ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4633/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4633/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07

aprilie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta

SC F.L. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.

SA și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local

Sector 1 București, contestând hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 8

din 25 februarie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA

și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local

Sector 1 București, solicitând ca despăgubirea acordată pentru expropriere a

imobilului din str. Odăi, sector 1, București să fie în cuantum de 430.000 RON și

nu 113.489,52 lei, așa cum a fost acordată prin hotărârea contestată.

În motivarea cererii,

s-a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2004, reclamanta

a dobândit suprafața totală de 4.000 mp, iar prin H.G. nr. 872 din 20 decembrie

2007 s-a decis exproprierea unor imobile, printre acestea aflându-se și

suprafața de 309 mp. din totalul de 4.000 mp, pe care îi deține reclamanta.

La 1 februarie 2008,

reprezentanții reclamantei au declarat că nu sunt de acord cu valoarea totală a

despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe

lângă Consiliul local Sector 1 București, apreciind că suma oferită nu este în concordanță

cu valoarea de piață a terenului.

La termenul din 21

mai 2008, reclamanta a precizat acțiunea arătând că înțelege să se judece cu

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA și nu cu Ministerul Transporturilor.

La termenul din 18

iunie 2008, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local

Sector 1 București.

Reclamanta a mai

formulat o precizare a acțiunii, după administrarea de probatorii, prin care a

solicitat ca plata despăgubirilor să fie stabilită în Euro/ mp. și să fie

plătită la cursul B.N.R de la data plății, respectiv 273 euro/ mp., pentru suprafața

expropriată de 309 mp.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 367 din 13 martie 2009, a admis în parte contestația; a anulat parțial hotărârea nr. 8/2008, numai în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor și a stabilit despăgubirile datorate de expropriator

reclamantei ca fiind în cuantum de 67.362 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R

de la data plății efective.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin hotărârea contestată, s-a dispus

exproprierea și s-a acordat, prin consemnarea plății, despăgubiri în cuantum de

113.489,52 lei, echivalentul a 30.900 Euro, pentru terenul situat în București,

Șos. Odăi, având număr cadastral 5837/1 și aparținând reclamantei, în suprafață

de 309 mp.

Din raportul de

expertiză tehnică imobiliară a rezultat că valoarea de circulație a imobilului

expropriat la data consemnării despăgubirilor era de 237.114 lei,

contravaloarea a 67.362 euro, având în vedere o valoare de 218 euro/ mp., față

de 100 euro/ mp. la cât evaluase inițial comisia.

Tribunalul a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată, și

a avut în vedere valorile indicate în raportul de expertiză tehnică.

Împotriva sentinței a

declarat apel Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, ce a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 584/ A din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut că prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a

fondului de către intimata C.N.A.D.N.R. SA, s-a arătat că, potrivit expertizei

evaluatoare, lucrarea de expropriere nu afectează construcții sau investiții,

iar despăgubirea aferentă suprafeței de teren este de 30900 euro, fiind

stabilită în funcție de prețul pieței libere la data întocmirii raportului,

informațiile în legătură cu prețurile de tranzacționare fiind obținute de la

birouri notariale, agenții imobiliare zonale și de pe internet.

Expertiza a constatat

că la momentul emiterii hotărârii de expropriere, terenul în discuție avea o

valoare de 218 euro/ mp, reprezentând media valorilor rezultate din anunțurile

telefonice și prețurile practicate de agențiile imobiliare, valori reduse cu o

marjă de negociere de 10%, astfel încât cuantumul despăgubirii este de 237.114

lei reprezentând 67.362 euro.

Experții au avut în

vedere o valoare medie a metrului pătrat de teren corespunzătoare zonei în care

se află suprafața expropriată, tocmai pentru a realiza o despăgubire justă, la

valoarea reală a bunului; valoarea de 100 euro/ mp., susținută prin

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit, nu reprezintă o

valoare reală a terenului expropriat, neexistând în acest sens dovezi

administrate de apelantă.

Cererea formulată de

intimata - reclamantă, referitoare la acordarea dobânzii legale, a fost

respinsă, deopotrivă, apreciindu-se că atât plata dobânzii, cât și

reactualizarea sumei acordate pot fi solicitate, potrivit prevederilor art. 371

2

C. proc. civ., organului de executare, cu atât mai mult cu cât cel care a

investit instanța cu soluționarea căii de atac este Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA.

Recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva acestei decizii a fost

admis prin decizia civilă nr. 5831 din 04 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că sintagma „prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele” are semnificația prețului efectiv plătit și consemnat

ca atare în contractele autentice și nu pe aceea a ofertelor de preț ale

agențiilor imobiliare sau a prețului de tranzacționare extras din rubricile

anunțurilor de mică publicitate privind imobilele de același fel situate în

aceeași unitate administrativ - teritorială.

În cuprinsul

raportului de expertiză întocmit în primă instanță, valoarea despăgubirii a

fost stabilită pe baza informațiilor puse la dispoziție de părți, informațiile

culese din buletinele informative ale Comisiei Naționale de Statistică,

A.N.E.V.A.R., C.E.T.-R, literatura de specialitate, respectiv din bazele de

date on-line privind tranzacțiile cu terenuri, fiind nesocotite prevederile art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a

omis să se pronunțe asupra apărării privind greșita aplicare în cauză a

dispozițiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de care se impune

efectuarea unei expertize de specialitate, care să țină seama de prețul plătit

și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare - cumpărare, iar nu

de ofertele de vânzare cuprinse în anunțurile de mică publicitate.

În rejudecarea

apelului, prin decizia nr. 325/ A din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel

București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva

sentinței civile nr. 367 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamantei la suma de 31.518 euro,

în echivalent lei la data plății; a respins cererea formulată de intimata -

reclamantă SC F.L. SRL; a fost obligată intimata la plata către apelant a cheltuielilor

de judecată în sumă de 2.400 lei, onorariu expert.

Potrivit îndrumărilor

date prin decizia de casare, instanța a dispus întocmirea expertizei tehnice,

comisia de experți urmând a avea în vedere criteriile de aplicare prevăzute în

economia dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, inserate în

cuprinsul obiectivelor formulate.

Apelantul

expropriator a depus la dosar înscrisuri reprezentând copii ale unor contracte

de vânzare - cumpărare având ca obiect suprafețe de teren situate în zona în

care se află amplasat imobilului a cărui expropriere s-a realizat (filele

45-56).

La data de 06 iunie 2012

a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de comisia constituită din

experții ingineri P.C., G.C. și M.A.S.

Alăturat expertizei

au fost anexate înscrisurile care au fost avute în vedere la întocmirea

lucrării(filele 74 - 94).

Expertiza a stabilit

valoarea lotului de teren expropriat, în suprafață de 309 mp., situat în

București, Șos. Odăi, sectorul 1, prin raportare la trei momente distincte,

respectiv momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 25

februarie 2008, momentul întocmirii expertizei în faza procesuală a fondului

(decembrie 2008) și cel al întocmirii expertizei în apel (2012).

Pe de altă parte,

comisia de experți a precizat că nu au fost identificate cauze generatoare de

prejudicii sau care ar putea aduce un spor de valoare pentru restul

proprietății, urmare lucrărilor de extindere a centurii rutiere.

Curtea a apreciat că

o despăgubire corectă trebuie să răspundă criteriilor de legalitate, realitate

și actualitate a sumei ce urmează a fi plătită expropriatului cu acest titlu.

Prin decizia de

casare s-a statuat că stabilirea despăgubirii la care este îndreptățită

reclamanta trebuie să se realizeze potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, expertiza urmând a ține seama de prețul plătit efectiv și

consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare - cumpărare.

Potrivit art. 9 din

Legea nr. 198/2004, în ipoteza în care expropriatorul este nemulțumit de

cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în

termenul prevăzut de lege.

Dispozițiile Legii nr.

198/2004 instituie, practic, o procedură simplificată de expropriere, în

temeiul căreia transferul dreptului de proprietate operează de drept la data

plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării

acestei sume, în condițiile legii (art. 15 din Legea nr. 198/2004).

În măsura în care

suma stabilită prin hotărârea Comisiei constituită în baza art. 6 din Legea nr.

198/2004 nu este apreciată drept corespunzătoare de către expropriat, acesta

are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, iar acțiunea astfel

promovată, fundamentată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 se

soluționează în condițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în privința

stabilirii despăgubirii.

Așadar, atunci când

contestația vizează exclusiv modalitatea concretă de stabilire a

despăgubirilor, se aplică regimul juridic de drept comun în materia

exproprierii, reprezentat de art. 36 din Legea nr. 33/1994.

Alineatul al doilea

al textului arătat stabilește că, la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză.

Din această

perspectivă, curtea a avut în vedere despăgubirea reprezentând valoarea lotului

de teren expropriat, stabilită la momentul efectuării raportului de expertiză

în faza procesuală a apelului, aceasta răspunzând, deopotrivă, criteriului

legalității (art. 26 din Legea nr. 33/1994), dar și celui al valorii reale

actuale de piață a bunului.

Cu privire la cererea

formulată de intimata - reclamantă în condițiile art. 294 alin. (2) C. proc.

civ., de acordare a dobânzii legale aplicate sumei reprezentând despăgubirea,

se apreciază că aceasta poate fi solicitată organului de executare în faza

procesuală a executării hotărârii, în temeiul prevederilor art. 371

2

C. proc. civ., sens în care solicitarea urmează a fi respinsă.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC F.L. SRL.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta susține că soluția instanței de apel este greșită

întrucât, deși a stabilit ca obiectiv al expertizei, stabilirea cuantumului

despăgubirii la trei momente, respectiv cel al exproprierii, cel de la data

efectuării raportului de expertiză la instanța de fond și cel de la data

întocmirii raportului de expertiză în apel, în mod greșit a omologat valoarea

stabilită la momentul efectuării expertizei în apel.

Recurenta susține că

instanța ar fi trebuit să stabilească valoarea despăgubirii la momentul

efectuării expertizei la instanța de fond, respectiv la nivelul anului 2008,

prin soluția dată instanța de apel înjumătățind cuantumul despăgubirii.

Această soluție

contravine dispozițiilor art. 44 din Constituția României, precum și prevederilor

Legii nr. 33/1994.

Solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul stabilirii cuantumului

despăgubirii, astfel cum a fost stabilit la data efectuării expertizei la

instanța de fond, respectiv la nivelul anului 2008.

Examinând criticile formulate

în recursul cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că acestea sunt

nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurenta a susținut

încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de

apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de

acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor,

respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Legea prevede care

sunt criteriile în raport cu care instanțele au a stabili cuantumul

despăgubirii în caz de expropriere.

Anume,

dispozițiile art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia”.

Contrar celor susținute

de recurentă, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui

raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a îndrumărilor date

prin decizia de casare, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în

mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială, la data exproprierii, la data întocmirii raportului

de expertiză la fond, cât și la momentul definitivării raportului în faza

apelului.

Critica recurentei cu

privire la momentul stabilirii despăgubirii, respectiv cel al efectuării

raportului de expertiză în faza procesuală a apelului, este nefondată și nu

poate fi primită.

Astfel, afirmațiile

conform cărora în mod greșit instanța de apel a stabilit cuantumul

despăgubirilor raportându-se la momentul efectuării expertizei în apel, nu au

susținere în dispozițiile legale aplicabile în cauză, urmând a fi înlăturate,

întrucât acest moment este stabilit în mod imperativ de lege, sens în care art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune: „La calcularea despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză

”.

Textul de lege

prevede cu claritate și fără posibilitate de interpretare care este momentul în

raport cu care experții au a calcula și instanțele de judecată au a stabili

cuantumul despăgubirii, anume momentul „

întocmirii raportului de expertiză”.

Respectând

indicațiile din decizia de casare, instanța de apel a dispus efectuarea unei

noi expertize, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, astfel că, față de dispozițiile legale menționate, acesta

este momentul în raport de care instanța avea a stabili cuantumul

despăgubirilor.

Cum reclamanta a

înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia a înțeles să

conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, acestea trebuie

să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar

despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea

despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenței unor fluctuații ale

prețurilor de tranzacționare a terenurilor similare celui expropriat pe piața

imobiliară.

Pentru aceste

argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.L. SRL împotriva deciziei civile

nr. 325/ A din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.