ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 38402/3/20808,

reclamantele SC C. SA și SC B. și M.L.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, au formulat contestație împotriva Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie 2008, pentru expropriere în

baza Legii nr. 198/2004, solicitând obligarea pârâtului expropriator la plata

unei juste despăgubiri în cuantum de 384 euro/mp pentru terenul propus spre expropriere,

de 60 mp situat în București, Șos. O., sector 1, cu număr cadastral 5202/3.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că au calitatea de proprietar asupra terenului propus

spre expropriere, astfel cum a fost individualizat, în vederea realizării

proiectului "Fluidizarea traficului pe DN 1", suprafața fiind de 60

mp și figurează în Anexa H.G. nr. 828 din 13 august 2008.

Reclamantele au

susținut că au fost notificate cu privire la dreptul de a depune cereri pentru

a solicita despăgubiri, conform art. 5 din Legea 198/2004 și au înregistrat

cererile nr. 33282 și nr. 33281 la data de 16 septembrie 2008, pentru acordarea

de despăgubiri în sumă de 384 euro/mp.

La data de 22

septembrie 2008, au participat la ședința comisiei când s-a încheiat procesul-verbal

nr. 24 prin care și-au exprimat lipsa acordului privind suma propusă pentru

despăgubire.

Prin Sentința civilă

nr. 1233 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

admis în parte contestația formulată de reclamantele SC C. SA și SC B. și

M.L.D. SRL în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

A dispus anularea

parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie

2008 cu privire la cuantumul acestora.

A stabilit în sarcina

pârâtului expropriator o despăgubire în valoare totală de 10.800 de euro

(44.851 de RON la data efectuării raportului de expertiză) ce urmează a fi

plătită reclamantelor.

A obligat pârâtul la

plata către reclamante a 2100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 24 septembrie 2008 emisă în temeiul Legii

nr. 198/2004 și H.G. nr. 828/2008, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat

acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în

București, sector 1, Șos. Odăi nr. 201 - 205, având număr cadastral nr. 5202/3,

în suprafață totală de 60 mp, aparținând persoanelor expropriate SC C. SA și SC

B. și M.L.D. SRL, despăgubirea fiind stabilită în conformitate cu art. 6 din

Legea nr. 198/2004, în cuantum total de 22014 RON, echivalentul a 6.000 euro și

a fost consemnată în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și art. 8 din

Legea 198/2004, în contul deschis în numele persoanelor expropriate.

Tribunalul a avut în

vedere procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, din care

rezultă că în momentul constituirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

198/2004, titularii dreptului de proprietate asupra terenului expropriat nu au

fost de acord cu valoarea totală a despăgubirii, aceștia exprimându-și

opțiunea, prin cererea de chemare în judecată, ca despăgubirea justă să fie în

sumă de 384 euro/mp.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, persoanele expropriate au formulat, la data de 14

octombrie 2008, contestație în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004.

La momentul

introducerii contestației era în vigoare art. 9 din Legea nr. 198/2004, care

prevedea că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa

instanței judecătorești pentru stabilirea unei despăgubiri legale, acțiunea

urmând a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 21 - 27 din Legea

nr. 33/1994.

Ulterior, prin Legea

nr. 184/2008, art. 9 a fost modificat și completat în sensul că acțiunea

formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează

potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, însă la calcularea

cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată trebuiau să se

raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art.

15 din lege, transfer care opera fie la data plății despăgubirilor pentru

expropriere, fie la data consemnării acestora.

Legea nr. 198/2004 a

fost modificată și prin O.U.G. nr. 228/2008.

Tribunalul a apreciat

că, deși pe parcursul soluționării acțiunii, pentru o scurtă perioadă, s-au

aplicat și dispozițiile Legii nr. 184/2008, cererea nu poate fi soluționată

decât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 modificată prin O.U.G.

nr. 128/2008, în ceea ce privește data la care urmează a se raporta instanța de

judecată la calcularea cuantumului despăgubirii, respectiv aceea a întocmirii

raportului de expertiză.

Tribunalul a

constatat că reclamantele nu au prezentat nicio dovadă din care să rezulte

daunele suferite de acestea ca urmare a exproprierii și că despăgubirea

stabilită de experți este aproape dublă față de cea stabilită de expropriator

și, prin urmare, suma de 10.800 euro, respectiv 44851 RON stabilită la data

efectuării raportului de expertiză, reprezintă o dreaptă despăgubire conform

art. 1 din Legea 33/1994.

Referitor la

susținerile pârâtului referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor,

potrivit cărora experții ar fi trebuit să aibă în vedere prețurile cu care s-au

vândut terenurile în zonă în perioada în discuție, tribunalul apreciază că sunt

neîntemeiate, câtă vreme dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 sunt clare

și de strictă aplicare și interpretare, în ceea ce privește criteriul care trebuie

avut în vedere, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în zonă, la data efectuării expertizei, fapt ce presupune

analizarea unei oferte de piață, așa cum au procedat și experții din prezenta

cauză.

Tribunalul a reținut

că pârâtul expropriator nu a administrat probe din care să rezulte că ofertele

analizate de experți nu ar fi reale, sau că în perioada în discuție prețurile

cu care s-au vândut efectiv terenurile în zonă au fost mai mici decât cele

reținute de experți.

În ceea ce privește

împrejurarea că experții nu au evidențiat sporul de valoare dobândit de partea

de teren neexpropriată ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, tribunalul a

constatat că în temeiul art. 26 alin. (ultim din Legea nr. 33/1994, experții

puteau propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor și atâta vreme

cât experții nu au indicat acest aspect, tribunalul apreciază că nu a fost

constatat și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor a fost legal stabilit.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA iar în dezvoltarea motivelor de apel a susținut că instanța de fond

a omologat un raport de expertiză care a fost întocmit cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv nu a stabilit

despăgubirea în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele,

preț efectiv plătit conform contractelor de vânzare și că raportul de expertiză

nu cuprinde și evaluarea sporului de valoare pe care îl dobândește partea de

imobil expropriată, în condițiile în care traficul de pe șoseaua de centură se

fluidizează, artera beneficiind de două benzi de circulație pe fiecare sens.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 813 A din 21 octombrie 2011,

a respins apelul pârâtului ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Principiul de bază în

materia exproprierii este acela că nimeni nu poate fi expropriat decât cu o

dreaptă și prealabilă despăgubire (art. 44 alin. (3) din Constituția României)

iar acest principiu a fost preluat și dezvoltat în legile care au reglementat

materia exproprierii, indiferent de numărul lor.

În consecință, suma

ce reprezintă despăgubirea datorată de expropriator trebuie să fie aceea în

raport de care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceeași natură, la data

exproprierii, deoarece despăgubirea trebuie să fie prealabilă sau cel puțin

concomitentă cu momentul trecerii imobilului din proprietatea expropriatului,

în proprietatea expropriatorului, despăgubirea fiind destinată înlocuirii

bunului cu altul de aceeași natură, la data exproprierii.

În contextul

menționat, instanța de apel a reținut că, potrivit expertizei efectuată în faza

apelului, despăgubirea datorată de expropriator la data exproprierii trebuia să

fie chiar mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, respectiv 12.964

euro, în raport de 10.800 euro, cât a acordat instanța de fond iar această

despăgubire, stabilită în faza apelului, prin expertiza cerută de Statul Român,

a respectat atât criteriile legale cât și prețurile de tranzacționare a

terenurilor, la data exproprierii.

De aceea, apelul

declarat de Statul Român împotriva sentinței, cu scopul de a obține micșorarea

sumei datorată cu titlu de despăgubiri, este vădit nefondat, în condițiile în

care, în faza apelului, expertiza a stabilit o sumă mai mare decât cea acordată

de instanța de fond, însă, sentința nu poate fi modificată, deoarece

contestatorul nu a declarat apel.

Împotriva deciziei instanței

de apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pârâtul a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, instanța a

respins apelul ca nefondat prin raportare la cuantumul despăgubirilor de la

data exproprierii și nu prin raportare la cuantumul despăgubirii de la data

întocmirii raportului de expertiză în apel.

Potrivit raportului

de expertiză, cuantumul despăgubirilor calculat la momentul exproprierii este

de 50.398 RON, echivalentul a 12.964 euro; la data întocmirii raportului de

expertiză la fond este de 44.401 RON, echivalentul a 10.680 euro iar la data

întocmirii raportului de expertiză în apel este de 41.854 RON, echivalentul a

9780 euro.

Recurentul-pârât a

susținut că instanța a analizat și a comparat despăgubirile de la data

exproprierii cu despăgubirile de la data întocmirii raportului de expertiză la

fond, deși nu a solicitat să fie omologate despăgubirile în cuantum de 12.964

euro de la data exproprierii, respectiv 10 decembrie 2008 ci despăgubirile de

la data întocmirii raportului de expertiză în apel, respectiv 03 septembrie

2010, în cuantum de 41.854 RON, adică echivalentul a 9780 euro, suma inferioară

sumei de 44.401 RON (adică echivalentul a 10.680 euro) reprezentând

despăgubirile stabilite de instanța de fond, prin sentința apelată.

Recurentul-pârât a

solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și modificarea în

parte a hotărârii atacate în sensul obligării intimatei-pârâte la plata

despăgubirilor în cuantum de 9780 euro stabilite prin raportul de expertiză

efectuat în faza procesuală a apelului, respectiv 03 septembrie 2010.

Recursul este fondat

pentru considerentele care succed.

Astfel, potrivit art.

9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin Legea nr. 255/2010),

acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

Prin urmare,

criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirilor sunt

prevăzute de Legea nr. 33/1994 care, în art. 26 prevede în mod expres că

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că, la calcularea

cuantumului acestor despăgubiri, atât experții, cât și instanța, vor ține seama

de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din

unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare dovezile depuse de acestea.

Pentru stabilirea

despăgubirilor se impune, așadar, efectuarea unei expertize de către o comisie

de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, compusă dintr-un

expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din

partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, care să aibă în vedere

criteriul de calcul prevăzut de art. 26 alin. (2) din această lege.

Sintagma "prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț

plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de

vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori

prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet

și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de

același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială.

În speță, la

efectuarea raportului de expertiză tehnică în faza procesuală a fondului (datat

13 mai 2009) experții au estimat valoarea de piață a terenului expropriat pe

baza a 6 oferte de vânzare din categoria terenului din zona Odăi extrase de la

rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din

ziare, stabilind că "valoarea de piață totală, estimată ca cea mai

probabilă pentru vânzarea proprietății (60 mp) având în vedere ipotezele și

condițiile limitative prezentate în raport este de 10.800 euro (44.851 RON) la

momentul realizării raportului de expertiză și de 12.900 euro (53.572 RON) la

momentul transferului (decembrie 2008)".

Critica formulată de

pârât în apel a vizat faptul că instanța de fond a omologat un raport de

expertiză care a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor și criteriilor

prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pârâtul susținând că

experții trebuiau să aibă în vedere prețuri concrete de tranzacționare a unor

imobile de același fel sau similare din aceeași zonă cu terenul supus

exproprierii și nu ofertele de preț din ziare și de pe internet.

De altfel această

critică a constituit una dintre obiecțiunile formulate de pârât la raportul de

expertiză întocmit în faza procesuală a fondului, respinsă însă de tribunal.

În faza procesuală a

apelului a fost administrată o nouă expertiză (datată 03 septembrie 2010) ale

cărei concluzii au fost în sensul că prețul de tranzacționare estimat al

terenului în litigiu este de 50398 RON, echivalentul a 12964 euro la momentul

exproprierii (10 decembrie 2008 - data consemnării despăgubirii pentru

expropriere); de 41854 RON, echivalentul a 9780 euro la momentul efectuării

expertizei (03 septembrie 2010) și, respectiv, de 44401 RON, echivalentul a

10680 euro la momentul efectuării raportului de expertiză la fond (13 mai

2009).

Urmare a

obiecțiunilor formulate de pârât vizând modul de calcul valorii imobilului,

care n-ar fi fost stabilită pe baza unor prețuri de tranzacționare efectivă,

experții au concluzionat că valoarea stabilită este în concordanță cu valorile

din tranzacțiile efectuate, atașând în răspunsul la obiecțiuni copia unui

contract de vânzare-cumpărare autentificat a unui teren situat pe Șos. O.,

datat 27 ianuarie 2010.

Prin

"Concluziile scrise" depuse la dosarul de apel pentru termenul din 26

aprilie 2011, pârâtul a solicitat instanței de apel, în principal, să nu

omologheze raportul de expertiză iar în subsidiar, în situația în care acesta

va fi omologat, a solicitat instanței să aibă în vedere valoarea stabilită de

experți la data efectuării raportului de expertiză, respectiv 03 septembrie

2010, aceste susțineri fiind reiterate de apărătorul pârâtului și cu prilejul

dezbaterilor orale.

Instanța de apel,

deși a omologat concluziile expertizei din apel, în mod greșit, în soluționarea

apelului a avut în vedere valoarea imobilului stabilită de experți la data

exproprierii și nu valoarea stabilită la data întocmiri raportului de

expertiză, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în cauză fiind evident vorba despre data de 03 septembrie 2010, data raportului

de expertiză din apel întocmit cu respectarea cerințelor impuse de textul de

lege menționat.

Astfel fiind, având

în vedere considerentele arătate, Înalta Curte constată că în speță este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în

consecință, urmează să admită recursul și să modifice decizia atacată în sensul

admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, pe care

o va schimba în parte în sensul că va stabili în sarcina pârâtului expropriator

o despăgubire în valoare de 9780 euro, în echivalent la cursul BNR din ziua

plății, în favoarea reclamantelor, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei

nr. 813A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Modifică decizia

recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA împotriva Sentinței nr. 1233 din 6 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Schimbă în parte

sentința în sensul că stabilește în sarcina pârâtului expropriator o despăgubire

în valoare de 9780 euro, în echivalent la cursul BNR din ziua plății, în

favoarea reclamantelor.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN