ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr .750 din 6 martie 2008, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,
acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu
cu pârâții SC H. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care
se solicita anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0014 emis de cel de al doilea
pârât la data de 8 octombrie 1993, cu privire la suprafața de 947.921 mp teren.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția
neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta SC H. SA, reținând că,
în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,
procedura prealabilă fiind obligatorie pentru reclamantă pe motiv că aceasta nu
figurează enumerată printre autoritățile publice care nu sunt obligate să
efectueze procedura prealabilă conform dispozițiilor art. 7 alin. (l) din lege.
În al doilea rând, se arată în considerentele hotărârii recurate, nu se
va aprecia ca valabil efectuată procedura prealabilă cu înscrisurile depuse la
dosar în ședința din 10 ianuarie 2008 iar din cuprinsul lor rezultând că
reclamanta s-a adresat autorității emitente la data de 8 februarie 2008, cu
încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004,
procedura fiind efectuată, deci, cu depășirea termenului de prescripție de 6
luni prevăzut de lege.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs
reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală.
În
dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit instanța de fond a
considerat acțiunea ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile.
Arată
recurentul că textul art. 7 alin. (5), din Legea nr. 554/2004 nu este
limitativ, formularea unei acțiuni fără parcurgerea procedurii prealabile se
aplică și Agenției Domeniilor Statului, entitate care exercită în numele
statului atributele dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor
agricole aflate în proprietatea publică sau privată a statului.
Apreciază
recurenta că textul alin. (5) al art. 7 se aplică tuturor acelor persoane
juridice care exercită în numele statului anumite prerogative ale drepturilor
deținute de către stat cum este cazul și A.D.S. –ului.
Consideră
că nejustificat a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa
procedurii prealabile, când aceasta a fost efectuată, iar la dosar au fost
depuse atât dovada formulării acesteia, cât și răspunsul primit.
Analizând
hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate
aspectele conform art. 304
1
Cod procedură civilă, Curtea constată că
recursul nu este fondat.
Reclamanta
Agenția Domeniilor Statului a solicitat la data de 29 octombrie 2007 să se
dispună anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0014 emis de pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 8 octombrie 1993 în ceea ce
privește suprafața de 947.921 mp „Pepiniera Agrosilvica Bârlad” și obligarea
pârâtului să emită un nou certificat care să nu cuprindă suprafața de teren
menționată.
Instanța
de contencios administrativ investită cu soluționarea cauzei, a pus în discuția
părților excepția neîndeplinirii procedurii prealabile iar recurenta-reclamantă
susține că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 îi sunt
aplicabile întrucât acționează în virtutea unui interes public, iar textul nefiind
limitativ, poate introduce acțiunea fără parcurgerea acestei proceduri.
Textul
art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte anumite excepții
de la regulă caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, determinate de
calitatea reclamantului, în sensul că în cazul acțiunilor introduse pe prefect,
Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor
Publici nu este obligatorie plângerea prealabilă și pe de altă parte excepții
determinate de obiectul acțiunii, care privesc cererile persoanelor vătămate
prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum în cazurile prevăzute de
art. 2 alin. (2) și la art. 4.
Excepțiile
sunt de strictă interpretare, iar în cauză, în mod corect prima instanță a
apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din legea
contenciosului administrativ, pe motiv că reclamanta nu figurează între
autoritățile publice enumerate de textul de lege, care nu sunt obligate să
efectueze procedura prealabilă.
Este
obligatorie efectuarea procedurii prealabile în cazul certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, astfel că este inadmisibilă acțiunea în
contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru că nu
s-a efectuat anterior sesizării instanței, procedura prevăzută de art. 7 alin. (1)
din aceeași lege în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în
tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la
comunicarea acestuia.
Nu se
consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care ulterior sesizării
instanței cu acțiunea în anulare, petentul a adresat petiții autorității
emitente a actului contestat.
Nu
poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă
petentul s-a adresat autorității emitente și a depus și răspunsul însă aceste
proceduri sunt ulterioare sesizării instanței de contencios administrativ,
întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinite „în
prealabil”.
Nu
există nici o rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile în
cursul procesului, astfel că sub acest aspect criticile formulate de reclamanta-recurentă
sunt neîntemeiate.
În
consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,
modificată, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 750 din 6 martie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21
noiembrie 2008.