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului

administrat în fața instanțelor de fond, cu consecința stabilirii unui alt

cuantum al despăgubirii, ceea ce nu este permis în această etapă procesuală.

Susținerea

recurenților potrivit căreia, la stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite,

instanțele de fond nu ar fi avut în vedere, contrar prevederilor art. 26 din

lege, oferta evocată, precum și principiul majorității nu poate fi primită.

Aceasta pentru că

textul legal enunțat se exprimă ritos în sensul determinării despăgubirii prin

raportare la prețuri "cu care se vând, în mod obișnuit și imobilele de

același fel, și nu la potențiale/eventuale tranzacții ce ar putea avea ca

obiect bunul/bunuri similare celui litigios.

Recurenții nu au

administrat probe din care să rezulte dacă valoarea inserată în oferta

prezentată corespunde prețului de tranzacționare, deci materializat în

contractele de vânzare-cumpărare pentru bunuri/terenuri de același fel din zona

supusă exproprierii, context în care, cu temei și cu respectarea criteriilor

legale enunțate de norma ce guvernează raportul juridic litigios, s-a procedat

la determinarea valorii despăgubirii reținute prin hotărârea recurată.

Pretinsa încălcare a

unui principiu de drept - principiul majorității - invocată drept critică în

susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

de asemenea nu poate fi primită, întrucât, așa cum cu temei a reținut și

instanța de apel, un atare principiu nu-și găsește consacrare legală în normele

de drept material (inclusiv ale legii speciale - Legea nr. 33/1994) ori

procesuale; care de altfel nu au fost invocate de parte, constituindu-se astfel

într-o critică formală nesusceptibilă de reformarea hotărârii atacate.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții V.C., V.C.B., H.l.D. și H.T. împotriva Deciziei

nr. 484 A din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN