ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008

HOTĂRÂRE
21.11.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr .750 din 6 martie 2008, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu

cu pârâții SC H. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care

se solicita anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0014 emis de cel de al doilea

pârât la data de 8 octombrie 1993, cu privire la suprafața de 947.921 mp teren.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta SC H. SA, reținând că,

în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

procedura prealabilă fiind obligatorie pentru reclamantă pe motiv că aceasta nu

figurează enumerată printre autoritățile publice care nu sunt obligate să

efectueze procedura prealabilă conform dispozițiilor art. 7 alin. (l) din lege.

În al doilea rând, se arată în considerentele hotărârii recurate, nu se

va aprecia ca valabil efectuată procedura prealabilă cu înscrisurile depuse la

dosar în ședința din 10 ianuarie 2008 iar din cuprinsul lor rezultând că

reclamanta s-a adresat autorității emitente la data de 8 februarie 2008, cu

încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004,

procedura fiind efectuată, deci, cu depășirea termenului de prescripție de 6

luni prevăzut de lege.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs

reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală.

În

dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit instanța de fond a

considerat acțiunea ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile.

Arată

recurentul că textul art. 7 alin. (5), din Legea nr. 554/2004 nu este

limitativ, formularea unei acțiuni fără parcurgerea procedurii prealabile se

aplică și Agenției Domeniilor Statului, entitate care exercită în numele

statului atributele dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor

agricole aflate în proprietatea publică sau privată a statului.

Apreciază

recurenta că textul alin. (5) al art. 7 se aplică tuturor acelor persoane

juridice care exercită în numele statului anumite prerogative ale drepturilor

deținute de către stat cum este cazul și A.D.S. –ului.

Consideră

că nejustificat a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa

procedurii prealabile, când aceasta a fost efectuată, iar la dosar au fost

depuse atât dovada formulării acesteia, cât și răspunsul primit.

Analizând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate

aspectele conform art. 304

1

Cod procedură civilă, Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Reclamanta

Agenția Domeniilor Statului a solicitat la data de 29 octombrie 2007 să se

dispună anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0014 emis de pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 8 octombrie 1993 în ceea ce

privește suprafața de 947.921 mp „Pepiniera Agrosilvica Bârlad” și obligarea

pârâtului să emită un nou certificat care să nu cuprindă suprafața de teren

menționată.

Instanța

de contencios administrativ investită cu soluționarea cauzei, a pus în discuția

părților excepția neîndeplinirii procedurii prealabile iar recurenta-reclamantă

susține că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 îi sunt

aplicabile întrucât acționează în virtutea unui interes public, iar textul nefiind

limitativ, poate introduce acțiunea fără parcurgerea acestei proceduri.

Textul

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte anumite excepții

de la regulă caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, determinate de

calitatea reclamantului, în sensul că în cazul acțiunilor introduse pe prefect,

Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor

Publici nu este obligatorie plângerea prealabilă și pe de altă parte excepții

determinate de obiectul acțiunii, care privesc cererile persoanelor vătămate

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum în cazurile prevăzute de

art. 2 alin. (2) și la art. 4.

Excepțiile

sunt de strictă interpretare, iar în cauză, în mod corect prima instanță a

apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din legea

contenciosului administrativ, pe motiv că reclamanta nu figurează între

autoritățile publice enumerate de textul de lege, care nu sunt obligate să

efectueze procedura prealabilă.

Este

obligatorie efectuarea procedurii prealabile în cazul certificatului de

atestare a dreptului de proprietate, astfel că este inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru că nu

s-a efectuat anterior sesizării instanței, procedura prevăzută de art. 7 alin. (1)

din aceeași lege în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în

tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la

comunicarea acestuia.

Nu se

consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care ulterior sesizării

instanței cu acțiunea în anulare, petentul a adresat petiții autorității

emitente a actului contestat.

Nu

poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă

petentul s-a adresat autorității emitente și a depus și răspunsul însă aceste

proceduri sunt ulterioare sesizării instanței de contencios administrativ,

întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinite „în

prealabil”.

Nu

există nici o rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile în

cursul procesului, astfel că sub acest aspect criticile formulate de reclamanta-recurentă

sunt neîntemeiate.

În

consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanta

Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 750 din 6 martie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2340/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 martie 2008 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată SC H. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând
ÎCCJ 2009-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2009
ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, precum și de actele și lucrările dosarul
ÎCCJ 2008-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2589/2008
certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. PP/2002 - este de 1 ha., 4.500 m.p., în condițiile în care le-a fost eliberată adeverința din 12 octombrie 1991 asupra unei suprafețe totale de 2,37 ha. Pe cale de consecință, recurenț
ÎCCJ 2009-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2009
anularea celor două acte administrative. Că, certificatul invocat de reclamanți nu are legătură cu obiectul acțiunii în contencios administrativ și nici nu face dovada exercitării de către aceștia a plângerii prealabile, conform art. 7 din
ÎCCJ 2008-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 februarie 2007, reclamanta B.S. a chemat în judecată SC C. SA Suceava și M.I., solicitând anularea parțială a certificatului
Sursă