ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A. constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a emite avizul favorabil necesar obținerii autorizației de construire în vederea edificării pe terenul proprietatea sa a unor construcții cu caracter industrial, solicitând obligarea S.M.G. să avizeze favorabil construcția și totodată să-i plătească cu titlu de daune de 1000 lei pentru fiecare zi care a trecut de la data neavizării favorabile a investiției, respectiv 13 august 2007 și până la data la care pârâtul va emite avizul favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 25.000 m.p., situat în comuna Domnești, jud. Ilfov, teren intravilan ce a fost scos din circuitul agricol. A mai arătat că la data de 6 decembrie 2006, Primăria Comunei Domnești a eliberat certificatul de urbanism prin care a fost obligat la obținerea avizului M.S.M. din cadrul M.A., motiv pentru care a înregistrat la data de 7 iunie 2007 cererea însoțită de documentația aferentă pentru emiterea avizului necesar executării lucrărilor de construire, însă pârâtul a refuzat emiterea avizului favorabil. La data de 29 februarie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită să se dispună anularea adreselor din 13 august 2007 și din 21 septembrie 2007 ambele emise de S.M.G.

din cadrul M.A. Prin întâmpinarea formulată pârâtul M.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că terenul pentru care se solicită avizul se află în zona de siguranță a poligonului de tragere Domnești pentru care există restricție totală de construire. Prin sentința civilă nr. 595 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată la data de 29 februarie 2008 formulată de reclamantul H.I.S., în contradictoriu cu pârâtul M.A., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, certificatul de urbanism se întocmește în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism (P.U.Z., P.U.G., P.U.D.

și R.G.U.), iar potrivit art. 31 alin. (3) lit. c), pct. 1, în certificatul de urbanism se înscriu informațiile cunoscute de emitent cu privire la interdicțiile temporare sau definitive ale construcției la care este supus un imobil cu regim urbanistic special. A mai reținut prima instanță că din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul D.Z. reiese că terenul reclamantului este alipit de gardul unității militare pe latura de sud, iar de la ultimul aliniament al țintelor până la limita nordică a terenului reclamantului este o distanță de 263,45 m, astfel încât refuzul avizării favorabile a edificării construcției pe care intenționează să o realizeze reclamantul, nu este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În continuarea raționamentului juridic, instanța de fond a apreciat că astfel cum rezultă din motivarea cuprinsă în adresele emise de pârât, precum și din concluziile raportului de expertiză topografică, refuzul este întemeiat pe existența unei interdicții totale de construire, instituită prin Ordinul General din 28 ianuarie 1989 al M.A.N. și cuprinsă în planul urbanistic general realizat de comuna Domnești, jud. Ilfov. A concluzionat prima instanță în sensul că refuzul de a soluționa favorabil cererea reclamantului nu se bazează pe exces de putere, pârâtul motivându-și în fapt și în drept poziția adoptată, aceasta fiind susținută și de probele administrate în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.I.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 ind.

1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate, recurentul susține, în esență, următoarele: - instanța de fond nu a analizat amănunțit actele atacate, respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007 și adresa din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care nu conțin o motivare pertinentă în fapt și în drept, din care să reiasă cu certitudine cauza refuzului de emitere a avizului favorabil.

Se mai arată că motivarea instanței în sensul că terenul se află în zona de protecție a poligonului de tragere domnești unde este instituită interdicție totală de construire, nu este susținută de nici un document din dosar și este în contradicție cu art. 12 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991; - instanța de fond a reținut greșit existența unei interdicții totale de construire, deoarece această interdicție nu este prevăzută în nici un document oficial emis de vreo instituție abilitată în acest sens, această mențiune trebuind să fie trecută în certificatul de urbanism, dar și în planul urbanistic general reactualizat al comunei Domnești; - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de fapt și de drept invocate în acțiunea precizată și întemeiate pe H.G.

nr. 62 din 7 februarie 1996, pe art. 480, 481 C. civ. coroborate cu art. 53 din Constituția României. Recursul este întemeiat. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Din conținutul actelor atacate, respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007 și adresa din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care exprimă refuzul de emitere a avizului favorabil pentru realizarea construcțiilor de către recurentul-reclamant, rezultă că motivele refuzului sunt, în esență, legate de aspectul existenței unor restricții și interdicții la construire impuse în zona în care este amplasat terenul recurentului, restricții și interdicții care trebuie cuprinse în planul urbanistic general al comunei Domnești.

De asemenea, din menționările cuprinse în actele administrative atacate, precum și din susținerile autorității pârâte reiese faptul că planul urbanistic general al comunei Domnești reactualizat a fost aprobat prin Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domnești. Cercetând întreg probatoriul administrat de părți în fața instanței de fond Înalta Curte constată că la dosar nu a fost depusă Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domnești privind aprobarea planului urbanistic general, deși acest act a fost invocat atât în susținerea pretențiilor reclamantului, cât și în apărarea formulată de M.A., precum și în raportul de expertiză întocmit în cauză.

Se reține, de asemenea, că și în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond invocă existența unor restricții și interdicții de construire stabilite prin planul urbanistic general al comunei Domnești, fără însă a avea la dispoziție acest act, pentru o analiză concretă a conținutului său. Pe de altă parte, se constată că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că nu a insistat în administrarea probei cu acest înscris, deși este evident util și pertinent soluționării cauzei, chiar și în condițiile în care autoritatea pârâtă a dovedit că a întreprins demersuri pe lângă Consiliul Local al Comunei Domnești, fără a primi însă nici un răspuns.

Raportându-se și la situația potrivit căreia din harta planului urbanistic general al comunei Domnești, depusă la dosarul instanței de recurs nu rezultă din legenda acesteia care sunt zonele cu restricții sau interdicții la construire, pentru a se putea lămuri situația de fapt dedusă judecății, având în vedere și limitele procedurale referitoare la probele care se pot administra în fața instanței de recurs, Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru suplimentarea probatoriului. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a dispune depunerea la dosar a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Domnești privind aprobarea planului urbanistic general al comunei Domnești, precum și a oricăror înscrisuri oficiale care să ateste cu certitudine situația de fapt, având posibilitatea să aprecieze, în funcție de conținutul noilor acte, necesitatea efectuării unei alte expertize tehnice de specialitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 313 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.I.S., împotriva sentinței civile nr. 595 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite acuza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.