ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul H.I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A. constatarea

refuzului nejustificat al autorității pârâte de a emite avizul favorabil

necesar obținerii autorizației de construire în vederea edificării pe terenul proprietatea

sa a unor construcții cu caracter industrial, solicitând obligarea S.M.G. să

avizeze favorabil construcția și totodată să-i plătească cu titlu de daune de

1000 lei pentru fiecare zi care a trecut de la data neavizării favorabile a

investiției, respectiv 13 august 2007 și până la data la care pârâtul va emite

avizul favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 25.000 m.p., situat în comuna Domnești, jud. Ilfov, teren intravilan ce a fost scos din circuitul agricol.

A mai arătat că la data de 6

decembrie 2006, Primăria Comunei Domnești a eliberat certificatul de urbanism

prin care a fost obligat la obținerea avizului M.S.M. din cadrul M.A., motiv

pentru care a înregistrat la data de 7 iunie 2007 cererea însoțită de

documentația aferentă pentru emiterea avizului necesar executării lucrărilor de

construire, însă pârâtul a refuzat emiterea avizului favorabil.

La data de 29 februarie 2008

reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită să se dispună

anularea adreselor din 13 august 2007 și din 21 septembrie 2007 ambele emise de

S.M.G. din cadrul M.A.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul

M.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că terenul

pentru care se solicită avizul se află în zona de siguranță a poligonului de tragere

Domnești pentru care există restricție totală de construire.

Prin sentința civilă nr. 595 din 17

februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată la data de 29 februarie 2008

formulată de reclamantul H.I.S., în contradictoriu cu pârâtul M.A., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991,

certificatul de urbanism se întocmește în conformitate cu prevederile

documentațiilor de urbanism (P.U.Z., P.U.G., P.U.D. și R.G.U.), iar potrivit art.

31 alin. (3) lit. c), pct. 1, în certificatul de urbanism se înscriu

informațiile cunoscute de emitent cu privire la interdicțiile temporare sau

definitive ale construcției la care este supus un imobil cu regim urbanistic

special.

A mai reținut prima instanță că din

concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul D.Z.

reiese că terenul reclamantului este alipit de gardul unității militare pe

latura de sud, iar de la ultimul aliniament al țintelor până la limita nordică

a terenului reclamantului este o distanță de 263,45 m, astfel încât refuzul avizării favorabile a edificării construcției pe care intenționează să

o realizeze reclamantul, nu este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În continuarea raționamentului

juridic, instanța de fond a apreciat că astfel cum rezultă din motivarea

cuprinsă în adresele emise de pârât, precum și din concluziile raportului de

expertiză topografică, refuzul este întemeiat pe existența unei interdicții

totale de construire, instituită prin Ordinul General din 28 ianuarie 1989 al M.A.N.

și cuprinsă în planul urbanistic general realizat de comuna Domnești, jud.

Ilfov.

A concluzionat prima instanță în

sensul că refuzul de a soluționa favorabil cererea reclamantului nu se bazează

pe exces de putere, pârâtul motivându-și în fapt și în drept poziția adoptată, aceasta

fiind susținută și de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul H.I.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate,

recurentul susține, în esență, următoarele:

- instanța de fond nu a analizat amănunțit

actele atacate, respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007

și adresa din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care nu conțin

o motivare pertinentă în fapt și în drept, din care să reiasă cu certitudine

cauza refuzului de emitere a avizului favorabil. Se mai arată că motivarea

instanței în sensul că terenul se află în zona de protecție a poligonului de tragere

domnești unde este instituită interdicție totală de construire, nu este

susținută de nici un document din dosar și este în contradicție cu art. 12 din

Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991;

- instanța de fond a reținut greșit

existența unei interdicții totale de construire, deoarece această interdicție

nu este prevăzută în nici un document oficial emis de vreo instituție abilitată

în acest sens, această mențiune trebuind să fie trecută în certificatul de

urbanism, dar și în planul urbanistic general reactualizat al comunei Domnești;

- instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor de fapt și de drept invocate în acțiunea precizată și

întemeiate pe H.G. nr. 62 din 7 februarie 1996, pe art. 480, 481 C. civ.

coroborate cu art. 53 din Constituția României.

Recursul este întemeiat.

Înalta Curte de Casație si Justiție

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Din conținutul actelor atacate,

respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007 și adresa

din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care exprimă refuzul de

emitere a avizului favorabil pentru realizarea construcțiilor de către

recurentul-reclamant, rezultă că motivele refuzului sunt, în esență, legate de

aspectul existenței unor restricții și interdicții la construire impuse în zona

în care este amplasat terenul recurentului, restricții și interdicții care

trebuie cuprinse în planul urbanistic general al comunei Domnești.

De asemenea, din menționările

cuprinse în actele administrative atacate, precum și din susținerile

autorității pârâte reiese faptul că planul urbanistic general al comunei

Domnești reactualizat a fost aprobat prin Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domnești.

Cercetând întreg probatoriul

administrat de părți în fața instanței de fond Înalta Curte constată că la

dosar nu a fost depusă Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domnești privind aprobarea planului urbanistic general, deși acest

act a fost invocat atât în susținerea pretențiilor reclamantului, cât și în

apărarea formulată de M.A., precum și în raportul de expertiză întocmit în

cauză.

Se reține, de asemenea, că și în

considerentele hotărârii atacate, instanța de fond invocă existența unor

restricții și interdicții de construire stabilite prin planul urbanistic general

al comunei Domnești, fără însă a avea la dispoziție acest act, pentru o analiză

concretă a conținutului său.

Pe de altă parte, se constată că

instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că nu a insistat în administrarea

probei cu acest înscris, deși este evident util și pertinent soluționării

cauzei, chiar și în condițiile în care autoritatea pârâtă a dovedit că a

întreprins demersuri pe lângă Consiliul Local al Comunei Domnești, fără a primi

însă nici un răspuns.

Raportându-se și la situația

potrivit căreia din harta planului urbanistic general al comunei Domnești, depusă

la dosarul instanței de recurs nu rezultă din legenda acesteia care sunt zonele

cu restricții sau interdicții la construire, pentru a se putea lămuri situația

de fapt dedusă judecății, având în vedere și limitele procedurale referitoare

la probele care se pot administra în fața instanței de recurs, Înalta Curte

apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond

pentru suplimentarea probatoriului.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

fond urmează a dispune depunerea la dosar a Hotărârii Consiliului Local al

Comunei Domnești privind aprobarea planului urbanistic general al comunei Domnești,

precum și a oricăror înscrisuri oficiale care să ateste cu certitudine situația

de fapt, având posibilitatea să aprecieze, în funcție de conținutul noilor

acte, necesitatea efectuării unei alte expertize tehnice de specialitate.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 313 C. proc.

civ. va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de H.I.S.,

împotriva sentinței civile nr. 595 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

acuza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010.