ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2589/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin încheierea

de ședință din data de 29 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4.476/211/2005,

a sesizat secția de contencios administrativ și fiscal, a acestei instanțe pentru

soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamanții S.V.R., S.A., A.S.,

S.A.C. și S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii

și Alimentației, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea pârâtei SC A.M. SA.

În motivarea excepției,

reclamanții au arătat că tatăl antecesorului lor a fost proprietarul tabular al

unei parcele de teren ce a fost inclusă în actul administrativ a cărui nelegalitate

o invocă.

Curtea de Apel Cluj,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 247 din 25

februarie 2008, a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC C. SA

și în consecință, a respins excepția de nelegalitate.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții S.V.R., S.A.,

A.S., S.A.C. și S.C. au solicitat, în termenul legal, reconstituirea dreptului de

proprietate pentru terenul cuprins în CF nr. RR Cămărașu, cerere care le-a fost

aprobată prin eliberarea adeverinței din 12 octombrie 1991.

Față de tergiversările

comisiei locale de a elibera titlul de proprietate, reclamanții au formulat acțiune

în instanță, iar prin sentința nr. 6.534/2003 (irevocabilă), cele două comisii de

fond funciar au fost obligate să-i pună în posesie pe vechile amplasamente și să

le elibereze titlu de proprietate.

Cererea în contencios

administrativ prin care reclamanții au solicitat anularea certificatului de proprietate

în discuție a fost respinsă ca tardiv formulată. Cu toate acestea, reclamanții pot

invoca excepția de nelegalitate cu privire la acest act administrativ, în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta SC C. SA a formulat

întâmpinare în care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților

și a lipsei interesului legitim. În esență, pârâta a susținut că, raportat la prevederile

art. 8-14 din Legea nr. 18/1991 - care stabilesc calitatea de persoană îndreptățită

la reconstituirea dreptului de proprietate - reclamanții nu pot solicita reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cuprins în certificatul în

discuție, întrucât nu au formulat o cerere pentru acest teren, ci pentru alte terenuri

individualizate în registrul agricol, iar adeverința din 12 octombrie 1991 s-a eliberat

pentru acele terenuri. Sentința anterior menționată a obligat comisiile de fond

funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru reclamanți, fără a se referi

la un anumit amplasament și în nici un caz, nu este vorba de o parcelă care să fi

fost inclusă în certificatul de proprietate supus analizei instanței de contencios

administrativ.

În ceea ce privește lipsa

interesului legitim, pârâta a arătat că terenul solicitat și aprobat în limitele

a 2,37 ha. nu cuprinde și terenul în litigiu, indicat în certificatul în discuție,

care este situat în intravilanul localității C., în zona denumită „L.” și nu se

suprapune cu nici una din parcelele solicitate, deoarece tot terenul aprobat prin

anexa nr. 3 poziția 101 este teren extravilan. În plus, reclamanții au fost puși

în posesie cu suprafața integrală de 2,37 ha., după cum rezultă din titlul de proprietate

nr. DD (pentru suprafața de 1,7400 ha.) și din procesul-verbal de punere în posesie,

pentru suprafața de 6.300 m.p., ceea ce totalizează întreaga suprafață reconstituită,

așa încât nu mai există nici un interes în susținerea acțiunii.

Curtea de Apel a apreciat

că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată,

deoarece justificarea unei asemenea calități în promovarea excepției de nelegalitate,

ca mijloc de apărare în procesul civil, în care au calitatea de recurenți-pârâți,

se face în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care asigură părții

interesate dreptul de a solicita cercetarea legalității unui act administrativ unilateral

de instanța de contencios administrativ.

Pe de altă parte, instanța

de fond a considerat că excepția lipsei de interes este întemeiată și a arătat că

una din condițiile generale de exercitare a oricărei acțiuni în justiție este interesul,

care se concretizează prin folosul pe care l-ar putea obține partea în urma activității

procesuale purtate. Interesul trebuie să fie legitim, adică să fie conform ordinii

de drept, să fie personal, adică să fie propriu celui care promovează acțiunea,

să fie născut și actual, în sensul că se află în ființă la data promovării acțiunii

și pe tot timpul exercitării acesteia.

Prima instanță a menționat

că, în cazul de față, excepția de nelegalitate invocată în fața instanței de contencios

administrativ, capătă caracteristicile unei veritabile acțiuni, situația în care

instanța este în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor generale de

exercitare a acestei, inclusiv existența și actualitatea interesului legitim.

Curtea a concluzionat

în sensul că reclamanții dețin deja un titlu de proprietate și un proces-verbal

de punere în posesie cu privire la suprafețele de teren pentru care au urmat procedurile

de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar,

fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală solicitată de

2,37 ha., motiv pentru care nu mai pot justifica un interes în susținerea excepției

de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs reclamanții, care au solicitat casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a excepției

de nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se arată de către recurenți că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În opinia recurenților,

soluția pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii excepției de nelegalitate

ca lipsită de interes este nelegală, întrucât suprafața totală pentru care li s-a

reconstituit dreptul de proprietate - prin certificatul de atestare a dreptului

de proprietate nr. PP/2002 - este de 1 ha., 4.500 m.p., în condițiile în care le-a

fost eliberată adeverința din 12 octombrie 1991 asupra unei suprafețe totale de

2,37 ha. Pe cale de consecință, recurenții precizează că au interes în promovarea

excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii

și Alimentației, întrucât în mod cert au fost afectați prin includerea în acest

act administrativ a suprafeței de teren de 4.011 m.p., înscrisă în CF nr. R, Cămărașu,

teren care figurează în lista anexă 2, poziția 101, prin care a fost validată cererea

antecesorului lor de reconstituire a dreptului de proprietate. Recurenții susțin

că pentru această parcelă de teren nu dețin titlu de proprietate.

Intimata SC C. SA a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a depus la dosar concluzii scrise  în care a cerut, de asemenea,

respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate de recurenți, cât și din oficiu, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În temeiul dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin

încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4.476/211/2005,

a sesizat secția de contencios administrativ și fiscal, a acestei instanțe pentru

soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurenții-reclamanții S.V.R.,

S.A., A.S., S.A.C. și S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte

SC A.M. SA.

Din modul de redactare

a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă faptul că instanța

de contencios administrativ, care este sesizată printr-o încheiere de ședință de

instanța de drept comun cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, trebuie să se pronunțe pe fondul

excepției aflate în discuție. Condițiile de admisibilitate ale excepției de nelegalitate

pentru sesizarea instanței specializate decurg din prevederea legală anterior indicată,

iar aceste cerințe au fost analizate de către instanța de drept comun. Cele două

condiții se referă la existența unui act administrativ unilateral cu caracter individual

și la constatarea că de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond.

În speța dedusă judecății,

relevanța certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației,

în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte SC A.M. SA a fost analizată

de secția civilă a Curții de Apel Cluj.

Excepția lipsei de interes

a excepției de nelegalitate care privește acest act administrativ este subsumată

celei de a doua condiții de admisibilitate mai sus precizate. Or, această cerință

a fost supusă anterior unei analize a instanței de drept comun, așa cum am mai relevat.

Legiuitorul a limitat

marja de apreciere a instanței de contencios administrativ, pusă în situația de

a se pronunța cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu

care este învestită, în sensul că judecătorul are obligația de a da o soluție în

ceea ce privește fondul excepției.

Lipsa de interes a autorului

excepției de nelegalitate în promovarea acesteia putea fi invocată cu ocazia analizării

condițiilor de admisibilitate de către instanța de drept comun, ceea ce nu s-a întâmplat

în cauză.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată, a partajat competențele fiecărei instanțe în soluționarea unei excepții

de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Această reglementare legală

are un caracter imperativ, datorită felului competenței aflate în discuție. Așadar,

nu se poate deroga de la această prevedere normativă, iar punctul de vedere exprimat

anterior este valabil și din această perspectivă.

În consecință, în raport

de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 4, art. 20 și

art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte, va admite recursul, va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de S.V.R., S.A., A.S., S.A.C., și S.C. împotriva sentinței nr. 247 din 25 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2008.