ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7171/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7171/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de curtea de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, la data de 28

decembrie 2012, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R.

obligarea acesteia de a emite avizul pentru împrejmuire teren și construire

centrală termică/electrică, potrivit certificatului de urbanism din 20 iulie 2012

al Primăriei Orașului Voluntari, jud. Ilfov.

Totodată, reclamantul

a solicitat repararea pagubei cauzate, în valoare de 2.195.000 euro, plus

dobânda achitată la bancă, precum și acordarea de daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991

privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și

completările ulterioare și în baza certificatului de urbanism din 20 iulie 2012,

emis de Primăria Orașului Voluntari, jud. Ilfov, a solicitat avizul pârâtei

necesar depunerii documentației în vederea obținerii autorizației de construire

pentru împrejmuire teren și construire centrală termică/electrică, pe terenul

în suprafața de 6020,68 mp, C.F. situat în intravilanul orașului Voluntari,

jud. Ilfov.

Deși a insistat,

solicitând în repetate rânduri emiterea avizului menționat, răspunsul pârâtei,

cuprins în adresa din 29 octombrie 2012, constituie un punct de vedere „generalist

și evaziv” iar nu avizul la care este îndreptățit potrivii legislației în

vigoare, ceea ce, în opinia reclamantului echivalează cu un refuz nejustificat

de a soluționa cererea.

La plângerea

prealabilă înregistrată la data de 12 noiembrie 2012, i s-a răspuns că pe

terenul în speță nu se poate construi, deoarece este situat pe traseul

autostrăzii București - Brașov și în zona de protecție a acesteia, pârâta invocând

prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

În aceste condiții,

reclamantul a apreciat că a suferit o pagubă în valoare de 2.195.000 euro,

reprezentând prețul pe care nu-l poate încasa din vânzarea terenului, deoarece

singura obligație din cele asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare

autentificat din 08 mai 2012 de notarul public S.T., pe care nu a putut să o

îndeplinească, este obținerea avizului C.N.A.D.N.R., din cauza refuzului

nejustificat al pârâtei de a-l emite.

În egală măsură,

reclamantul a susținut că a suferit și un prejudiciu moral, întrucât, deși a

respectat hotărârile judecătorești și a acționat cu bună - credință, a fost pus

în situația de a nu-și putea onora obligațiile contractuale și este expus

riscului iminent de a fi executat silit de către bancă, ceea ce îi afectează

negativ imaginea și reputația în afaceri, dar constituie totodată un puternic

și constant factor de stres, care îi dăunează grav sănătății.

În cauză a fost

formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către M.C., cerere

admisă în principiu în ședința publică din 26 februarie 2013.

Pârâta nu a formulat

întâmpinare, însă odată cu înaintarea actelor care au stat la baza exprimării

refuzului de emitere a avizului, prin adresa însoțitoare a acestora, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând răspunsul la

plângerea prealabilă.

de apel

Prin sentința nr. 1439

din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.M.

și intervenienta în interesul reclamantului, M.C., în contradictoriu cu pârâta

C.N.A.D.N.R. SA; a obligat pârâta să emită avizul conform certificatului de

urbanism din 20 iulie 2012 și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere

privind daunele materiale și morale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 20 iulie 2012,

reclamantul a solicitat pârâtei emiterea unui aviz pentru împrejmuire teren și

construire centrală termică/electrică, pe terenul în suprafață de 6.020,68 mp,

C.F., situat în intravilanul orașului Voluntari, jud. Ilfov.

Prin adresa din 04

septembrie 2012, pârâta a răspuns reclamantului că, în urma suprapunerii

coordonatelor Stereo cu cele din cadrul proiectului de construcție a

autostrăzii București-Brașov, s-a constatat că o parte din teren se află pe

traseul autostrăzii și în zona de protecție a acesteia.

Din examinarea

documentelor depuse de pârâtă la dosar, prima instanță a constatat că nu există

nicio dovadă concludentă din care să reiasă realitatea celor afirmate de

pârâtă, toate afirmațiile acesteia având un caracter general, așa cum în mod

corect a susținut reclamantul.

De asemenea, din

înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că în cazul reclamantului s-ar fi

declanșat vreo procedură de expropriere, astfel încât nu pot fi reținute

afirmațiile pârâtei, în sensul că o parte din teren s-ar afla pe traseul

autostrăzii, în acest sens fiind relevantă decizia civilă depusă de reclamant

la dosar, din care reiese că terenul în discuție nu a fost expropriat,

aflându-se în continuare în proprietatea sa.

În acest context,

prima instanță a constatat că refuzul pârâtei de a emite avizul solicitat de

reclamant are caracter nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004,

motiv pentru care a admis primul capăt din cererea introductivă.

Cererile privind

acordarea daunelor materiale și morale solicitate de reclamant au fost respinse

ca neîntemeiate, prima instanță reținând, pe de-o parte, că nu există nicio

legătură de cauzalitate între refuzul pârâtei de a emite avizul și creditul

contractat de reclamant, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a probat

niciunul din prejudiciile morale pe care le pretinde.

în cauză

Împotriva sentinței pronunțate

de curtea de apel au formulat recurs toate părțile, invocând în drept același temei,

respectiv dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

3.1. Recursul

declarat de reclamantul M.M. și intervenienta M.C.

Cei doi recurenți

critică soluția primei instanțe în privința modului în care a fost soluționat

capătul de cerere referitor la despăgubiri. Recurenții au arătat că în mod

eronat nu s-a reținut legătura de cauzalitate care există între refuzul exprimat

de pârâtă și paguba în cuantum de 2.195.000 euro, reprezentând prețul pe care trebuiau

să îl încaseze din vânzarea terenului, la care se adaugă dobânda pe care au achitat-o

B.R.D. din cauza imposibilității rambursării creditului. Și în plan moral recurentul

M.M. se consideră prejudiciat, fiindu-i afectate negativ imaginea și reputația în

afaceri.

3.2. Recursul declarat

de C.N.A.D.N.R. SA.

În recursul său, C.N.A.D.N.R.

SA critică modul în care curtea de apel a aplicat dispozițiile art. 46 din O.G.

nr. 43/1997 și O.M.T. nr. 622/2003, reiterând argumentele potrivit cărora deși

la momentul introducerii acțiunii de către reclamant procedurile de expropriere

erau suspendate pentru lipsă de fonduri, conform adresei M.F.P. înregistrată la

19 septembrie 2012, nu se putea emite avizul solicitat, terenurile aflându-se pe

traseul autostrăzii A3 București - Ploiești și în zona de protecție a acesteia.

A mai arătat că după

pronunțarea sentinței, în ședința de Guvern din data de 12 iunie 2013 a fost adoptată

H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de

utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul

București-Ploiești”.

formulate de părți

Prin întâmpinările formulate

s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea adversă.

În esență, recurenții

M.M. au învederat că într-un litigiu anterior, Dosar nr. 42388/3/2008, s-a statuat

irevocabil că terenul în cauză nu este supus vreunei proceduri de expropriere.

Cu toate acestea, în mod nejustificat, intimata a refuzat emiterea avizului iar

această constatare este întărită de emiterea H.G. nr. 377/2013, care nu exista la

momentul pronunțării sentinței.

Chiar și în ipoteza

în care nu s-ar mai impune emiterea avizului solicitat, daunele pretinse

trebuie acordate, susțin recurenții, fiind evidentă legătura de cauzalitate

între refuzul eliberării acestuia și paguba suferită.

La rândul său C.N.A.D.N.R.

SA, prin întâmpinare, a arătat că nu îi sunt opozabile clauzele antecontractului

de vânzare-cumpărare pe care recurenții l-au încheiat cu o terță persoană, cu

atât mai mult cu cât acestea vizează condiții incerte și viitoare și li se opune

un interes public al statului.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor din

întâmpinări, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia pentru considerentele

expuse în continuare.

Obiectul acțiunii judiciare

cu care recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ

vizează constatarea refuzului nejustificat al recurentei-pârâte C.N.A.D.N.R. SA

de a emite un aviz și, corelativ, obligarea la emiterea acestuia, precum și

repararea prejudiciului de natură materială (2.195.000 euro plus dobânda

achitată B.R.D. în contul unui credit contractat anterior) și morală (cuantum

neprecizat).

După cum rezultă din

prezentarea de la pct. 2 al acestor considerente, curtea de apel a apreciat că refuzul

exprimat de compania națională are caracter nejustificat întrucât din înscrisurile

depuse de aceasta nu rezultă că s-ar fi declanșat vreo procedură de expropriere

care să afecteze terenurile proprietatea reclamantului și intervenientei

accesorii.

Într-adevăr, în

cuprinsul documentației depuse la dosar de C.N.A.D.N.R. SA conform art. 13 din

Legea nr. 554/2004, la judecata în primă instanță se face trimitere la un plan

tehnic și de situație elaborat de constructorul J.V. P.T.S., potrivit căruia

„lotul se află situat pe traseul Autostrăzii București - Brașov și în zona de protecție

a acesteia”, însă nu se face nicio referire la stadiul procedurii de

expropriere, în contextul în care coridorul de expropriere a suferit modificări

care au fost sursa unor litigii anterioare promovate de același reclamant.

Cu toate acestea,

după pronunțarea sentinței de către curtea de apel, la data de 25 iunie 2013,

s-a publicat în M. Of. H.G. nr. 377 din 12 iunie 2013 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a

imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov,

tronsonul București - Ploiești" care aprobă completarea amplasamentului lucrării

de utilitate publică potrivit hărții topografice din anexa nr. 2 (art. 2) și,

totodată, aprobă declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe același amplasament (art. 3), recurenții M.M.fiind individualizați

ca proprietari ai terenurilor cu numerele cadastrale, ce figurează la poz. 804

29

- 804

31

din Anexa nr. 1 a H.G.

Ca urmare, apare ca fiind

fondată apărarea C.N.A.D.N.R. SA, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia

nu putea emite avizul pentru lucrarea „împrejmuire teren și construire centrală

termică/electrică” întrucât terenul proprietatea solicitanților era vizat de

expropriere, apărare confirmată practic prin actul de autoritate analizat anterior.

Este reală susținerea

recurenților M.M. că autoritățile (centrale și locale) implicate în procedura

de expropriere au avut o poziție oscilantă în privința traseului autostrăzii,

ceea ce a generat litigii anterioare. S-a statuat cu caracter irevocabil că hotărârea

de revocare a despăgubirilor nr. 41 bis emisă la 24 aprilie 2009 de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 este legală pentru că nu a (mai) operat exproprierea,

fiind modificat trasul inițial al lucrării de interes public (Decizia nr. 2027

din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal), ca și faptul că recurenților M.M. nu li se cuvin

despăgubiri pentru că „intenția de expropriere din 2008” deși notată în cartea

funciară nu a fost finalizată, „neoperând transferul dreptului de proprietate

și neplătindu-se o despăgubire prealabilă” (Decizia nr. 2586 din 14 mai 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I civilă și de proprietate

intelectuală).

Acest context nu

poate conduce la concluzia că refuzul emiterii avizului solicitat la data de 20

iulie 2012 ar fi nejustificat pentru că nu s-a dovedit un element esențial al acestui

concept, și anume excesul de putere al companiei naționale (art. 2 alin. (1) lit.

i) și n) din Legea nr. 554/2004).

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte remarcă împrejurarea că în chiar cuprinsul certificatului de urbanism

din 20 iulie 2012, de care recurenții M.M. s-au prevalat în cererea de

eliberare a avizului, la pct. 1 Regimul juridic s-a stipulat că „imobilul teren

este afectat de traseul propus al autostrăzii București - Brașov”,

confirmându-se, o dată în plus, că noua soluție tehnică (noul coridor al

autostrăzii) era deja cunoscută de autoritatea locală, Primăria Orașului

Voluntari.

Cum în materia contenciosului

administrativ cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele materiale și

morale nu are o existență de-sine-stătătoare (art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004),

acordarea acestora depinzând în mod necesar de anularea actului administrativ

nelegal sau de constatarea refuzului nejustificat, Înalta Curte reține că toate

criticile formulate în această privință sunt nefondate.

În fine, fără a nega existența

unor inconveniente și chiar a unor prejudicii materiale și morale suferite de

persoanele vizate de expropriere, generate de modul în care autoritățile

implicate în procedura reglementată de art. 5 - 8, 31 și 32 din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor

obiective de interes național, județean și local, au gestionat aspectele legate

de traseul autostrăzii București - Brașov, Înalta Curte remarcă alegerea unei căi

procedurale inadecvate, care nu permite tranșarea aspectelor învederate, în lipsa

unor legături de cauzalitate cu refuzul exprimat de C.N.A.D.N.R. SA.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la punctul precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA și se va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Totodată se va

respinge recursul declarat de M.M. și M.C. împotriva aceleiași sentințe,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 1439 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Respinge recursul

declarat de M.M. și M.C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2013.