Decizia nr. 2340/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 martie 2008 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată SC H. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 nr. 0014 emis la data de 8 octombrie 1993, în ceea ce privește suprafața de 947.921 mp „Pepiniera agrosilvică Bârlad” și obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat care să nu cuprindă această suprafață de teren.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că terenul în cauză este destinat producerii semințelor de ierburi perene și material săditor, iar aceste activități nu sunt specifice SC H. SA Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2553 din 7 octombrie 2008 a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.D.S., susținând în esență că, în mod nelegal, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât fiind o instituție care protejează interesul public al statului este exceptată de la o procedură prealabilă și de la un termen de prescripție pentru promovarea unei astfel de acțiuni.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuia să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Alineatul (5) al aceluiași articol precizează că, în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A.N.A.F. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Întrucât recurenta-reclamantă A.D.S., nu face parte din autoritățile publice enunțate, în mod corect instanța de fond a apreciat că era obligată să formuleze plângere prealabilă. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat. Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC H. SA, aceasta se va respinge ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 2553 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecat, formulată de SC H. SA Vaslui, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.