ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2589/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4.476/211/2005, a sesizat secția de contencios administrativ și fiscal, a acestei instanțe pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamanții S.V.R., S.A., A.S., S.A.C. și S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea pârâtei SC A.M. SA. În motivarea excepției, reclamanții au arătat că tatăl antecesorului lor a fost proprietarul tabular al unei parcele de teren ce a fost inclusă în actul administrativ a cărui nelegalitate o invocă.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 247 din 25 februarie 2008, a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC C. SA și în consecință, a respins excepția de nelegalitate. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții S.V.R., S.A., A.S., S.A.C. și S.C. au solicitat, în termenul legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în CF nr. RR Cămărașu, cerere care le-a fost aprobată prin eliberarea adeverinței din 12 octombrie 1991. Față de tergiversările comisiei locale de a elibera titlul de proprietate, reclamanții au formulat acțiune în instanță, iar prin sentința nr. 6.534/2003 (irevocabilă), cele două comisii de fond funciar au fost obligate să-i pună în posesie pe vechile amplasamente și să le elibereze titlu de proprietate.

Cererea în contencios administrativ prin care reclamanții au solicitat anularea certificatului de proprietate în discuție a fost respinsă ca tardiv formulată. Cu toate acestea, reclamanții pot invoca excepția de nelegalitate cu privire la acest act administrativ, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. Pârâta SC C. SA a formulat întâmpinare în care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei interesului legitim. În esență, pârâta a susținut că, raportat la prevederile art. 8-14 din Legea nr. 18/1991 - care stabilesc calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate - reclamanții nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cuprins în certificatul în discuție, întrucât nu au formulat o cerere pentru acest teren, ci pentru alte terenuri individualizate în registrul agricol, iar adeverința din 12 octombrie 1991 s-a eliberat pentru acele terenuri.

Sentința anterior menționată a obligat comisiile de fond funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru reclamanți, fără a se referi la un anumit amplasament și în nici un caz, nu este vorba de o parcelă care să fi fost inclusă în certificatul de proprietate supus analizei instanței de contencios administrativ. În ceea ce privește lipsa interesului legitim, pârâta a arătat că terenul solicitat și aprobat în limitele a 2,37 ha. nu cuprinde și terenul în litigiu, indicat în certificatul în discuție, care este situat în intravilanul localității C., în zona denumită „L.” și nu se suprapune cu nici una din parcelele solicitate, deoarece tot terenul aprobat prin anexa nr. 3 poziția 101 este teren extravilan.

În plus, reclamanții au fost puși în posesie cu suprafața integrală de 2,37 ha., după cum rezultă din titlul de proprietate nr. DD (pentru suprafața de 1,7400 ha.) și din procesul-verbal de punere în posesie, pentru suprafața de 6.300 m.p., ceea ce totalizează întreaga suprafață reconstituită, așa încât nu mai există nici un interes în susținerea acțiunii. Curtea de Apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată, deoarece justificarea unei asemenea calități în promovarea excepției de nelegalitate, ca mijloc de apărare în procesul civil, în care au calitatea de recurenți-pârâți, se face în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care asigură părții interesate dreptul de a solicita cercetarea legalității unui act administrativ unilateral de instanța de contencios administrativ.

Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că excepția lipsei de interes este întemeiată și a arătat că una din condițiile generale de exercitare a oricărei acțiuni în justiție este interesul, care se concretizează prin folosul pe care l-ar putea obține partea în urma activității procesuale purtate. Interesul trebuie să fie legitim, adică să fie conform ordinii de drept, să fie personal, adică să fie propriu celui care promovează acțiunea, să fie născut și actual, în sensul că se află în ființă la data promovării acțiunii și pe tot timpul exercitării acesteia. Prima instanță a menționat că, în cazul de față, excepția de nelegalitate invocată în fața instanței de contencios administrativ, capătă caracteristicile unei veritabile acțiuni, situația în care instanța este în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor generale de exercitare a acestei, inclusiv existența și actualitatea interesului legitim.

Curtea a concluzionat în sensul că reclamanții dețin deja un titlu de proprietate și un proces-verbal de punere în posesie cu privire la suprafețele de teren pentru care au urmat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar, fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală solicitată de 2,37 ha., motiv pentru care nu mai pot justifica un interes în susținerea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, care au solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurenți că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În opinia recurenților, soluția pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca lipsită de interes este nelegală, întrucât suprafața totală pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate - prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. PP/2002 - este de 1 ha., 4.500 m.p., în condițiile în care le-a fost eliberată adeverința din 12 octombrie 1991 asupra unei suprafețe totale de 2,37 ha.

Pe cale de consecință, recurenții precizează că au interes în promovarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, întrucât în mod cert au fost afectați prin includerea în acest act administrativ a suprafeței de teren de 4.011 m.p., înscrisă în CF nr. R, Cămărașu, teren care figurează în lista anexă 2, poziția 101, prin care a fost validată cererea antecesorului lor de reconstituire a dreptului de proprietate. Recurenții susțin că pentru această parcelă de teren nu dețin titlu de proprietate. Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar concluzii scrise în care a cerut, de asemenea, respingerea recursului ca neîntemeiat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate de recurenți, cât și din oficiu, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4.476/211/2005, a sesizat secția de contencios administrativ și fiscal, a acestei instanțe pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurenții-reclamanții S.V.R., S.A., A.S., S.A.C.

și S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte SC A.M. SA. Din modul de redactare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă faptul că instanța de contencios administrativ, care este sesizată printr-o încheiere de ședință de instanța de drept comun cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, trebuie să se pronunțe pe fondul excepției aflate în discuție. Condițiile de admisibilitate ale excepției de nelegalitate pentru sesizarea instanței specializate decurg din prevederea legală anterior indicată, iar aceste cerințe au fost analizate de către instanța de drept comun.

Cele două condiții se referă la existența unui act administrativ unilateral cu caracter individual și la constatarea că de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond. În speța dedusă judecății, relevanța certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte SC A.M. SA a fost analizată de secția civilă a Curții de Apel Cluj. Excepția lipsei de interes a excepției de nelegalitate care privește acest act administrativ este subsumată celei de a doua condiții de admisibilitate mai sus precizate. Or, această cerință a fost supusă anterior unei analize a instanței de drept comun, așa cum am mai relevat.

Legiuitorul a limitat marja de apreciere a instanței de contencios administrativ, pusă în situația de a se pronunța cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu care este învestită, în sensul că judecătorul are obligația de a da o soluție în ceea ce privește fondul excepției. Lipsa de interes a autorului excepției de nelegalitate în promovarea acesteia putea fi invocată cu ocazia analizării condițiilor de admisibilitate de către instanța de drept comun, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, a partajat competențele fiecărei instanțe în soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Această reglementare legală are un caracter imperativ, datorită felului competenței aflate în discuție. Așadar, nu se poate deroga de la această prevedere normativă, iar punctul de vedere exprimat anterior este valabil și din această perspectivă. În consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 4, art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.V.R., S.A., A.S., S.A.C., și S.C. împotriva sentinței nr. 247 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.