ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 20 octombrie 2006, reclamanții P.F.Z., P.F.A., C.I.A., F.M., A.S.L., F.I., Z.D.I. și F.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.L. al Municipiului Cluj-Napoca - Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005, C.J. Cluj - Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005, SC U.T.H. SA și M.Î.M.M.C.T.P.L., constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 15 noiembrie 1994 și a înscrierilor din C.F. Cluj corespunzătoare pentru suprafața de 8434 m.p., constatarea calității de proprietari, cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 8434 m.p., înscris în C.F.

Cluj, precum și constatarea existenței unui drept de preferință în favoarea lor și modificarea titlului de proprietate, emis de Comisia județeană cu consecința intabulării în forma modificată. Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 7375 din 13 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, sentință rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului reclamanților prin Decizia nr. 4/ R din 5 ianuarie 2007 a Tribunalului Cluj. Soluționând pricina în primă Instanță, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 135 din 5 martie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți, admițând totodată atât excepția de lucru judecat invocată de pârâta SC U.T.H.

SA, cât și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M.T.C.T. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că reclamanții au mai solicitat, anterior, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de M.T.C.T., în cauză pronunțându-se sentința nr. 142 din 13 martie 2006, rămasă definitivă prin nerecurare, în raport cu această cerere fiind îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., privind identitatea de obiect, cauză și părți între cele două cereri, în ceea ce-i privește pe reclamanții de la poziția 2 la poziția 7. S-a reținut de asemenea, că reclamanții nu au respectat termenele și condițiile instituite prin art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea procedurii prealabile, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea acesteia, astfel că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți este inadmisibilă, prin raportare și la dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții care au invocat prevederile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că: - Instanța nu și-a verificat competența de soluționare a cauzei, caz în care ar fi constatat că, în raport cu obiectul principal al acțiunii, anularea unui act de proprietate, competența aparține judecătoriei; - excepțiile invocate de pârâți au fost admise în mod nejustificat de către Instanță, ceea ce a dus la respingerea greșită a acțiunii. Recursul este nefondat. Referitor la prima critică, rezultă că este neîntemeiată, Curtea de Apel verificându-și în mod implicit competența și soluționând-o în limitele în care a fost învestită, în raport de obiectul cauzei, anularea unui certificat de atestare a dreptului de atestare asupra terenului eliberat de ministerul de resort în condițiile prevederilor H.G.

nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. Având în vedere natura juridică administrativă a actului a cărui anulare s-a cerut, prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și jurisprudența constantă a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a celorlalte Instanțe de contencios administrativ, rezultă că Instanța de Fond a reținut în mod legal că soluționarea cauzei este de competența sa. De altfel, sentința civilă nr. 7365 din 13 octombrie 2006, prin care Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj a fost recurată de către reclamanți, iar prin Decizia nr. 4/ R din 5 ianuarie 2007 recursul a fost respins.

Referitor la celelalte critici care vizează soluția adoptată de Curtea de Apel, rezultă că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, referitor la excepția autorității de lucru judecat, rezultă că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 142 din 13 martie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 18711/33/2005 al Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea care a avut ca obiect anularea aceluiași act administrativ: certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat de ministerul competent la data de 15 noiembrie 1994, litigiul fiind purtat între aceleași părți. De asemenea, Instanța de Fond a soluționat în mod legal și excepția privind tardivitatea acțiunii care a vizat anularea unui act administrativ emis în anul 1994, precum și excepția lipsei procedurii plângerii prealabile, fiind încălcate prevederile art. 11 și, respectiv, art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel fiind, rezultă că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.F.Z., P.F.A., C.I.A., F.M., A.S.L., F.I., Z.D.I. și F.I., împotriva sentinței civile nr. 135 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.