ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Cluj-Napoca, la data de 20 octombrie 2006, reclamanții P.F.Z., P.F.A., C.I.A.,

F.M., A.S.L., F.I., Z.D.I. și F.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.L.

al Municipiului Cluj-Napoca - Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005, C.J.

Cluj - Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005, SC U.T.H. SA și M.Î.M.M.C.T.P.L.,

constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 15 noiembrie 1994 și a

înscrierilor din C.F. Cluj corespunzătoare pentru suprafața de 8434 m.p., constatarea calității de proprietari, cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate

asupra terenurilor în suprafață de 8434 m.p., înscris în C.F. Cluj, precum și constatarea existenței unui drept de preferință în favoarea lor și modificarea

titlului de proprietate, emis de Comisia județeană cu consecința intabulării în

forma modificată.

Judecătoria Cluj-Napoca prin

sentința civilă nr. 7375 din 13 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, sentință rămasă

irevocabilă ca urmare a respingerii recursului reclamanților prin Decizia nr.

4/ R din 5 ianuarie 2007 a Tribunalului Cluj.

Soluționând pricina în primă

Instanță, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 135 din 5 martie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți, admițând totodată atât excepția de lucru judecat

invocată de pârâta SC U.T.H. SA, cât și excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâtul M.T.C.T.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că reclamanții au mai solicitat, anterior, anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de M.T.C.T., în

cauză pronunțându-se sentința nr. 142 din 13 martie 2006, rămasă definitivă

prin nerecurare, în raport cu această cerere fiind îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., privind identitatea de obiect, cauză și părți între cele două cereri, în ceea ce-i

privește pe reclamanții de la poziția 2 la poziția 7.

S-a reținut de asemenea, că

reclamanții nu au respectat termenele și condițiile instituite prin art. 7 din

Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea procedurii prealabile, ceea ce

echivalează cu neîndeplinirea acesteia, astfel că acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanți este inadmisibilă, prin raportare și la

dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs reclamanții care au invocat prevederile

art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că:

- Instanța nu și-a verificat

competența de soluționare a cauzei, caz în care ar fi constatat că, în raport

cu obiectul principal al acțiunii, anularea unui act de proprietate, competența

aparține judecătoriei;

- excepțiile invocate de

pârâți au fost admise în mod nejustificat de către Instanță, ceea ce a dus la

respingerea greșită a acțiunii.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, rezultă

că este neîntemeiată, Curtea de Apel verificându-și în mod implicit competența

și soluționând-o în limitele în care a fost învestită, în raport de obiectul

cauzei, anularea unui certificat de atestare a dreptului de atestare asupra

terenului eliberat de ministerul de resort în condițiile prevederilor H.G. nr.

834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile

comerciale cu capital de stat.

Având în vedere natura

juridică administrativă a actului a cărui anulare s-a cerut, prevederile Legii

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și jurisprudența constantă

a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, precum și a celorlalte Instanțe de contencios administrativ, rezultă că

Instanța de Fond a reținut în mod legal că soluționarea cauzei este de

competența sa.

De altfel, sentința civilă

nr. 7365 din 13 octombrie 2006, prin care Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat

competența în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel

Cluj a fost recurată de către reclamanți, iar prin Decizia nr. 4/ R din 5

ianuarie 2007 recursul a fost respins.

Referitor la celelalte

critici care vizează soluția adoptată de Curtea de Apel, rezultă că și acestea

sunt neîntemeiate.

Astfel, referitor la

excepția autorității de lucru judecat, rezultă că, într-adevăr, prin sentința

civilă nr. 142 din 13 martie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 18711/33/2005 al

Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea care a avut ca obiect anularea

aceluiași act administrativ: certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului eliberat de ministerul competent la data de 15

noiembrie 1994, litigiul fiind purtat între aceleași părți.

De asemenea, Instanța de Fond

a soluționat în mod legal și excepția privind tardivitatea acțiunii care a

vizat anularea unui act administrativ emis în anul 1994, precum și excepția

lipsei procedurii plângerii prealabile, fiind încălcate prevederile art. 11 și,

respectiv, art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel fiind, rezultă că

soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.F.Z., P.F.A., C.I.A., F.M., A.S.L., F.I., Z.D.I. și F.I., împotriva

sentinței civile nr. 135 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.