ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2019

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2019

HOTĂRÂRE
05.06.2019
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, să se dispună despăgubirea sa, urmare exproprierii imobilelor situate în București, Șos. x, și str. x, prin exproprierea totală a imobilelor adiacente zonei afectate de expropriere, în suprafață totală de 20.664,2 mp, respectiv imobilele situate în: str. x, în suprafață de 5.946,63 mp; Șos. x, compus din teren de 5.211,38 mp; Șos. x, compus din teren de 579 mp, din care 89,37 mp construiți; Șos. x, compus din teren de 8.909,19 mp, precum și la plata sumei de 49.302,122 euro, plus TVA, cu titlu de justă și prealabilă despăgubire.

Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind exproprierea imobilelor situate în București, Șos. x și nr. 71, susținând că acestea nu sunt afectate de lucrarea de utilitate publică Magistrala 5 Drumul Taberei - Pantelimon. De asemenea, a invocat excepția lipsei obiectului contestației îndreptate împotriva Hotărârii nr. 17 din 24 iunie 2011, precizând că aceasta a fost revocată prin Hotărârea nr. 27 din 4 octombrie 2011, emisă de comisia desemnată prin Decizia nr. 2 din 30 mai 2011.

Primul ciclu procesual:

Prin Sentința nr. 414 din 25 martie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii. A admis excepția lipsei de obiect și a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 17 din 24 iunie 2011. A admis în parte contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 16 din 24 iunie 2011 și a dispus modificarea acestei hotărâri, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei pentru terenul de 428 mp, situat în București, Șos. x, la suma de 1.718.420 RON. A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferenței neachitate din acest cuantum, anume 857.585 RON, și a respins celelalte capete ale contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 16 din 24 iunie 2011, ca neîntemeiate. A dispus compensarea, în întregime, a cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de expert.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta SC A. SRL, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA.

Prin Decizia nr. 105 din 6 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul stabilirii cuantumului total al despăgubirilor acordate reclamantei pentru exproprierea suprafeței de 428 mp, situată în București, Șos. x, la suma de 1.840.434,56 RON. A înlăturat dispoziția privind obligarea expropriatorului la plata către reclamant a sumei de 857.585 RON. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A respins cererea apelantei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta SC A. SRL, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA.

Prin Decizia nr. 1174 din 4 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la 9 februarie 2018, sub nr. x/2011*.

Al doilea ciclu procesual:

Prin Decizia nr. 1407 A din 17 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de reclamanta SC A. SRL, de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA și de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței nr. 414 din 25 martie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei la capătul 1 din cererea de chemare în judecată. A stabilit cuantumul total al despăgubirilor acordate reclamantei pentru exproprierea suprafeței de 428 mp, situate în București, Șos. x, la suma de 1.714.230 RON. A înlăturat dispoziția privind obligarea expropriatorului la plata către reclamantă a diferenței neachitate, anume 857.585 RON. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca neîntemeiată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, la 12 februarie 2019, criticând, în esență, modalitatea în care a fost întocmit suplimentul la raportul de expertiză în cel de-al doilea ciclu procesual și arătând că a fost stabilită greșit suprafața terenului expropriat, fiind determinată eronat valoarea acestuia, prin raportare la imobile cu suprafețe mai mari, prin supraevaluarea cuantumului despăgubirilor propuse, cu încălcarea dispozițiilor deciziei de casare și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Recurentul a criticat și aplicarea greșită de către experți a unui coeficient de localizare de 200%, pe baza unor tranzacții preluate din ziarul "C." și de pe internet, prin compararea suprafeței de 428 mp cu suprafețe de teren de 30.000 mp, 8.020 mp, 8.000 mp și 3.287 mp.

De asemenea, recurentul a susținut că, în mod nejustificat, experții au înlăturat de la comparare un număr de 25 de contracte de vânzare-cumpărare, întrucât au apreciat că data acestor tranzacții nu este contemporană cu cea a exproprierii sau că nu se pot aplica indicii de corecție.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 9 aprilie 2019, sub nr. x/2011*, fiind repartizată, aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10.

Intimații au fost legal citați cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

La 29 mai 2019, intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, necomunicată, prin care a arătat că motivele de recurs invocate de recurentul-pârât vizează evaluarea probelor și a situației de fapt deduse judecății, care nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului.

În recurs nu au fost administrate probe, conform prevederilor art. 305 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 5 iunie 2019, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în baza dispozițiilor art. 302

1

raportate la cele ale art. 306 alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva neîncadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele argumente:

Conform dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de modificare și de casare a unei hotărâri judecătorești, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică argumentele de natură juridică pentru care recurentul înțelege să critice hotărârea atacată.

Recursul declarat în cauză nu se circumscrie acestor dispoziții legale, întrucât, din conținutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurentul nu a combătut soluția adoptată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 1407 A din 17 decembrie 2017, obiect al recursului pendinte.

Astfel, în motivarea cererii de recurs, recurenta a formulat, în esență, critici cu privire la modalitatea în care a fost întocmit suplimentul la raportul de expertiză în cel de-al doilea ciclu procesual, arătând că a fost stabilită greșit suprafața terenului expropriat și a fost determinată eronat valoarea acestuia, prin raportare la imobile cu suprafețe mai mari, fiind supraevaluat cuantumul despăgubirilor propuse, cu încălcarea dispozițiilor deciziei de casare și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Recurentul a criticat și aplicarea greșită de către experți a unui coeficient de localizare de 200%, pe baza unor tranzacții preluate din ziarul "C." și de pe internet, prin compararea suprafeței de 428 mp cu suprafețe de teren de 30.000 mp, 8.020 mp, 8.000 mp și 3.287 mp.

De asemenea, recurentul a susținut că, în mod nejustificat, experții au înlăturat de la comparare un număr de 25 de contracte de vânzare-cumpărare, întrucât au apreciat că data acestor tranzacții nu este contemporană cu cea a exproprierii sau că nu se pot aplica indicii de corecție.

Ignorând specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel, recurentul a dedus judecății aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului și evaluarea acestuia de către instanța de apel, aspecte care constituie motive de netemeinicie ale hotărârii recurate, care nu pot fi supuse cenzurii în calea extraordinară de atac a recursului.

Astfel, recurentul a nesocotit reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Deși recurentul a invocat în susținerea recursului art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivele expuse nu se subsumează acestei dispoziții legale, care presupune nu numai indicarea normei pretins încălcate sau greșit aplicate, ci și arătarea argumentelor juridice, de natură să conducă la incidența acestui caz de modificare a hotărârii atacate.

Fiind în eroare asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului, respectiv cea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate, recurentul a dedus judecății, în recurs, aspecte care nu pot fi încadrate în dispozițiile legale mai sus menționate, întrucât acestea nu cuprind critici concrete ale hotărârii atacate, ci expunerea unor nemulțumiri cu privire la întocmirea raportului de expertiză în apel, în rejudecare, și la stabilirea și calculul despăgubirilor de către instanța de apel.

Înalta Curte reține, de asemenea, că modalitatea în care recurentul a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 306 alin. (2) din același act normativ.

Față de aceste considerente și având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale hotărârii recurate, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte urmează să constate nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, împotriva Deciziei nr. 1407 A din 17 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, împotriva Deciziei nr. 1407 A din 17 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Societatea
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2265/2016
ale pasive a pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, pentru considerentele evidențiate în cuprinsul încheierii de ședință de la acest termen. Prin sentința civilă nr. 478 din 18 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a IV
ÎCCJ 2017-02-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 381/2017
tului. În continuare, reclamantul a menționat că pârâtul a început demersurile pentru exproprierea suprafeței de 182 mp, ca apoi să fie propusă o suprafață mult mai mare, respectiv 718 mp, nejustificându-se prin schițe, proiect și nerespect
ÎCCJ 2012-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7118/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2007, Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul municipiul București prin
ÎCCJ 2019-11-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2019
în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2006 de B.N.P C., reclamanta S.C A. S.R.L a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 6.165,97 mp (
Sursă