ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8038/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 822/3 din 8 decembrie 2008, reclamantul Municipiul București, prin D.T.D.S.C., în calitate de expropriator, a chemat în judecată pe pârâții, R.A. și R.F. în calitate de expropriați, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 149 mp, situat în București, sector 1 și trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului cu obligarea acestuia din urmă la achitarea către pârâți a despăgubirilor în valoare de 222.538 RON potrivit Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii se arată că prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului București în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local „supralărgire strada G.I.S. – B-dul I.I.B.” a fost declarată utilitate publică. A fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, respectiv s-a efectuat cercetarea prealabilă și lucrarea de interes public local sus arătată a fost înscrisă în planurile urbanistice și e amenajare a teritoriului. Terenul situat în str. G.I.S., proprietatea pârâților, se află în zona afectată de lucrarea de interes public local, sus menționată, motiv pentru care acestuia i s-a comunicat Notificarea nr. 313 din 21 august 2007 cu suprafața de teren ce urma a fi expropriată și cuantumul despăgubirilor propuse în sumă de 222.538 RON.

Despăgubirea reprezintă valoarea reală a suprafeței expropriate stabilită prin raportul de evaluare din luna mai 2007, întocmit de un expert evaluator. Întrucât pârâții nu au formulat întâmpinarea în termen de 45 zile de la comunicarea notificării se solicită ca instanța să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 149 mp din terenul proprietatea acestuia și trecerea în proprietatea Municipiului București, în calitate de expropriator, procedura exproprierii fiind legal îndeplinită. Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat ca valoarea despăgubirii să fie compusă din valoarea reală a imobilului stabilită de comisia de experți plus prejudiciul cauzat ca urmare a faptului că suprafața ce se expropriază este situată la stradă și urma să fie esențială în dezvoltarea unui proiect imobiliar foarte profitabil pentru pârâți.

Pârâții-reclamanți au estimat că prejudiciul are o valoare de 40 % din valoarea de piață a imobilului, în total o valoare de 417.200 euro pentru suprafața ce se solicită a fi expropriată. Tribunalul Municipiului București, secția a III-a civilă, prin sentință civilă nr. 1441 din 9 octombrie 2008, a admis acțiunea, în parte cererea reconvențională și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a terenului în suprafață de 149 mp situat în București, str. G.I.S., sector 1. S-a dispus trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului Municipiul București prin D.T.D.S.C., cu obligarea acestuia de a achita pârâților R.A. și R.F., despăgubiri în valoare de 494.594 lei.

S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională privind prejudiciul cauzat. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze, iar prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 a Consiliului General al Municipiului București a fost declanșată procedura de utilitate publică lucrarea de interes public local „supralărgirea str. G.I.S. – B-dul I.I.B.”, hotărârea fiind adusă la cunoștința publică. Pentru declararea utilității publice s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, efectuându-se cercetarea prealabilă, potrivit procesului-verbal nr. 20/730 din 11 octombrie 2006. Pârâții au fost notificați asupra măsurii exproprierii prin notificare, comunicându-li-se și cuantumul despăgubirilor, iar pârâții nu au formulat întâmpinare în temeiul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

S-a constatat îndeplinite dispozițiile art. 21, 28, 30 din Legea nr. 33/1994 și s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea expropriată cu obligația acestora de a achita pârâților despăgubirile stabilite prin raportul de expropriere efectuat în cauză. În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a apreciat că este întemeiată în parte, în sensul că despăgubirile au fost stabilite la valoarea de piață a terenului expropriat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul București prin D.T.D.S.C. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 126/A din 24 februarie 2009 a anulat cererea de apel pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii.

În considerentele deciziei s-a reținut că din cuprinsul cererii de apel nu rezultă că aceasta a fost formulată de reprezentantul legal al apelantului-reclamant, cererea purtând o semnătură ilizibilă și mențiunea prin avocat trebuie însoțită de dovada calității de reprezentant în condițiile art. 83 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin D.T.D.S.C., invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 și urm . C. proc. civ. Criticile aduse hotărârii recurate vizează următoarele: - pe parcursul derulării procesului la instanța de apel, procedura de citare s-a realizat prin afișarea actului procedural, situație apreciată de recurent ca fiind inadmisibilă, având în vedere că activitatea în cadrul Primăriei Municipiului București se desfășoară zilnic între orele 08,00-20,00; - singura citație comunicată de Curtea de Apel București cu procedura completă a fost înaintată unei alte direcții din cadrul primăriei.

Ca urmare, susține recurentul, cauza s-a judecat cu procedura de citare viciată. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, s-au constatat următoarele: Potrivit art. 90 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Înmânarea citației (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.) se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. În lipsa persoanei citate (art. 90 alin. (4) C. proc. civ., agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie pe ușa principală a clădirii, încheind un proces-verbal despre toate acestea.

Față de dispozițiile procedurale sus arătate este cert că procedura de citare prin afișarea actului procedural este o procedură legal îndeplinită, iar judecătorul potrivit art. 85 C. proc. civ. poate hotărî asupra cererii de chemare în judecată și când procedura de citare cu părțile din proces s-a realizat prin afișarea citației. Se mai susține prin motivele de recurs că citația a fost comunicată unei alte direcții din cadrul Primăriei Municipiului București, deși în citație era menționat Municipiul București – D.T.D.S.C. Pentru termenul de judecată când s-au pus concluzii pe fond, recurenta a fost citată sub același nume și la aceeași adresă la care a fost citată pe tot parcursul derulării procesului, iar semnătura și ștampila primitorului actului procedural, atât la acest termen cât și la fond (filele 33, 43 dosar fond) sunt aceleași, respectiv Primăria Municipiului București – D.J.C.L.

Drept urmare, susținerile recurentei în sensul că la instanța de apel comunicarea citației s-a făcut unei alte direcții, nu sunt relevante, întrucât studiind dosarul de fond s-a constatat că pe tot parcursul desfășurării procesului la instanța fondului citațiile au fost primite de aceeași direcție, respectiv „Primăria Municipiului București – D.J.C.L.” iar recurenta nu a supus analizei acest aspect procedural. Așa fiind este cert că Primăria Municipiului București – D.J.C.L. este abilitată cu primirea actelor procedurale. În concluzie, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin D.T.D.S.C. împotriva Deciziei nr. 126/A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimaților-pârâți R.A. și R.F. suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.