ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5263/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 mai 2006, contestatoarea G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului București, prin primarul general, anularea dispoziției nr. 5292 din 27 ianuarie 2006; restituirea în natură a terenului în suprafață de 90 mp situat în sector 3, iar, în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, acordarea de bunuri și servicii în compensare sau despăgubiri bănești. În motivarea contestației, s-a arătat că prin Notificarea nr. 2666 din 13 august 2001, contestatoarea a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în București.

Imobilul a fost dobândit de autorii săi, F.D. și F.A., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19739 din 20 decembrie 1949, fiind demolat ca urmare a aplicării Decretului de expropriere nr. 151/1989, iar în prezent terenul este liber de construcții, situație în care restituirea acestuia trebuia să se facă în natură. Prin sentința civilă nr. 1226 din 2 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca neîntemeiată, reținând, în esență, că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19739 din 20 decembrie 1949 rezultă că autorii contestatoarei, defuncții F.D.

și F.A., au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 19, situat în imobil; că prin dispoziția contestată s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 86 mp, întrucât este afectat de elemente de sistematizare; că întreaga suprafață de teren de 593,93 mp pe care s-a situat construcția demolată este afectată de elemente de sistematizare, așa încât restituirea în natură a trenului nu este posibilă; că cererea de acordare de măsuri reparatorii constând în bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri bănești a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc de către unitatea deținătoare, instanța neavând, potrivit legii, alte competențe în afara celor stabilite de art. 26 alin. (6) din lege, respectiv de verificare a legalității deciziei sau dispoziției contestate.

Prin decizia nr. 367 din 19 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-contestatoare G.A., reținând că, față de actele și lucrările cauzei, suprafața de 91,8 mp din cei 150 mp, apreciată ca fiind liberă, nu poate fi restituită în natură, întrucât din ansamblul constatărilor raportului de expertiză topo efectuat în cauză, raportat la schițele întocmite și la delimitarea concretă a imobilului, rezultă că întregul teren aferent construcției demolate este afectat de elemente de sistematizare (trotuarul și zona aferentă ). Afectarea întregului teren rezultă și din adresa nr. CSG/VM/7596 din 22 septembrie 2000 emisă de Prefectul municipiului București.

Articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 invocat, nu poate fi aplicat în cauză, întrucât, din punct de vedere funcțional, terenul nu este liber și, de altfel, terenul dobândit în proprietate odată cu apartamentul se află în indiviziune. În ceea ce privește cererea contestatoarei de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, s-a reținut că este stabilită ca o obligație a unității, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare, iar în prezenta cauză nu s-a indicat existența vreunui astfel de bun/serviciu disponibil a fi oferit prin echivalent în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Și critica potrivit căreia greșit nu s-a stabilit și acordat cuantumul despăgubirilor bănești stabilite prin expertiză a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că atât cererea de chemare în judecată, cât și hotărârea instanței a fost formulată, respectiv pronunțată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care nu mai prevede posibilitatea acordării de despăgubiri, ca modalitate de reparare prin echivalent. Potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, competența aprecierii cuantumului despăgubirilor cuvenite și stabilirea modalității concrete de plată a acestor despăgubiri revin Comisiei Centrale potrivit unei proceduri speciale, în cadrul căreia vor putea fi folosite și rapoartele de expertiză efectuate deja în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea G.A., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-contestatoare a arătat că din cei 150 mp rămași liberi se poate restitui în natură suprafața de 91,8 mp, întrucât se află în situația reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit căruia „în situația imobilelor preluate abuziv și a căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber”. Or, instanța de apel, în mod greșit, a apreciat, față de concluziile raportului de expertiză, că întreaga suprafață este afectată de detalii de sistematizare.

Se mai arată, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirilor bănești stabilite prin expertiză pentru teren și construcție, în situația în care a apreciat că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă; că în ceea ce privește cererea de acordare de măsuri reparatorii constând în bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri bănești a fost respinsă, cu motivarea că măsurile reparatorii se stabilesc de unitatea deținătoare și nu de instanță, cu încălcarea art. 26 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia instanța verifică tocmai legalitatea deciziei sau dispoziției emise de către unitatea deținătoare. Se concluzionează, că față de dispozițiile art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare nu a făcut această evaluare și mai mult, s-a rezumat în a aprecia că pentru imobilul în litigiu contestatoarei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, fără a arăta în ce constau acestea.

Examinând decizia civilă recurată în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente : Recurenta-contestatoare, în calitate de moștenitoare legală a defuncților D. și A.F., a notificat Primăria municipiului București, prin notificarea nr. 2666 din 13 august 2001, solicitând restituirea în echivalent sub formă de despăgubiri a imobilului-teren în suprafață de 155 mp și construcție, situat în București, expropriat în baza Decretului nr. 151/1989, iar prin dispoziția contestată, nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de primarul general, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil.

Instanțele de fond și apel au apreciat că dispoziția contestată este legală, deoarece construcția expropriată a fost demolată, iar terenul aferent este afectat de detalii de sistematizare, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația dată, contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât nu se poate dispune restituirea în natură a terenului solicitat de recurenta-contestatoare de 90 mp situat în București, sector 3, iar construcția a fost demolată. Deși, în speță, situația de fapt a fost pe deplin stabilită, instanțele de fond și apel au soluționat pricina cu aplicarea greșită a legii, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în ceea ce privește cererea contestatoarei de restituire în natură a terenului în litigiu.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Or, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul P.I., din suprafața de 593,93 mp, suprafața de 428,93 mp teren este ocupată de str. S. cu trotuarele aferente, deci de detalii de sistematizare, iar suprafața liberă este de 150 mp, din care se poate restitui în natură suprafața de 91,8 mp, suprafață ce nu este afectată de nici un detaliu de sistematizare.

Prin urmare, în condițiile art. 10 alin. (1) teza întâia din Legea nr. 10/2001, contestatoarea G.A. este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței solicitate de aceasta, de 90 mp teren, prin contestație, situată în București, fosta identificată conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. P.I.

În ceea ce privește critica formulată de recurenta-contestatore potrivit căreia, greșit, instanțele de fond și apel au respins cererea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești pentru construcție, în situația în care construcția a fost demolată, este nefondată, deoarece potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii dispoziției contestate, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanța este îndrituită să stabilească numai dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul construcție, stabilirea cuantumului acestora fiind atributul Comisiei Centrale conform Titlului VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Critica formulată de contestatoare privind greșita respingere a cererii acesteia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent nu va mai fi analizată, față de faptul că recurentei-contestatoare i se poate restitui în natură terenul solicitat. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de contestatoarea G.A., va casa decizia recurată, va admite apelul declarat de contestatoare, va schimba în tot sentința apelată, va admite contestația formulată de contestatoarea G.A. împotriva dispoziției nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului București, pe care o va modifica în parte și va dispune restituirea în natură către contestatoare a terenului în suprafață de 90 mp situat în București, identificat conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing.

P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 367 A din 19 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Admite apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței nr. 1226 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în tot. Admite contestația formulată de contestatoarea G.A. împotriva dispoziției nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului București, pe care o modifică în parte. Dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 90 mp situat în București, identificat conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing.

P.I. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.