ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2902/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2902/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, la data de 09 iunie 2009 sub nr. 24554/3/2009, reclamanta

SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor

din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, în ce privește cuantumul despăgubirilor de 55.782,83 RON; stabilirea

cuantumului despăgubirilor la suma de 3.930.750 RON, echivalentul a 937.500

euro, la cursul de 4,1928 RON/1 euro, din care suma de 513.618 RON, echivalentul

a 122.500 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.417,132 RON,

echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate

fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării, reprezintă valoarea

prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; obligarea paratei la

plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că potrivit Anexei nr. 3 la H.G nr. 181/2009 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 1.546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția

autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești", a H.G. nr. 865/2007

privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată

situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii

București-Brașov, tronsonul București-Ploiești, care face parte din cadrul obiectivului

de investiții Autostrada București-Brașov", și a H.G. nr, 425/2008 privind

declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate

pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București-Brașov,

tronsonul București-Ploiești" a fost supusa procedurii de expropriere pentru

terenul în suprafața de 1.225 mp, situat în comuna Ș.J., Jud. Ilfov. În conformitate

cu prevederile art. IV

1

din H.G. nr. 181/2009, reclamanta a formulat

cererea înregistrată din data de 09 aprilie 2009, prin care a solicitat plata justei

despăgubiri.

În data de 09 aprilie 2009 s-a întocmit

procesul verbal prin care reclamanta a refuzat oferta propusa de C.N.A.D.N.R SA

cu privire la despăgubiri, respectiv suma de 55.782,83 RON, conform raportului de

evaluare din data de 18 august 2008 întocmit de expert D.M..

Ulterior, prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea cu privire la terenul mai sus menționat

și s-a stabilit ca și cuantum al despăgubirilor suma totala de 55.782,83 RON, adică

45,5370 RON/mp.

În ce privește acest cuantum al despăgubirilor,

prevederile legale în vigoare prevăd ca despăgubirea acordata trebuie să fie justă.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) din

Constituție „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica,

stabilita potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire".

De asemenea, art. 481 C. civ. dispune ca

„Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate

publica și primind o dreapta și prealabila despăgubire.", iar art. 1 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate stabilește ca „Exproprierea

de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica,

după o dreapta și prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătoreasca".

La instituția exproprierii ca restrângere

a exercițiului dreptului de proprietate face trimitere și art. 1 din Protocolul

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede ca "Orice persoană

fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi

lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publica și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".

Mai mult, potrivit art. 4 alin. (9) din

Legea nr. 198/2004, raportul de evaluare care se întocmește cu ocazia exproprierii

trebuie sa aibă în vedere „expertiza actualizata de Camera Notarilor Publici, potrivit

art. 77

1

alin. (5

2

) din C. fisc.".

Despăgubirea ar trebui sa reprezinte o

compensație pentru pierderea suferita de reclamantă ca urmare a pierderii dreptului

de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii și ar trebui să fie justă,

adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, sa acopere întreaga

pierdere suferita.

La stabilirea despăgubirilor,s-a solicitat

să se aibă în vedere întreaga suprafața (și în mod corespunzător întreaga valoare)

a terenului aflat în proprietatea reclamantei și nu numai a celui expropriat deoarece,

urmare a procedurii de expropriere,reclamanta este în imposibilitatea de a folosi

restul de teren potrivit scopului în care a fost achiziționat, și anume realizarea

unor investiții.

S-a susținut că valoarea de 45,5370 RON/mp

- adică aproximativ 10 euro/mp - stabilita de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, în condițiile în care prețul de vânzare al unui astfel de teren în

zona este de cel puțin 100 euro/mp, nu este nici pe departe apropiata de valoarea

de circulație și nici justa.

Având în vedere prețul de piața al unui

astfel de teren în zona, valoarea despăgubirilor în cuantum de 3.930.750 RON, echivalentul

a 937.500 euro a fost stabilita prin raportare la un preț de 100 euro/mp. Astfel,

valoarea totala a despăgubirilor este formata dimsuma de 513.618 RON, echivalentul

a 122.500 euro, reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafața de 1.225

mp și suma de 3.417.132 RON, echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului

rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării,

reprezentând valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, la data de 11 august 2009 sub nr. 32947/3/2009,

reclamanta SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, în ce privește cuantumul despăgubirilor de 7.729 RON; stabilirea

cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500

euro, la cursul de 4,2116 RON/l euro,din data de 04 august 2009, din care suma de

64.858,64 RON, echivalentul a 15.400 euro reprezintă valoarea terenului expropriat,

iar suma de 3.883.516,36 RON, echivalentul a 922.100 euro, constând în valoarea

terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la

data achiziționării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare

a exproprierii; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 03 decembrie 2009 pârâtul Statul

Român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 03

decembrie 2009,Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a înaintat cauza la Tribunalul

București, secția a V-a civilă pentru discutarea excepției de conexitate cu Dosarul

nr. 24554/3/2009.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IlI-a civilă, la data de 11 august 2009 sub nr. 32948/3/2009,

reclamanta SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, în ce privește cuantumul despăgubirilor de 47.170 RON; stabilirea

cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500

euro, la cursul de 4,2116 RON/1 euro,din data de 04 august 2009, din care suma de

395.890,4 RON, echivalentul a 94.000 euro reprezintă valoarea terenului expropriat,

iar suma de 3.552.484,6 RON, echivalentul a 843.500 euro, constând în valoarea terenului

rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării,

reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; obligarea

paratei la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 14 decembrie 2009, pârâtul a

depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 14

decembrie 2009,Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus înaintarea

dosarului la Tribunalul București, secția a V-a civilă, în vederea discutării conexării

cu Dosarul nr. 24554/3/2009.

Prin încheierea din data de 20

ianuarie 2010,Tribunalul București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 164 C.

proc. civ. a admis excepția conexării și a dispus conexarea Dosarului nr. 32947/3/2009

al Tribunalului București, secția a IV-a civilă la Dosarul nr. 24554/3/2009.

Prin încheierea din data de 31 martie 2010,Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 164 C. proc. civ. a admis excepția

conexării și a dispus conexarea și a Dosarului nr. 32948/3/2009 al Tribunalului

București, secția a III-a civilă la Dosarul nr. 24554/3/2009.

În probațiune, reclamanta a solicitat și

i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea evaluarea

proprietății imobiliare.

Raportul de expertiză efectuat de comisia

de experți formată din L.A., P.M. și M.V. a fost depus la dosar la data de 04

iunie 2010. Răspunsurile experților la obiecțiunile încuviințate de instanță la

raportul de expertiză au fost atașate la dosar.

Prin sentința civilă nr. 585 din 18

martie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte cererea,

a modificat în parte hotărârea din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, în

sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 213.150 RON pentru terenul expropriat,

situat în comuna Ș.J., jud. Ilfov, în suprafață de 1.225 mp a modificat în parte

hotărârea din 2 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, în sensul acordării de despăgubiri

în cuantum de 26.796 RON pentru terenul expropriat, situat în comuna Ș.J., jud.

Ilfov, în suprafață de 154 mp. A modificat în parte hotărârea din 2 iunie 2009 emisă

de C.N.A.D.N.R. SA, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 163.560 RON

pentru terenul expropriat, situat în comuna Ș.J., jud. Ilfov, în suprafață de 940

mp. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și a obligat pârâtul

la plata către reclamantă a sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Intimata contestatoare SC M.H. SRL a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

În apel, la termenul din 21 februarie 2012

a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.

Prin decizia nr. 367 A din 30 octombrie

2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de

apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile

nr. 585 din 18 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M.H. SRL. A schimbat în parte sentința

apelată în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii reclamantei, a modificat

în parte hotărârea din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în sensul că a stabilit

despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 1.225 mp în sumă de 160.156,5

RON. A modificat în parte hotărârea din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în

sensul că a stabilit despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafață de 154

mp la suma de 20.133,96 RON. A modificat în parte hotărârea din 02 iunie 2009 emisă

de C.N.A.D.N.R. SA în sensul că a stabilit despăgubirile pentru terenul expropriat

în suprafață de 940 mp la suma de 122.895,6 RON. Au fost păstrate celelalte dispozițiile

ale sentinței. A obligat pe intimata reclamantă la 3.000 RON cheltuieli de judecată

către apelant.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

de Apel a reținut următoarele:

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 Ș.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.225 mp situat

în comuna Ș.J., județul Ilfov, aparținând reclamantei și s-a aprobat acordarea despăgubirii

aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 55.782,83 RON.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 Ș.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 154 mp situat în

comuna Ș.J., județul Ilfov, aparținând reclamantei și s-a aprobat acordarea despăgubirii

aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 7.728 RON.

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 258 din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 Ș.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 940 mp situat

în comuna Ș.J., județul Ilfov, aparținând reclamantei și s-a aprobat acordarea despăgubirii

aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 47.170 RON.

Intimata reclamantă a contestat cuantumul

despăgubirilor stabilite prin aceste hotărâri emise de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând: 1) modificarea hotărârii de stabilire

a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, în ce privește cuantumul despăgubirilor de 55.782,83 RON;stabilirea

cuantumului despăgubirilor la suma de 3.930.750 RON, echivalentul a 937.500

euro, la cursul de 4,1928 RON/1 euro, din care suma de 513.618 RON, echivalentul

a 122.500 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.417.132 RON,

echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate

fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării, reprezintă valoarea

prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; 2) modificarea hotărârii

de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce privește cuantumul despăgubirilor de

7.729 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul

a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/1 euro,din data de 04 august 2009, din care

suma de 64.858,64 RON, echivalentul a 15.400 euro reprezintă valoarea terenului

expropriat, iar suma de 3.883.516,36 RON, echivalentul a 922.100 euro, constând

în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut

în vedere la data achiziționării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei

ca urmare a exproprierii; 3) modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor

din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

în ce privește cuantumul despăgubirilor de 47.170 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor

la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/1

euro,din data de 04 august 2009, din care suma de 395.890,4 RON, echivalentul a

94.000 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.552.484,6 RON,

echivalentul a 843.500 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate

fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării, reprezintă valoarea

prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite".

Alin. (2) și (3) al aceluiași text prevede

că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii parțiale dacă partea

din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a exproprierii,

experții ținând seama de prevederile alineatului precedent vor putea propune instanței

o eventuală reducere numai a daunelor.

De asemenea, potrivit disp. art. 27 din

același act normativ, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu

oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată

de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici

mai mare decât cea solicitată de expropriat".

Verificând sentința instanței de fond prin

prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată că prin raportul de expertiză

efectuat în cauză și prin răspunsul la obiecțiuni (dosar fond), valoarea despăgubirilor

cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informații cu

privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenurile de

evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ

teritorială", încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată

de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv

și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.

Față de acestea, Curtea a apreciat că despăgubirile

acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului,

iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare

cumpărare cu privire la terenuri similare celor expropriate.

Pentru a da eficiență și a răspunde criteriilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice

de evaluare a terenurilor expropriate, care să se bazeze pe prețurile consemnate

în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

În ceea ce privește prejudiciul solicitat

de către intimata reclamantă, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate

fi utilizat conform scopului avut in vedere la data achiziționării, prima instanță

a apreciat că în suma acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri nu poate fi inclusă

suma de 19.500 RON stabilită de experți, reprezentând producția agricolă ce s-ar

fi putut obține de pe întreg terenul aflat în proprietatea reclamantei, de 9.375

mp, în anul 2010, întrucât nu s-a făcut dovada că înaintea începerii lucrărilor

de expropriere intimații reclamanți ar fi cultivat vreodată terenul cu cereale,

legume etc, iar ulterior nu au mai putut folosi terenul în acest scop. De asemenea,

s-a apreciat că în cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei nu poate fi inclusă

nici contravaloarea terenului rămas neexpropriat, astfel cum s-a solicitat, întrucât

intimata reclamantă nu au administrat nicio probă din care să rezulte că nu mai

poate utiliza terenul rămas conform scopului avut în vedere la data achiziționării

și anume realizarea unei investiții, iar pe de altă parte, terenul rămas în proprietatea

reclamantei are o suprafață mare și poate fi folosit pentru practicarea agriculturii,fiind

teren extravilan arabil.

Soluția dată acestui capăt de cerere nu

a fost criticată în apel, astfel încât evaluarea efectuată prin expertiza tehnică

de specialitate administrată în fața instanței de apel a vizat doar valoarea reală

a terenurilor expropriate.

Din conținutul raportului de expertiză

rezultă că valoarea de piață a terenurilor expropriate a fost stabilită la momentul

efectuării expertizei(06 martie 2012) prin aplicarea metodei comparației directe,

având la bază trei tranzacții cu terenuri libere, similare, situate în zone similare

cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 06 mai 2011, din 29

iulie 2011 și din 04 noiembrie 2011).

Prin acest raport de expertiză, comisia

de experți a stabilit valoarea totală a celor trei suprafețe de teren expropriate

la suma de 303.180 RON (68.642,40 euro) și o valoare unitară de 29,60 euro/mp echivalent

130,74 RON/mp.

Pentru considerentele arătate, având în

vedere valoarea despăgubirilor calculate conform dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, Curtea, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul,

a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a modificat hotărârile de stabilire

a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, din 02 iunie 2009 și din 02 iunie 2009, emise

de C.N.A.D.N.R. SA și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață

de 1,225 mp în sumă de 160.156,5 RON, pentru terenul în suprafața de 154 mp la suma

de 20.133,96 RON și pentru terenul in suprafața de 940 mp la suma de 122.895,6 RON,

a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 274 C. proc. civ., a fost

obligată intimata reclamantă, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 3.000

RON cheltuieli de judecată către apelantul pârât, reprezentând onorariu experți

conform chitanței aflată la dosar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și reclamanta SC M.H. SRL

În motivarea recursului reclamanta SC

M.H. SRL a arătat următoarele.

În mod greșit instanța de apel a considerat

că la întocmirea raportului de expertiză în apel au fost respectate dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât expertiza administrata in cauza in apel,

conține prețuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca așezare față de

localizarea terenului expropriat.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin.

(2) din legea anterior menționata, se va tine cont la efectuarea expertizei de prețul

imobilelor de la data întocmirii raportului de expertiza. Expertiza a fost efectuata

in anul 2012, in baza unor contracte încheiate in anul 2011, cu un an mai devreme

decât data realizării expertizei.

De asemenea, comisia de experți a înțeles

sa întocmească doar un tabel in care sa treacă doar anumite valori și a hotărât,

fără însă a explica și a dovedi de unde rezulta acest fapt, sa scadă preturile din

cele trei contracte cu diferite procente chiar și de 25%. În obiecțiunile la expertiza

reclamanta a solicitat instanței de judecata sa pună in vedere comisiei de experți

să detalieze modalitățile pe care aceștia le-au folosit și motivul reducerii preturilor

din cele trei contracte, dar instanța de apel a respins obiecțiunile.

Nici cu ocazia efectuării acestei expertize

nu au fost respectate dispozițiile menționate anterior.

Dispozițiile legale au fost încălcate,

cu atât mai mult cu cat nu au fost luate in considerare in momentul efectuării raportului

de expertiza caracteristicile terenurilor expropriate, respectiv zona in care sunt

amplasate, gradul de dezvoltare a acestora, etc.

Prin raportul de expertiza depus la dosarul

cauzei reclamanta a fost prejudiciata, despăgubirile acordate de instanța de apel

nefiind corect stabilite.

Astfel, despăgubirea ar trebui sa reprezinte

o compensație pentru pierderea suferita ca urmare a pierderii dreptului de proprietate

asupra bunului obiect al exproprierii și ar trebui sa fie justa, adică sa reprezinte

valoarea adevărata a bunului expropriat, sa acopere întreaga pierdere suferita.

De asemenea, instanța de apel in mod nelegal

a obligat reclamanta să achite cheltuielile de judecata ale apelantei, onorariul

de expert, cu toate ca intimata a afirmat ca nu dorește omologarea raportului de

expertiza.

În concluzie recurenta reclamantă a solicitat

admiterea recursului împotriva deciziei atacate, in sensul modificării hotărârii

atacate și menținerii ca legala și temeinica a sentinței civile nr. 585 din 18

martie 2011 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

În drept au fost invocate prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat următoarele.

Instanța de apel, la pronunțarea deciziei

recurate, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză",

respectiv în comuna Ș.J., județul Ilfov.

Aplicarea și interpretarea greșită a legii

în soluția pronunțată de instanța de apel constă în faptul că la stabilirea cuantumului

despăgubirilor în valoare de 303.180 RON (68.642,40 euro) nu s-a ținut cont de toate

dovezile existente la dosarul cauzei referitoare la prețurile reale de tranzacționare

a terenurilor similare cu cel supus exproprierii.

Astfel, experții au avut în vedere contracte

de vânzare-cumpărare care au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus

exproprierii, respectiv terenuri care sunt mult îndepărtate de tarlaua în care este

situat terenul expropriat și cu suprafețe mult mai mari decât acesta.

De asemenea, instanța de apel, în mod greșit,

a stabilit, ca obiective ale expertizei, evaluarea terenului în cauză doar la momentul

exproprierii și la cel al efectuării raportului de expertiză la instanța de fond,

încălcând astfel dispozițiile imperative ale Legii nr. 33/1994.

Potrivit acestor dispoziții legale, stabilirea

cuantumului despăgubirilor trebuie să se facă la momentul efectuării raportului

de expertiză.

Aceste prevederi se interpretează în sensul

că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avut în vedere momentul actual,

așadar perioada 2011-2012, cu atât mai mult cu cât experții s-au raportat la tranzacții

încheiate în anul 2011.

De asemenea, nici experții și nici instanța

de apel nu au avut în vedere grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă că

prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/mp, deci un preț cu mult

inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.

Astfel, în cazul în care valoarea despăgubirilor

constatată de către comisia de experți este mai mare decât oferta Statului de 13

euro/mp, instanța nu este obligată de a acorda această despăgubire, fiind aplicabile

prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî".

Este de notorietate faptul că, în prezent,

datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând în mod

direct prețurile de tranzacționare, care începând cu sfârșitul anului 2008 s-au

înjumătățit sau sunt chiar mai mici.

Recurentul a solicitat, având în vedere

faptul că atât instanța de judecată, cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor,

trebuie să țină cont de prețurile efective de tranzacționare a terenurilor similare

cu cel expropriat, ca, judecând pe fondul cauzei și ținând cont de toate probele

existente la dosar, să se compare despăgubirea oferită de către Stat cu valoarea

maximă pe care ar fi putut-o obține proprietarii printr-o vânzare liberă și, pe

cale de consecință, să se admită recursul și să se modifice în totalitate decizia

atacată în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat.

În cazul în care pe fond, cererea intimatului-reclamant

nu va fi respinsă și se va constata că la efectuarea expertizei nu au fost respectate

prevederile art. 26  alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu au

ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

la data întocmirii raportului de expertiză, recurentul a apreciat că se impune refacerea

expertizei, iar soluția ar fi în sensul admiterii recursului, casării deciziei și

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art. 312 și

art. 314 C. proc. civ.

În drept au fost invocate art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile

pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește recursul declarat de

către reclamantă, Înalta Curte a constatat nefondat motivul de recurs prin care

se susține încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Recurenta reclamantă a invocat încălcarea

acestui text de lege, întrucât expertiza administrată in cauză în apel conține prețuri

practicate pentru terenuri din zone diferite ca așezare față de localizarea terenului

expropriat.

"De același fel" înseamnă, de

exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu

din aceeași zonă ca așezare cu terenul expropriat, scopul legii fiind determinarea

valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată, nici în plus nici în

minus, de circumstanța exproprierii.

Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri

asemănătoare din aceeași zonă ca așezare cu terenul expropriat (parcelă, tarla),

ci din aceeași unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea

experților la terenuri de același fel din aceeași unitate administrativ teritorială,

dar dintr-o zonă diferită ca așezare, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă

o încălcare a legii.

Recurenta reclamantă a mai invocat încălcarea

acestui text de lege, întrucât expertiza a fost efectuata in anul 2012, in baza

unor contracte încheiate in anul 2011, cu un an mai devreme decât data realizării

expertizei.

Raportat la acest aspect se poate constata

din lucrările dosarului de apel că la momentul discutării încuviințării expertizei

în apel reclamanta a cerut efectuarea raportului de expertiză prin raportare la

anul 2009, dată care situează cu mult înainte de cea a momentului efectuării expertizei

în apel, în timp ce în recurs critică faptul că expertiza ar fi fost efectuată în

raport de contracte încheiate în 2011, iar nu în 2012.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ. au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale

conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și

apărările.

Potrivit art. 723 alin. (1) C. proc.

civ. drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului

în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Trecând peste faptul că, raportat la cele

menționate anterior, formularea acestei critici creează dubii cu privire la comportamentul

procesual de bună credință al acestei părți, această critică este nefondată având

în vedere că în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea

despăgubirii experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

Experții au ținut seama în stabilirea despăgubirii

de contractele puse la dispoziție de către părți. Recurenta reclamantă nu a susținut

că ar fi pus la dispoziția experților contracte de vânzare a unor imobile de același

fel din unitatea administrativ-teritorială încheiate în 2012, care nu ar fi fost

luate în considerare în mod nejustificat de către experți.

Or, norma juridică trebuie interpretată

în sensul în care produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu poate produce

niciun efect juridic. Atâta timp cât nu au existat tranzacții privind imobile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, scopul fiind stabilirea unei despăgubiri experții trebuie să se raporteze

la contracte încheiate cât mai aproape de această dată.

În ceea ce privește modalitatea concretă

de efectuare a expertizei, simpla respingere a obiecțiunilor la expertiză formulate

de către reclamantă nu reprezintă în sine un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate,

atâta timp cât reclamanta nu a arătat ce prevedere legală a fost încălcată la efectuarea

expertizei, în recurs putând fi invocate potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. doar motive de nelegalitate iar nu de netemeinicie.

Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă

că experții au explicat în ce constă fiecare metodă de evaluare și alegerea metodei

comparației directe, care presupune aplicarea anumitor corecții ale prețurilor din

tranzacțiile comparabile. De asemenea, se regăsește analiza pieței imobiliare în

care sunt reținute caracteristicile terenurilor expropriate.

Atâta timp cât în determinarea despăgubirilor

cuvenite pentru terenul expropriat instanța s-a raportat la suma determinată de

către experți prin raportare la valoarea de piață a unor imobile de același fel

cu cel expropriat din unitatea administrativ-teritorială, determinate prin aplicarea

unor metode de evaluare obiective nu se poate concluziona în sensul încălcării dreptului

la o despăgubire justă.

Sunt nefondate și motivele recurs prin

care se critică obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de expert, având în vedere că potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile

de judecată.

Or, atâta timp cât admiterea apelului declarat

de către pârâtă s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză efectuat în apel,

este nerelevant pentru stabilirea obligației la plata cheltuielilor de judecată

faptul că reclamanta, intimată în apel, a afirmat ca nu dorește omologarea raportului

de expertiza.

Referitor la recursul declarat de către

pârât,

Înalta Curte a constatat

nefondat motivul de recurs prin care se susține încălcarea art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 întrucât instanța de apel ar fi avut în vedere terenuri care sunt

mult îndepărtate de tarlaua în care este situat terenul expropriat și cu suprafețe

mult mai mari decât acesta.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

"De același fel" înseamnă, de

exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu

supus sau nu exproprierii, ori având aceeași suprafață (atâta timp cât diferența

dintre suprafețe nu este de natură să influențeze prețul pe metru pătrat, fapt nesusținut

concret în cauză), scopul legii fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare

care să nu fie afectată, nici în plus nici în minus, de circumstanța exproprierii.

Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri

asemănătoare din aceeași parcelă sau tarla, ci din aceeași unitate administrativ

teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea experților la terenuri din aceeași

unitate administrativ teritorială, dar din altă tarla, chiar neafectată de expropriere

nu reprezintă o încălcare a legii, atâta timp cât art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33 din 1994 mai prevede o condiție, și anume ca stabilirea cuantumului despăgubirilor

să se facă prin raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

la data întocmirii raportului de expertiză.

Deși recurentul pârât afirmă că "nu

s-a ținut cont de toate dovezile existente la dosarul cauzei referitoare la prețurile

reale de tranzacționare a terenurilor similare cu cel supus exproprierii" acesta

nu arată concret care ar fi aceste contracte de care nu a-a ținut cont, instanța

de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a face o analiză a deciziei atacate sub

acest aspect.

Este nefondată și critica prin care se

susține că instanța de apel, în mod greșit, a stabilit, ca obiective ale expertizei,

evaluarea terenului în cauză doar la momentul exproprierii și la cel al efectuării

raportului de expertiză la instanța de fond, încălcând astfel dispozițiile imperative

ale Legii nr. 33/1994, care prevăd că stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie

să se facă la momentul efectuării raportului de expertiză.

Raportat la acest aspect se poate constata

din lucrările dosarului de apel că la momentul discutării încuviințării expertizei

în apel pârâta a cerut încuviințarea expertizei pentru evaluarea terenului la data

efectuării raportului în fața primei instanțe, deci tocmai ceea ce critică prin

recurs ca fiind o dispoziție nelegală a instanței de apel.

Trecând peste faptul că, raportat la prevederile

art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 723 alin. (1) C. proc. civ. formularea acestei

critici creează dubii cu privire la comportamentul procesual de bună credință al

acestei părți, această critică este nefondată având în vedere că în aplicarea

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea despăgubirii experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Experții au ținut seama în stabilirea despăgubirii

de contractele puse la dispoziție de către părți. Recurenta pârâtă nu a susținut

că ar fi pus la dispoziția experților contracte de vânzare a unor imobile de același

fel din unitatea administrativ-teritorială încheiate în 2012, care nu ar fi fost

luate în considerare în mod nejustificat de către experți.

Or, norma juridică trebuie interpretată

în sensul în care produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu poate produce

niciun efect juridic. Atâta timp cât nu au existat tranzacții privind imobile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, scopul fiind stabilirea unei despăgubiri, experții trebuie să se raporteze

la contracte încheiate cât mai aproape de această dată, ceea ce s-a și întâmplat

în cauză.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994,

"(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu

pretențiile formulate de părți și va hotărî.

(2) Despăgubirea acordată de către instanță

nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

Recurentul pârât nu a susținut că despăgubirea

acordată de către instanța de apel ar încălca prevederile alin. (2) ale art. 27

din Legea nr. 33/1994, menționate anterior, ci a susținut că "în cazul în care

valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator,

instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană

în aprecierea forței probelor", fără să arate ce dispoziții legale a încălcat

instanța de apel în interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză,

cu excepția celor analizate anterior, și găsite nefondate.

Art. 26 alin. (2) face trimitere la prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, adică la prețurile de tranzacționare

ale terenurilor.

Grila notarilor publici conține valorile

orientative ale proprietăților imobiliare bazat pe analiza tranzacțiilor efectuate

in anii anteriori și pe anticiparea evoluției viitoare. În chiar conținutul acestuia

în capitolul dedicat scopului lucrării se arată că "utilizarea valorilor cuprinse

in ghid ca referința in rapoartele de evaluare sau ca justificare a prețului unor

tranzacții imobiliare de către persoane fizice sau juridice, de drept public sau

privat nu se recomanda, deoarece abaterile pot fi semnificative, având in vedere

ca evaluarea unei proprietăți imobiliare, in conformitate cu Standardele Internaționale

de Evaluare, presupune identificare proprietății imobiliare și efectuarea inspecției

tehnice a acesteia".

Ca atare, instanța nu putea să acorde acestei

grile o putere doveditoare mai mare decât cea acordată raportului de expertiză efectuat

în cauză prin raportare la situația concretă a imobilului supus evaluării.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) raportat la prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., și

art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta SC M.H. SRL și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 367 A din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Promințată

în ședință publică, astăzi 28 mai 2013.