ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 38402/3/20808, reclamantele SC C. SA și SC B. și M.L.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, au formulat contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie 2008, pentru expropriere în baza Legii nr. 198/2004, solicitând obligarea pârâtului expropriator la plata unei juste despăgubiri în cuantum de 384 euro/mp pentru terenul propus spre expropriere, de 60 mp situat în București, Șos. O., sector 1, cu număr cadastral 5202/3. În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au calitatea de proprietar asupra terenului propus spre expropriere, astfel cum a fost individualizat, în vederea realizării proiectului "Fluidizarea traficului pe DN 1", suprafața fiind de 60 mp și figurează în Anexa H.G.

nr. 828 din 13 august 2008. Reclamantele au susținut că au fost notificate cu privire la dreptul de a depune cereri pentru a solicita despăgubiri, conform art. 5 din Legea 198/2004 și au înregistrat cererile nr. 33282 și nr. 33281 la data de 16 septembrie 2008, pentru acordarea de despăgubiri în sumă de 384 euro/mp. La data de 22 septembrie 2008, au participat la ședința comisiei când s-a încheiat procesul-verbal nr. 24 prin care și-au exprimat lipsa acordului privind suma propusă pentru despăgubire. Prin Sentința civilă nr. 1233 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamantele SC C. SA și SC B. și M.L.D. SRL în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

A dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie 2008 cu privire la cuantumul acestora. A stabilit în sarcina pârâtului expropriator o despăgubire în valoare totală de 10.800 de euro (44.851 de RON la data efectuării raportului de expertiză) ce urmează a fi plătită reclamantelor. A obligat pârâtul la plata către reclamante a 2100 RON cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie 2008 emisă în temeiul Legii nr. 198/2004 și H.G. nr. 828/2008, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în București, sector 1, Șos.

Odăi nr. 201 - 205, având număr cadastral nr. 5202/3, în suprafață totală de 60 mp, aparținând persoanelor expropriate SC C. SA și SC B. și M.L.D. SRL, despăgubirea fiind stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum total de 22014 RON, echivalentul a 6.000 euro și a fost consemnată în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și art. 8 din Legea 198/2004, în contul deschis în numele persoanelor expropriate. Tribunalul a avut în vedere procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, din care rezultă că în momentul constituirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, titularii dreptului de proprietate asupra terenului expropriat nu au fost de acord cu valoarea totală a despăgubirii, aceștia exprimându-și opțiunea, prin cererea de chemare în judecată, ca despăgubirea justă să fie în sumă de 384 euro/mp.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, persoanele expropriate au formulat, la data de 14 octombrie 2008, contestație în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004. La momentul introducerii contestației era în vigoare art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevedea că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești pentru stabilirea unei despăgubiri legale, acțiunea urmând a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Ulterior, prin Legea nr. 184/2008, art. 9 a fost modificat și completat în sensul că acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, însă la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată trebuiau să se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din lege, transfer care opera fie la data plății despăgubirilor pentru expropriere, fie la data consemnării acestora. Legea nr. 198/2004 a fost modificată și prin O.U.G. nr. 228/2008. Tribunalul a apreciat că, deși pe parcursul soluționării acțiunii, pentru o scurtă perioadă, s-au aplicat și dispozițiile Legii nr. 184/2008, cererea nu poate fi soluționată decât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 modificată prin O.U.G.

nr. 128/2008, în ceea ce privește data la care urmează a se raporta instanța de judecată la calcularea cuantumului despăgubirii, respectiv aceea a întocmirii raportului de expertiză. Tribunalul a constatat că reclamantele nu au prezentat nicio dovadă din care să rezulte daunele suferite de acestea ca urmare a exproprierii și că despăgubirea stabilită de experți este aproape dublă față de cea stabilită de expropriator și, prin urmare, suma de 10.800 euro, respectiv 44851 RON stabilită la data efectuării raportului de expertiză, reprezintă o dreaptă despăgubire conform art. 1 din Legea 33/1994.

Referitor la susținerile pârâtului referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor, potrivit cărora experții ar fi trebuit să aibă în vedere prețurile cu care s-au vândut terenurile în zonă în perioada în discuție, tribunalul apreciază că sunt neîntemeiate, câtă vreme dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 sunt clare și de strictă aplicare și interpretare, în ceea ce privește criteriul care trebuie avut în vedere, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în zonă, la data efectuării expertizei, fapt ce presupune analizarea unei oferte de piață, așa cum au procedat și experții din prezenta cauză. Tribunalul a reținut că pârâtul expropriator nu a administrat probe din care să rezulte că ofertele analizate de experți nu ar fi reale, sau că în perioada în discuție prețurile cu care s-au vândut efectiv terenurile în zonă au fost mai mici decât cele reținute de experți.

În ceea ce privește împrejurarea că experții nu au evidențiat sporul de valoare dobândit de partea de teren neexpropriată ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, tribunalul a constatat că în temeiul art. 26 alin. (ultim din Legea nr. 33/1994, experții puteau propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor și atâta vreme cât experții nu au indicat acest aspect, tribunalul apreciază că nu a fost constatat și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor a fost legal stabilit.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA iar în dezvoltarea motivelor de apel a susținut că instanța de fond a omologat un raport de expertiză care a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv nu a stabilit despăgubirea în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele, preț efectiv plătit conform contractelor de vânzare și că raportul de expertiză nu cuprinde și evaluarea sporului de valoare pe care îl dobândește partea de imobil expropriată, în condițiile în care traficul de pe șoseaua de centură se fluidizează, artera beneficiind de două benzi de circulație pe fiecare sens.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 813 A din 21 octombrie 2011, a respins apelul pârâtului ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Principiul de bază în materia exproprierii este acela că nimeni nu poate fi expropriat decât cu o dreaptă și prealabilă despăgubire (art. 44 alin. (3) din Constituția României) iar acest principiu a fost preluat și dezvoltat în legile care au reglementat materia exproprierii, indiferent de numărul lor.

În consecință, suma ce reprezintă despăgubirea datorată de expropriator trebuie să fie aceea în raport de care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceeași natură, la data exproprierii, deoarece despăgubirea trebuie să fie prealabilă sau cel puțin concomitentă cu momentul trecerii imobilului din proprietatea expropriatului, în proprietatea expropriatorului, despăgubirea fiind destinată înlocuirii bunului cu altul de aceeași natură, la data exproprierii. În contextul menționat, instanța de apel a reținut că, potrivit expertizei efectuată în faza apelului, despăgubirea datorată de expropriator la data exproprierii trebuia să fie chiar mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, respectiv 12.964 euro, în raport de 10.800 euro, cât a acordat instanța de fond iar această despăgubire, stabilită în faza apelului, prin expertiza cerută de Statul Român, a respectat atât criteriile legale cât și prețurile de tranzacționare a terenurilor, la data exproprierii.

De aceea, apelul declarat de Statul Român împotriva sentinței, cu scopul de a obține micșorarea sumei datorată cu titlu de despăgubiri, este vădit nefondat, în condițiile în care, în faza apelului, expertiza a stabilit o sumă mai mare decât cea acordată de instanța de fond, însă, sentința nu poate fi modificată, deoarece contestatorul nu a declarat apel. Împotriva deciziei instanței de apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, instanța a respins apelul ca nefondat prin raportare la cuantumul despăgubirilor de la data exproprierii și nu prin raportare la cuantumul despăgubirii de la data întocmirii raportului de expertiză în apel. Potrivit raportului de expertiză, cuantumul despăgubirilor calculat la momentul exproprierii este de 50.398 RON, echivalentul a 12.964 euro; la data întocmirii raportului de expertiză la fond este de 44.401 RON, echivalentul a 10.680 euro iar la data întocmirii raportului de expertiză în apel este de 41.854 RON, echivalentul a 9780 euro.

Recurentul-pârât a susținut că instanța a analizat și a comparat despăgubirile de la data exproprierii cu despăgubirile de la data întocmirii raportului de expertiză la fond, deși nu a solicitat să fie omologate despăgubirile în cuantum de 12.964 euro de la data exproprierii, respectiv 10 decembrie 2008 ci despăgubirile de la data întocmirii raportului de expertiză în apel, respectiv 03 septembrie 2010, în cuantum de 41.854 RON, adică echivalentul a 9780 euro, suma inferioară sumei de 44.401 RON (adică echivalentul a 10.680 euro) reprezentând despăgubirile stabilite de instanța de fond, prin sentința apelată.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării intimatei-pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 9780 euro stabilite prin raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, respectiv 03 septembrie 2010. Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin Legea nr. 255/2010), acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

Prin urmare, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994 care, în art. 26 prevede în mod expres că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că, la calcularea cuantumului acestor despăgubiri, atât experții, cât și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.

Pentru stabilirea despăgubirilor se impune, așadar, efectuarea unei expertize de către o comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, care să aibă în vedere criteriul de calcul prevăzut de art. 26 alin. (2) din această lege. Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială.

În speță, la efectuarea raportului de expertiză tehnică în faza procesuală a fondului (datat 13 mai 2009) experții au estimat valoarea de piață a terenului expropriat pe baza a 6 oferte de vânzare din categoria terenului din zona Odăi extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din ziare, stabilind că "valoarea de piață totală, estimată ca cea mai probabilă pentru vânzarea proprietății (60 mp) având în vedere ipotezele și condițiile limitative prezentate în raport este de 10.800 euro (44.851 RON) la momentul realizării raportului de expertiză și de 12.900 euro (53.572 RON) la momentul transferului (decembrie 2008)". Critica formulată de pârât în apel a vizat faptul că instanța de fond a omologat un raport de expertiză care a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor și criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pârâtul susținând că experții trebuiau să aibă în vedere prețuri concrete de tranzacționare a unor imobile de același fel sau similare din aceeași zonă cu terenul supus exproprierii și nu ofertele de preț din ziare și de pe internet.

De altfel această critică a constituit una dintre obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a fondului, respinsă însă de tribunal.

În faza procesuală a apelului a fost administrată o nouă expertiză (datată 03 septembrie 2010) ale cărei concluzii au fost în sensul că prețul de tranzacționare estimat al terenului în litigiu este de 50398 RON, echivalentul a 12964 euro la momentul exproprierii (10 decembrie 2008 - data consemnării despăgubirii pentru expropriere); de 41854 RON, echivalentul a 9780 euro la momentul efectuării expertizei (03 septembrie 2010) și, respectiv, de 44401 RON, echivalentul a 10680 euro la momentul efectuării raportului de expertiză la fond (13 mai 2009). Urmare a obiecțiunilor formulate de pârât vizând modul de calcul valorii imobilului, care n-ar fi fost stabilită pe baza unor prețuri de tranzacționare efectivă, experții au concluzionat că valoarea stabilită este în concordanță cu valorile din tranzacțiile efectuate, atașând în răspunsul la obiecțiuni copia unui contract de vânzare-cumpărare autentificat a unui teren situat pe Șos.

O., datat 27 ianuarie 2010. Prin "Concluziile scrise" depuse la dosarul de apel pentru termenul din 26 aprilie 2011, pârâtul a solicitat instanței de apel, în principal, să nu omologheze raportul de expertiză iar în subsidiar, în situația în care acesta va fi omologat, a solicitat instanței să aibă în vedere valoarea stabilită de experți la data efectuării raportului de expertiză, respectiv 03 septembrie 2010, aceste susțineri fiind reiterate de apărătorul pârâtului și cu prilejul dezbaterilor orale.

Instanța de apel, deși a omologat concluziile expertizei din apel, în mod greșit, în soluționarea apelului a avut în vedere valoarea imobilului stabilită de experți la data exproprierii și nu valoarea stabilită la data întocmiri raportului de expertiză, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în cauză fiind evident vorba despre data de 03 septembrie 2010, data raportului de expertiză din apel întocmit cu respectarea cerințelor impuse de textul de lege menționat. Astfel fiind, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și, în consecință, urmează să admită recursul și să modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, pe care o va schimba în parte în sensul că va stabili în sarcina pârâtului expropriator o despăgubire în valoare de 9780 euro, în echivalent la cursul BNR din ziua plății, în favoarea reclamantelor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 813A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Sentinței nr. 1233 din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că stabilește în sarcina pârâtului expropriator o despăgubire în valoare de 9780 euro, în echivalent la cursul BNR din ziua plății, în favoarea reclamantelor.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN