ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr .750 din 6 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâții SC H. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care se solicita anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0014 emis de cel de al doilea pârât la data de 8 octombrie 1993, cu privire la suprafața de 947.921 mp teren.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta SC H. SA, reținând că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă fiind obligatorie pentru reclamantă pe motiv că aceasta nu figurează enumerată printre autoritățile publice care nu sunt obligate să efectueze procedura prealabilă conform dispozițiilor art. 7 alin. (l) din lege. În al doilea rând, se arată în considerentele hotărârii recurate, nu se va aprecia ca valabil efectuată procedura prealabilă cu înscrisurile depuse la dosar în ședința din 10 ianuarie 2008 iar din cuprinsul lor rezultând că reclamanta s-a adresat autorității emitente la data de 8 februarie 2008, cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, procedura fiind efectuată, deci, cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de lege.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit instanța de fond a considerat acțiunea ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile. Arată recurentul că textul art. 7 alin. (5), din Legea nr. 554/2004 nu este limitativ, formularea unei acțiuni fără parcurgerea procedurii prealabile se aplică și Agenției Domeniilor Statului, entitate care exercită în numele statului atributele dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor agricole aflate în proprietatea publică sau privată a statului. Apreciază recurenta că textul alin. (5) al art. 7 se aplică tuturor acelor persoane juridice care exercită în numele statului anumite prerogative ale drepturilor deținute de către stat cum este cazul și A.D.S.

–ului. Consideră că nejustificat a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, când aceasta a fost efectuată, iar la dosar au fost depuse atât dovada formulării acesteia, cât și răspunsul primit. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 304 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat. Reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat la data de 29 octombrie 2007 să se dispună anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0014 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 8 octombrie 1993 în ceea ce privește suprafața de 947.921 mp „Pepiniera Agrosilvica Bârlad” și obligarea pârâtului să emită un nou certificat care să nu cuprindă suprafața de teren menționată.

Instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea cauzei, a pus în discuția părților excepția neîndeplinirii procedurii prealabile iar recurenta-reclamantă susține că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 îi sunt aplicabile întrucât acționează în virtutea unui interes public, iar textul nefiind limitativ, poate introduce acțiunea fără parcurgerea acestei proceduri.

Textul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte anumite excepții de la regulă caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, determinate de calitatea reclamantului, în sensul că în cazul acțiunilor introduse pe prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu este obligatorie plângerea prealabilă și pe de altă parte excepții determinate de obiectul acțiunii, care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) și la art. 4. Excepțiile sunt de strictă interpretare, iar în cauză, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din legea contenciosului administrativ, pe motiv că reclamanta nu figurează între autoritățile publice enumerate de textul de lege, care nu sunt obligate să efectueze procedura prealabilă.

Este obligatorie efectuarea procedurii prealabile în cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel că este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru că nu s-a efectuat anterior sesizării instanței, procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeași lege în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Nu se consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care ulterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare, petentul a adresat petiții autorității emitente a actului contestat.

Nu poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă petentul s-a adresat autorității emitente și a depus și răspunsul însă aceste proceduri sunt ulterioare sesizării instanței de contencios administrativ, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinite „în prealabil”. Nu există nici o rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile în cursul procesului, astfel că sub acest aspect criticile formulate de reclamanta-recurentă sunt neîntemeiate. În consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 750 din 6 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.