Decizia nr. 7171/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 42388/3/2008 — recurs

Procedura derulată de curtea de apel Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, la data de 28 decembrie 2012, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. obligarea acesteia de a emite avizul pentru împrejmuire teren și construire centrală termică/electrică, potrivit certificatului de urbanism din 20 iulie 2012 al Primăriei Orașului Voluntari, jud. Ilfov. Totodată, reclamantul a solicitat repararea pagubei cauzate, în valoare de 2.195.000 euro, plus dobânda achitată la bancă, precum și acordarea de daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și în baza certificatului de urbanism din 20 iulie 2012, emis de Primăria Orașului Voluntari, jud. Ilfov, a solicitat avizul pârâtei necesar depunerii documentației în vederea obținerii autorizației de construire pentru împrejmuire teren și construire centrală termică/electrică, pe terenul în suprafața de 6020,68 mp, C.F. situat în intravilanul orașului Voluntari, jud. Ilfov. Deși a insistat, solicitând în repetate rânduri emiterea avizului menționat, răspunsul pârâtei, cuprins în adresa din 29 octombrie 2012, constituie un punct de vedere „generalist și evaziv” iar nu avizul la care este îndreptățit potrivii legislației în vigoare, ceea ce, în opinia reclamantului echivalează cu un refuz nejustificat de a soluționa cererea. La plângerea prealabilă înregistrată la data de 12 noiembrie 2012, i s-a răspuns că pe terenul în speță nu se poate construi, deoarece este situat pe traseul autostrăzii București - Brașov și în zona de protecție a acesteia, pârâta invocând prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. În aceste condiții, reclamantul a apreciat că a suferit o pagubă în valoare de 2.195.000 euro, reprezentând prețul pe care nu-l poate încasa din vânzarea terenului, deoarece singura obligație din cele asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 08 mai 2012 de notarul public S.T., pe care nu a putut să o îndeplinească, este obținerea avizului C.N.A.D.N.R., din cauza refuzului nejustificat al pârâtei de a-l emite. În egală măsură, reclamantul a susținut că a suferit și un prejudiciu moral, întrucât, deși a respectat hotărârile judecătorești și a acționat cu bună - credință, a fost pus în situația de a nu-și putea onora obligațiile contractuale și este expus riscului iminent de a fi executat silit de către bancă, ceea ce îi afectează negativ imaginea și reputația în afaceri, dar constituie totodată un puternic și constant factor de stres, care îi dăunează grav sănătății. În cauză a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către M.C., cerere admisă în principiu în ședința publică din 26 februarie 2013. Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă odată cu înaintarea actelor care au stat la baza exprimării refuzului de emitere a avizului, prin adresa însoțitoare a acestora, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând răspunsul la plângerea prealabilă.

Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 1439 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.M. și intervenienta în interesul reclamantului, M.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA; a obligat pârâta să emită avizul conform certificatului de urbanism din 20 iulie 2012 și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind daunele materiale și morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 20 iulie 2012, reclamantul a solicitat pârâtei emiterea unui aviz pentru împrejmuire teren și construire centrală termică/electrică, pe terenul în suprafață de 6.020,68 mp, C.F., situat în intravilanul orașului Voluntari, jud. Ilfov. Prin adresa din 04 septembrie 2012, pârâta a răspuns reclamantului că, în urma suprapunerii coordonatelor Stereo cu cele din cadrul proiectului de construcție a autostrăzii București-Brașov, s-a constatat că o parte din teren se află pe traseul autostrăzii și în zona de protecție a acesteia. Din examinarea documentelor depuse de pârâtă la dosar, prima instanță a constatat că nu există nicio dovadă concludentă din care să reiasă realitatea celor afirmate de pârâtă, toate afirmațiile acesteia având un caracter general, așa cum în mod corect a susținut reclamantul. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că în cazul reclamantului s-ar fi declanșat vreo procedură de expropriere, astfel încât nu pot fi reținute afirmațiile pârâtei, în sensul că o parte din teren s-ar afla pe traseul autostrăzii, în acest sens fiind relevantă decizia civilă depusă de reclamant la dosar, din care reiese că terenul în discuție nu a fost expropriat, aflându-se în continuare în proprietatea sa. În acest context, prima instanță a constatat că refuzul pârâtei de a emite avizul solicitat de reclamant are caracter nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis primul capăt din cererea introductivă. Cererile privind acordarea daunelor materiale și morale solicitate de reclamant au fost respinse ca neîntemeiate, prima instanță reținând, pe de-o parte, că nu există nicio legătură de cauzalitate între refuzul pârâtei de a emite avizul și creditul contractat de reclamant, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a probat niciunul din prejudiciile morale pe care le pretinde.

Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel au formulat recurs toate părțile, invocând în drept același temei, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. 3.1. Recursul declarat de reclamantul M.M. și intervenienta M.C. Cei doi recurenți critică soluția primei instanțe în privința modului în care a fost soluționat capătul de cerere referitor la despăgubiri. Recurenții au arătat că în mod eronat nu s-a reținut legătura de cauzalitate care există între refuzul exprimat de pârâtă și paguba în cuantum de 2.195.000 euro, reprezentând prețul pe care trebuiau să îl încaseze din vânzarea terenului, la care se adaugă dobânda pe care au achitat-o B.R.D. din cauza imposibilității rambursării creditului. Și în plan moral recurentul M.M. se consideră prejudiciat, fiindu-i afectate negativ imaginea și reputația în afaceri. 3.2. Recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA. În recursul său, C.N.A.D.N.R. SA critică modul în care curtea de apel a aplicat dispozițiile art. 46 din O.G. nr. 43/1997 și O.M.T. nr. 622/2003, reiterând argumentele potrivit cărora deși la momentul introducerii acțiunii de către reclamant procedurile de expropriere erau suspendate pentru lipsă de fonduri, conform adresei M.F.P. înregistrată la 19 septembrie 2012, nu se putea emite avizul solicitat, terenurile aflându-se pe traseul autostrăzii A3 București - Ploiești și în zona de protecție a acesteia. A mai arătat că după pronunțarea sentinței, în ședința de Guvern din data de 12 iunie 2013 a fost adoptată H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești”.

Apărările formulate de părți Prin întâmpinările formulate s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea adversă. În esență, recurenții M.M. au învederat că într-un litigiu anterior, Dosar nr. 42388/3/2008, s-a statuat irevocabil că terenul în cauză nu este supus vreunei proceduri de expropriere. Cu toate acestea, în mod nejustificat, intimata a refuzat emiterea avizului iar această constatare este întărită de emiterea H.G. nr. 377/2013, care nu exista la momentul pronunțării sentinței. Chiar și în ipoteza în care nu s-ar mai impune emiterea avizului solicitat, daunele pretinse trebuie acordate, susțin recurenții, fiind evidentă legătura de cauzalitate între refuzul eliberării acestuia și paguba suferită. La rândul său C.N.A.D.N.R. SA, prin întâmpinare, a arătat că nu îi sunt opozabile clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare pe care recurenții l-au încheiat cu o terță persoană, cu atât mai mult cu cât acestea vizează condiții incerte și viitoare și li se opune un interes public al statului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii judiciare cu care recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ vizează constatarea refuzului nejustificat al recurentei-pârâte C.N.A.D.N.R. SA de a emite un aviz și, corelativ, obligarea la emiterea acestuia, precum și repararea prejudiciului de natură materială (2.195.000 euro plus dobânda achitată B.R.D. în contul unui credit contractat anterior) și morală (cuantum neprecizat). După cum rezultă din prezentarea de la pct. 2 al acestor considerente, curtea de apel a apreciat că refuzul exprimat de compania națională are caracter nejustificat întrucât din înscrisurile depuse de aceasta nu rezultă că s-ar fi declanșat vreo procedură de expropriere care să afecteze terenurile proprietatea reclamantului și intervenientei accesorii. Într-adevăr, în cuprinsul documentației depuse la dosar de C.N.A.D.N.R. SA conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, la judecata în primă instanță se face trimitere la un plan tehnic și de situație elaborat de constructorul J.V. P.T.S., potrivit căruia „lotul se află situat pe traseul Autostrăzii București - Brașov și în zona de protecție a acesteia”, însă nu se face nicio referire la stadiul procedurii de expropriere, în contextul în care coridorul de expropriere a suferit modificări care au fost sursa unor litigii anterioare promovate de același reclamant. Cu toate acestea, după pronunțarea sentinței de către curtea de apel, la data de 25 iunie 2013, s-a publicat în M. Of. H.G. nr. 377 din 12 iunie 2013 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești" care aprobă completarea amplasamentului lucrării de utilitate publică potrivit hărții topografice din anexa nr. 2 (art. 2) și, totodată, aprobă declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe același amplasament (art. 3), recurenții M.M.fiind individualizați ca proprietari ai terenurilor cu numerele cadastrale, ce figurează la poz. 804 29 - 804 31 din Anexa nr. 1 a H.G. Ca urmare, apare ca fiind fondată apărarea C.N.A.D.N.R. SA, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia nu putea emite avizul pentru lucrarea „împrejmuire teren și construire centrală termică/electrică” întrucât terenul proprietatea solicitanților era vizat de expropriere, apărare confirmată practic prin actul de autoritate analizat anterior. Este reală susținerea recurenților M.M. că autoritățile (centrale și locale) implicate în procedura de expropriere au avut o poziție oscilantă în privința traseului autostrăzii, ceea ce a generat litigii anterioare. S-a statuat cu caracter irevocabil că hotărârea de revocare a despăgubirilor nr. 41 bis emisă la 24 aprilie 2009 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 este legală pentru că nu a (mai) operat exproprierea, fiind modificat trasul inițial al lucrării de interes public (Decizia nr. 2027 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), ca și faptul că recurenților M.M. nu li se cuvin despăgubiri pentru că „intenția de expropriere din 2008” deși notată în cartea funciară nu a fost finalizată, „neoperând transferul dreptului de proprietate și neplătindu-se o despăgubire prealabilă” (Decizia nr. 2586 din 14 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I civilă și de proprietate intelectuală). Acest context nu poate conduce la concluzia că refuzul emiterii avizului solicitat la data de 20 iulie 2012 ar fi nejustificat pentru că nu s-a dovedit un element esențial al acestui concept, și anume excesul de putere al companiei naționale (art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004). Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă împrejurarea că în chiar cuprinsul certificatului de urbanism din 20 iulie 2012, de care recurenții M.M. s-au prevalat în cererea de eliberare a avizului, la pct. 1 Regimul juridic s-a stipulat că „imobilul teren este afectat de traseul propus al autostrăzii București - Brașov”, confirmându-se, o dată în plus, că noua soluție tehnică (noul coridor al autostrăzii) era deja cunoscută de autoritatea locală, Primăria Orașului Voluntari. Cum în materia contenciosului administrativ cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele materiale și morale nu are o existență de-sine-stătătoare (art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), acordarea acestora depinzând în mod necesar de anularea actului administrativ nelegal sau de constatarea refuzului nejustificat, Înalta Curte reține că toate criticile formulate în această privință sunt nefondate. În fine, fără a nega existența unor inconveniente și chiar a unor prejudicii materiale și morale suferite de persoanele vizate de expropriere, generate de modul în care autoritățile implicate în procedura reglementată de art. 5 - 8, 31 și 32 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, au gestionat aspectele legate de traseul autostrăzii București - Brașov, Înalta Curte remarcă alegerea unei căi procedurale inadecvate, care nu permite tranșarea aspectelor învederate, în lipsa unor legături de cauzalitate cu refuzul exprimat de C.N.A.D.N.R. SA.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA și se va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Totodată se va respinge recursul declarat de M.M. și M.C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.