ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8288/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2008, reclamanta SC P.B.C. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Națională se Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului) - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Consiliul Local al Sectorului 1 București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea cuantumului justelor despăgubiri pentru expropriere cu privire la terenul intravilan situat în București, Șos. O., sectorul 1, în suprafață de 675 mp identificat prin număr cadastral X și la terenul intravilan situat în București, șos.

O., sectorul 1, în suprafață de 28 mp identificat prin număr cadastral Y, ambele aflate în proprietatea SC P.B.C.

SRL și situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „Fluidizarea traficului pe DN1 intre km 8 + 100 - km 17 + 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București” din cadrul obiectivului de investiții „Reabilitare și extindere la patru benzi a centurii rutiere a municipiului București între DN1A și DN1”, cu actualizarea despăgubirii în raport de indicele de inflație la data plătii efective; modificarea Hotărârilor nr. 42 și 43 de stabilire a despăgubirii din data de 22 aprilie 2008 ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Consiliul Local al Sectorului 1 București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în privința cuantumurilor despăgubirilor, în cazul în care despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța urmează a fi superioare celor acordate prin aceste hotărâri; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 488 din 07 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis contestația și a modificat Hotărârile nr. 42 și 43 din 22 aprilie 2008 emise de pârât, în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor: 1. pentru terenul în suprafață de 675 mp, situat în București, șos. O., sector 1, identificat prin nr. cadastral X, suma de 200.475 euro și, respectiv, suma de 14.957 euro, reprezentând investițiile efectuate pe terenurile afectate de expropriere și 2. pentru terenul în suprafață de 28 mp, situat în București, șos. O., sector 1, identificat prin număr cadastral Y suma de 8.316 euro, în total 223.748 euro (echivalent în RON la cursul BNR leu/euro la data de 04 iunie 2008), respectiv 3,6284 RON/euro.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Decizia civilă nr. 266A din 16 noiembrie 2010, a respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează. Prima critică a privit greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță atunci când a stabilit momentul la care se raportează valoarea despăgubirilor acordate pentru expropriere. Împotriva deciziei a declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului se arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât nu pot fi avute în vedere prețurile de ofertare ale agențiilor imobiliare sau din anunțurile din mica publicitate. O altă critică se referă la faptul că, potrivit aceluiași articol, valoarea despăgubirii se face prin raportare la momentul expertizei și nu la momentul la care a avut loc exproprierea. Intimata, prin întâmpinarea depusă în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed: Valoarea de piață a imobilului expropriat a fost stabilită, astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză tehnico-juridică efectuat în primă instanță, prin tehnica comparației vânzărilor, în baza informațiilor de piață la nivelul lunii iunie 2008 și mai 2009 obținute din studiul arhivei publicațiilor imobiliare de la Biblioteca Națională și de pe internet, întrucât nu există o bază de date cu tranzacțiile imobiliare încheiate. Situația de fapt reținută de prima instanță și ratificată de instanța superioară de fond nu a fost pe deplin stabilită față de conținutul dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestor dispoziții, la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, are semnificația de preț plătit efectiv și menționat în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu prețurile pretinse în anunțurile de vânzare, care sunt negociabile. Instanța de apel a preluat aserțiunea din raportul de expertiză - absența contractelor de vânzare-cumpărare - fără a dispune verificări asupra realității celor pretinse. Informații de această natură pot fi obținute fie de la primărie, administrația financiară, fie de la notariate, probe care însă nu au fost ordonate de instanță.

Doar în absența certă a tranzacțiilor imobiliare notariale, cuantumul despăgubirilor putea fi stabilit prin raportare la alte criterii de determinare a dimensiunii acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte va verifica legalitatea unei decizii doar atunci când situația de fapt este pe de plin stabilită. În vederea stabilirii situației de fapt reale va fi administrată proba cu expertiză tehnică, probă cerută de altfel în apel de ambele părți, prin raportare și la informațiile obținute de la primărie și administrația financiară a unității administrativ-teritoriale, precum și de la birourile notarilor publici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei nr. 266A/16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2011. PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR Doina PopescuCristina LuzescuAurelia Rusu

MAGISTRAT ASISTENT

Monica Boboc Red. DP Tehnored.BM/4 ex. Judecători apel: Andreea Vasile Ileana Ruxandra Dănăilă Judecător primă instanță:Anca Magda Vlaicu