ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 13599/3/2008, reclamanta

SC M.D.I. SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând

anularea procesului-verbal din 25 ianuarie 2008 al Comisiei de aplicare a Legii

nr. 198/2007 de stabilire a cuantumului despăgubirii și modificarea în parte a hotărârii

nr. 7 din 25 februarie 2008 de stabilirea a despăgubirilor, în sensul majorării

cuantumului despăgubirii de la 100 euro/m.p. (respectiv 47.100 euro cuantum total)

la suma de 400 euro/m.p. (respectiv 188.400 euro), sumă care reprezintă o justă

despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 471 m.p. proprietatea reclamantei,

ținând cont de prețul zonei; s-a solicitat de asemenea ca, la cuantumul despăgubirilor

să se adauge și suma de 10.560 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin această

expropriere.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamanta a arătat că despăgubirile acordate pentru expropriere,

în cuantum de 100 euro/m.p., nu acoperă nici măcar prețul real al terenului expropriat,

nemaivorbind de daunele cauzate societății reclamante prin această expropriere.

Conform unei evaluări

aproximative, ținând cont de prețul zonei, astfel cum apare în anunțurile agențiilor

imobiliare și ale proprietarilor vânzători, reclamanta consideră ca suma de 400

euro/m.p. reprezintă valoarea medie a prețului zonei pentru terenul expropriat.

Reclamanta a menționat

că pentru acest teren, în suprafață totală de 2000,46 m.p., a obținut certificatul

de urbanism din 18 aprilie 2007 și a încheiat cu Biroul Individual de Arhitectură

G.C. un contract în valoare de 12.500 euro pentru elaborarea documentației de arhitectură

faza P.A.C.+DE pentru construirea unei "hale de producție și anexa P+E cu funcția

de atelier de confecții îmbrăcăminte", proiect care este deja finalizat și

care a crescut valoarea terenului din care face parte și terenul expropriat

Reclamanta a solicitat,

de asemenea, obligarea pârâților la achitarea sumei de 10.560 RON cu titlu de despăgubiri

care să acopere prejudiciul cauzat prin expropriere. În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică; Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție

de autostrăzi și drumuri naționale.

Pârâta C.N.A.N.D.N.R.,

în calitate de reprezentant al statului român, a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și respingerea, ca inadmisibilă

a cererii de anulare a hotărârii nr. 7 din 25 februarie 2008 și a procesului-verbal

din 25 ianuarie 2008.

Prin sentința civilă

nr. 735 din 26 mai 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea

precizată formulată de reclamanta SC M.D.I. SRL și a obligat pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 193.110 euro (echivalent în RON la data plății)

reprezentând despăgubire, ca urmare a exproprierii suprafeței de 471 m.p. teren,

situat în București, str. O. sector 1 și la 12.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 4

din 25 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul

Local Sector 1 București– proiectul „fluidizare trafic pe DN1 km 8 + 100 – km 117+

000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București, obiect 5A – extindere

la 4 benzi a centurii rutiere a municipiului București, între DN 1A și DN1, s-a

stabilit că pentru terenul situat în București, Sector 1, Șos. O., având nr. cadastral

în suprafață de 471 m.p. ce urmează a fi expropriat este îndreptățită la despăgubiri

reclamanta SC M.D.I. SRL, cuantumul despăgubirilor ce va fi achitat acesteia fiind

de 47.100 euro (100 euro / m.p.).

Conform raportului de

expertiză de evaluare a imobilului întocmit în cauză, valoarea de piață a terenului

expropriat la data exproprierii

(februarie 2008)

este de 193.110 euro,

iar la data efectuării raportului de expertiză (aprilie 2009) este de 133.764

euro.

În drept, Tribunalul a

reținut dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 care

fac

trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică,

corelate cu prevederile art. 41 din Constituția

României.

Împotriva sentinței civile

nr. 735/2010 a declarat apel pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Apelul nu

a fost motivat în fapt și în drept.

Prin decizia civilă

nr. 73A din 01 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins,

ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R.

SA.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că instanța de fond a stabilit obiectivele raportului

de expertiză în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și că experții

au respectat criteriile de calcul stabilite de această normă juridică, respectiv

prețul de circulație al terenurilor din zonă și au avut în vedere prejudiciul cauzat

proprietarului cu această expropriere, constând în cheltuielile efectuate de intimata

reclamantă cu proiectarea construcției ce urma să fie realizată.

Prin decizia nr. 3328

din 15 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul

declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 73A

din 01 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care

a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de recurs a reținut că sunt întemeiate criticile privind nerespectarea

criteriilor instituite la art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, potrivit

alin. (1) al acestui text „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar

alin. (2) al aceluiași art. dispune ca „la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz,

altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Rezultă că, despăgubirea

cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat,

cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin

măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama

de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare

amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Sintagma “prețul cu care

se vând, în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv

prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare,

el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor

de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Or, instanța de apel a

validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanță, pe baza unui raport

de expertiză din care nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se

vindeau,în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

În contextul arătat, se

impuneau lămuri suplimentare din partea experților în justificarea comparabilelor

folosite la evaluare, respectiv în privința prejudiciului pretins de reclamantă

prin scăderea valorii economice a terenului rămas în proprietatea sa după expropriere,

ceea ce ar fi presupus ca instanța de apel să dispună completarea expertizei refăcute

în faza fondului.

Prin decizia nr. 230/A

din 21 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 735 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă în Dosarul nr. 13599/3/2008, în contradictoriu cu intimata – reclamantă

SC M.D.I. SRL.

A schimbat în parte sentința

civilă apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei

de 123.873 euro reprezentând despăgubiri pentru expropriere și la plata sumei de

8.196,76 euro, reprezentând prejudiciu, echivalent în RON la data plății.

S-au păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței.

A obligat intimata-reclamantă

SC M.D.I. SRL la plata sumei de 1.500 RON către apelantul-pârât Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză) în apel.

Analizând sentința apelată,

Curtea a reținut următoarele:

Terenul în litigiu în

suprafață de 471 m.p., situat în București, șos. O., ce a făcut obiectul exproprierii

conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție

de autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea intimatei-reclamante SC

M.D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16

ianuarie 2007 de B.N.P. E.E.

Prin Hotărârea nr. 7

din 25 februarie 2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului

Local Sector 1 București a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea acestui

teren, în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma

de 47.100 euro (100 euro/m.p.).

Prin contestația formulată,

intimata-reclamantă a contestat această hotărâre sub aspectul cuantumului despăgubirii

pentru exproprierea terenului în suprafață de 471 m.p. și a solicitat și acordarea

unei sume de 10.560 RON reprezentând prejudiciul suferit prin expropriere, precum

și a unei sume pentru elaborarea unui proiect de construire a unei hale de producție

și anexe cu funcția de atelier de confecții de îmbrăcăminte.

Prin sentința apelată

Tribunalul București, secția a V-a civilă a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru

exproprierea terenului în suprafață de 471 m.p. ca fiind de 193.110 euro (410 euro/m.p.)

ce reprezintă valoarea de piață a terenului la data exproprierii februarie 2008.

În rejudecare, Curtea

a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. îndrumările cu caracter obligatoriu date prin decizia de casare referitoare

la necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză, care să respecte criteriile

prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; iar stabilirea cuantumului

despăgubirii să se facă cu

respectarea dispozițiilor exprese ale art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit

cărora cuantumul despăgubirii pentru expropriere se stabilește în raport de prețurile

cu care se vând în mod obișnuit imobilele situate în aceeași rază teritorială cu

cel expropriat, la data efectuării raportului de expertiză.

În mod greșit instanța

de fond a omologat un raport de expertiză care nu a avut în vedere ca metodă de

evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece

experții care compun comisia de expertiză au utilizat o metoda greșită, raportându-se

la ofertele de piață existente la data redactării raportului de expertiză, metodă

care nu respectă prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

În al doilea rând, Curtea

a constatat că în mod greșit instanța de fond a omologat valoarea terenului de la

data exproprierii, ignorând valoarea terenului de la data efectuării expertizei,

cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, Curtea a

constatat că este întemeiată critica formulată de apelanta-pârâtă, deoarece instanța

de fond a omologat un raport de expertiză care nu respectă dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu s-au raportat la prețurile

de tranzacționare ale unor imobile situate în aceeași rază teritorială cu cel supus

exproprierii, de la data efectuării raportului de expertiză, conform normelor juridice

incidente în cauză, astfel că hotărârea apelată, ce s-a bazat pe acest raport de

expertiză este nelegală, iar apelul declarat de apelanta-pârâtă urmează a fi admis.

În faza de rejudecare,

la solicitarea instanței, Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București

a depus la dosar două contracte de vânzare-cumpărare referitoare la imobile situate

în șos. O., încheiate cât mai aproape de data efectuării expertizei: contractele

de vânzare-cumpărare autentificate din 19 martie 2012 și din 28 martie 2012.

Cele două comparabile

au fost avute în vedere de comisia de expertiză, care a constatat că la valoarea

pe m.p. rezultată din prima comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare autentificat

din 19 martie 2012) de 263 euro/m.p. au fost aplicate 2 corecții, pe când valorii

pe m.p. rezultate din cea de-a doua comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 28 martie 2012) de 100,46 euro/m.p. i-au fost aplicate 3 corecții,

astfel încât cu opinie majoritară comisia de expertiză a stabilit că valoarea corectată

selectată este cea care are corecțiile cele mai mici, stabilind că

, la data efectuării raportului

de expertiză, terenul supus exproprierii are o valoare de 123.873 euro (la o valoare

unitară de 263 euro/m.p.).

În consecință, Curtea

a stabilit valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 471

m.p. la suma de 123.873 euro, valoare care în opinia instanței respectă dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum și pe cele ale art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că d

espăgubirea acordată de către instanță nu este

mai mică decât cea oferită de expropriator.

În ceea ce privește prejudiciul

suferit de intimata-reclamantă datorită exproprierii terenului în suprafață de 471

m.p., se constată că prin hotărârea de fond Tribunalul a făcut mențiunea că la stabilirea

sumei de 193.110 euro a avut în vedere și prejudiciul cauzat proprietarului, respectiv

cheltuielile ocazionate de proiectarea și construirea unui obiectiv de investiții.

Curtea va omologa raportul

de expertiză refăcut și va obliga pârâta la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând

suma efectiv achitată din costul proiectului „Hală de producție și anexăm, P+E cu

funcție de atelier de confecții de îmbrăcăminte”.

În ceea ce privește apărarea

pârâtului potrivit căreia reclamanta a dobândit terenul ulterior începerii efective

a lucrărilor de expropriere astfel că a cunoscut și implicit și-a asumat consecințele

cumpărării unui teren ce urma a fi supus acestei proceduri, Curtea constată că nu

este fondată, întrucât reclamanta a dobândit proprietatea asupra terenului expropriat

de la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16

ianuarie 2007, iar exproprierea a fost dispusă în data de 25 februarie 2008 și a

fost înscrisă în cartea funciară în data de 19 mai 2008.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamanta SC M.D.I. SRL și pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R.

SA.

Reclamanta SC M.D.I.

SRL a arătat că instanța de apel a stabilit valoarea terenului expropriat la momentul

rejudecării apelului (noiembrie 2012) și nu la momentul efectuării expertizei din

fond (iunie 2008 - aprilie 2009), încălcând astfel indicațiile de casare din cuprinsul

deciziei nr. 3328 din 15 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în primul ciclu procesual - motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare.

Prin decizia nr. 3328

din 15 mai 2012 instanța de recurs a casat prima decizie pronunțata în apel, unul

dintre motive fiind ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experților în

justificarea comparabilelor folosite la evaluare în sensul că trebuiau avute în

vedere preturile la care s-au tranzacționat terenuri similare și data la care a

fost efectuată expertiza în fața instanței de fond (perioada de referință fiind

iunie 2008 - aprilie 2009).

În faza rejudecării apelului,

în privința evaluării terenului expropriat, instanța de apel a stabilit: evaluarea

terenului la momentul rejudecării apelului - noiembrie 2012 și evaluarea terenului

la momentul efectuării expertizei la fond, astfel cum a stabilit și instanța de

casare - iunie 2008 - aprilie 2009.

Instanța de apel nu a

acordat prejudiciul reprezentat de scăderea valorii economice a terenului rămas

neexpropriat și imposibil de utilizat, fiind astfel încălcate indicațiile de casare

stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3328

din 15 mai 2012 - motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin decizia menționată,

instanța de recurs a casat prima decizie pronunțata în apel, un alt motiv fiind

ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experților în privința prejudiciului

solicitat de către reclamantă ca urmare a scăderii valorii economice a terenului

rămas în proprietatea acesteia după expropriere.

Astfel, Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit ca recurentei i se cuvine și prejudiciul suferit

ca urmare a scăderii valorii terenului rămas neexpropriat.

În urma efectuării raportului

de expertiză, s-a stabilit ca valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas

neexpropriat este de 451.600 euro, deoarece o mare parte din acesta a rămas imposibil

de utilizat.

Curtea de Apel București

a respins acordarea acestui prejudiciu cu motivarea ca, în caz de admitere, s-ar

încălca principiul non reformatio în pejus, potrivit căruia apelantului nu i se

poate crea o situație mai grea în propriul apel decât cea din hotărârea apelată.

Această apreciere este însă în contradicție cu ceea ce a stabilit Înalta Curte de

Casație și Justiție în privința prejudiciului.

Astfel, prima instanță

a obligat statul român la plata sumei totale de 193.110 euro. În etapa rejudecării

apelului, statul român a fost obligat la plata unei sume totale în cuantum de 132.069.76

euro. exclusiv pentru motivul potrivit căruia acordarea prejudiciului ar înrăutățit

situația apelantului în propria cale de atac.

Recurenta a arătat că

suma datorata cu titlu de despăgubire (stabilită conform indicațiilor de casare)

excede sumei acordate de către instanța de fond, însă având totodată în vedere

ca reclamanta nu a exercitat calea de atac a apelului, instanța de apel urma

sa constate ca despăgubirea trebuia limitată la suma acordată de către instanța

de fond.

Prin motivele de recurs,

pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că în mod greșit instanța

de apel a omologat raportul de expertiza în ce privește prejudiciul de 8196,76 euro.

Reclamanta a fost notificata

de către pârâtă, prin fax la data de 05 februarie 2007 despre demararea procedurilor

de expropriere cu privire la imobilul situat în București, șoseaua O.

În mod greșit instanța

de apel a acordat despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului constând în cheltuielile

cu proiectarea unui obiectiv de investiții pe terenul expropriat, fără a observa

că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii (proiectare) la data de

20 august 2007, ulterior comunicării notificării privind demararea procedurilor

de expropriere, adică 05 februarie 2007.

Excepția nulității

recursului invocată de recurenta-reclamantă SC M.D.I. SRL este nefondată.

Examinând susținerile

recurentului, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate,

în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

arătându-se că instanța de apel a stabilit prejudiciul rezultat din expropriere,

pentru suma de 8176,76 de euro, deși nu sunt întrunite condițiile legale

pentru acordarea acestui tip de despăgubire.

Așa fiind, dispozițiile

art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent

pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează

să fie analizate din această perspectivă.

În consecință, excepția

nulității recursului urmează să fie respinsă.

Recursul reclamantei SC

M.D.I. SRL este neîntemeiat.

Examinând susținerile

recurentei-reclamante SC M.D.I. SRL, Înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate

din această perspectivă.

Astfel, sunt neîntemeiate

criticile reclamantei referitoare la nerespectarea dezlegărilor obligatorii date

de instanța de recurs în ceea ce privește stabilirea valorii terenului

expropriat la momentul rejudecării prin luarea în considerare a expertizei întocmite

în fața instanței de fond, adică vizând perioada iunie 2008 –aprilie 2009.

În speță, Curtea

de Apel București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2), potrivit

cărora valoarea despăgubirii se acordă prin raportare la prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

Înalta Curte a statuat

în decizia de casare că sintagma “prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele”

are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului,

consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la

ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile

de mică publicitate sau de pe internet.

De asemenea s-a statuat

că despăgubirea trebuia stabilită pe baza unui raport din care să rezulte că experții

au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod obișnuit, terenurile de același

fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză.

Raportul de expertiză,

în rejudecare, în faza apelului a fost întocmit în cursul anului 2012, însă trebuie

subliniat că experții au avut în vedere contractele de vânzare-cumpărare relevante

pentru zona respectivă, stabilind cuantumul despăgubirii conform dezlegărilor date

de instanța de recurs.

Îndrumările se referă

în mod expres la stabilirea valorii la data întocmirii raportului de expertiză,

astfel încât instanța de apel a procedat cu respectarea dispozițiilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, sunt neîntemeiate

criticile vizând neacordarea prejudiciului reprezentând scăderea valorii economice

a terenului rămas neexpropriat și imposibil de utilizat, conform dezlegărilor

date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual.

Instanța de recurs

a dat doar îndrumări pentru a se efectua probe suplimentare, în raport de situația

de dedusă judecății, respectiv dacă sunt întrunite condițiile legale pentru

acordarea unui prejudiciu cauzat de expropriere, ceea nu echivalează cu o soluție

favorabilă pe fondul cererii.

În fine, s-a invocat încălcarea

principiului non reformatio in pejus, în sensul că prima instanță a acordat

o despăgubire de 193.110 euro, iar instanța de apel a micșorat suma la

132.069, 76 euro, ceea ce înseamnă că reclamantei i s-a înrăutățit situația

în propria cale de atac.

Susținerea este nefondată,

deoarece împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost

declarată calea de atac a apelului de statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar soluția

a fost schimbată în parte, admițându-se apelul pârâtului.

Or, atâta timp cât, reclamanta

nu a declarat apel, nu se poate susține că reclamantei i s-a înrăutățit

situația în propria cale de atac.

Sunt nefondate susținerile

și cu privire la valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas neexpropriat,

respectiv de 451.600 euro, așa cum s-a constatat prin expertiză.

De vreme ce reclamanta

nu a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, cu privire la valoarea prejudiciului

pentru terenul rămas neutilizat, în rejudecare instanța de apel nu se putea pronunța

pe o asemenea cerere, dacă nu a fost investită.

Pe de altă parte, în mod

corect a constatat instanța de apel, că nu este posibil, ca în calea de atac exercitată

de pârât, acesta să fie obligat la plata unei sume mai mari decât cea stabilită

de instanța de fond, principiul neînrăutățirii propriei situații în calea de atac

fiind un principiu de drept unanim recunoscut în jurisprudență și în doctrină și

aplicat în mod consecvent în soluțiile pronunțate de instanțe.

Recursul pârâtului statul

român este întemeiat.

Analizând susținerile

recurentului-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte constată că acestea

se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să

fie analizate din această perspectivă.

Examinând actele și

lucrările dosarului se reține că susținerile pârâtului sunt întemeiate sub

aspectul îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea sumei de 8176,76

de euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.

Potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea pentru expropriere se compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

Or, în speță, au

fost acordate despăgubiri pentru un contract de prestări servicii de proiectare

pentru construcția unei hale de producție pe terenul în litigiu, deși

societatea comercială reclamantă cunoștea faptul că terenul urmează să fie

expropriat.

Din înscrisurile depuse

la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a trimis o notificare reclamantei, înainte

de demararea procedurilor de expropriere, la data de 05 februarie 2007, astfel încât

încheierea contractului de proiectare la 20.08.2007, înseamnă că și-a asumat riscul

efectuării unor cheltuieli fără finalitate practică.

În măsura în care reclamanta

cunoștea situația terenului și totuși a efectuat cheltuieli

pentru un proiect de construcție, această situație îi este imputabilă,

neputându-se reține crearea unui prejudiciu, din cauza activităților derulate

de pârât cu ocazia exproprierii.

Așa fiind, în mod

greșit s-a statuat că suma de 8176,76 euro face parte din prejudiciul cauzat

proprietarului prin expropriere, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 312

alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

SC M.D.I. SRL.

Urmează să admită recursul

declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii,

pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția vizând obligarea pârâtului

la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă

SC M.D.I. SRL.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC M.D.I. SRL împotriva deciziei nr. 230/A din 21

iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva aceleiași decizii, pe care

o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția vizând obligarea pârâtului

la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.

Menține restul dispozițiilor

deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 februarie 2014.