ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5263/2009

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12 mai

2006, contestatoarea G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria

municipiului București, prin primarul general, anularea dispoziției nr. 5292

din 27 ianuarie 2006; restituirea în natură a terenului în suprafață de 90 mp

situat în sector 3, iar, în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă

restituirea în natură, acordarea de bunuri și servicii în compensare sau

despăgubiri bănești.

În motivarea contestației, s-a

arătat că prin Notificarea nr. 2666 din 13 august 2001, contestatoarea a

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului

situat în București.

Imobilul a fost dobândit de autorii

săi, F.D. și F.A., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19739 din 20

decembrie 1949, fiind demolat ca urmare a aplicării Decretului de expropriere

nr. 151/1989, iar în prezent terenul este liber de construcții, situație în

care restituirea acestuia trebuia să se facă în natură.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 2 octombrie

2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca

neîntemeiată, reținând, în esență, că din contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 19739 din 20 decembrie 1949 rezultă că autorii

contestatoarei, defuncții F.D. și F.A., au dobândit dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. 19, situat în imobil; că prin dispoziția contestată

s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în

suprafață de 86 mp, întrucât este afectat de elemente de sistematizare; că

întreaga suprafață de teren de 593,93 mp pe care s-a situat construcția

demolată este afectată de elemente de sistematizare, așa încât restituirea în

natură a trenului nu este posibilă; că cererea de acordare de măsuri

reparatorii constând în bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri

bănești a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit art. 1 din Legea nr.

10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc de către unitatea deținătoare,

instanța neavând, potrivit legii, alte competențe în afara celor stabilite de

art. 26 alin. (6) din lege, respectiv de verificare a legalității deciziei sau

dispoziției contestate.

Prin decizia nr. 367 din 19 mai

2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

apelanta-contestatoare G.A., reținând că, față de actele și lucrările cauzei,

suprafața de 91,8 mp din cei 150 mp, apreciată ca fiind liberă, nu poate fi

restituită în natură, întrucât din ansamblul constatărilor raportului de

expertiză topo efectuat în cauză, raportat la schițele întocmite și la

delimitarea concretă a imobilului, rezultă că întregul teren aferent

construcției demolate este afectat de elemente de sistematizare (trotuarul și

zona aferentă ).

Afectarea întregului teren rezultă

și din adresa nr. CSG/VM/7596 din 22 septembrie 2000 emisă de Prefectul

municipiului București.

Articolul 10 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 invocat, nu poate fi aplicat în cauză, întrucât, din punct de vedere

funcțional, terenul nu este liber și, de altfel, terenul dobândit în

proprietate odată cu apartamentul se află în indiviziune.

În ceea ce privește cererea

contestatoarei de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, s-a

reținut că este stabilită ca o obligație a unității, însă o astfel de reparație

nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de

existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi

acordate în compensare, iar în prezenta cauză nu s-a indicat existența vreunui

astfel de bun/serviciu disponibil a fi oferit prin echivalent în condițiile

art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Și critica potrivit căreia greșit nu

s-a stabilit și acordat cuantumul despăgubirilor bănești stabilite prin

expertiză a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că atât cererea de

chemare în judecată, cât și hotărârea instanței a fost formulată, respectiv

pronunțată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care nu mai

prevede posibilitatea acordării de despăgubiri, ca modalitate de reparare prin

echivalent.

Potrivit Titlului VII din Legea nr.

247/2005, competența aprecierii cuantumului despăgubirilor cuvenite și

stabilirea modalității concrete de plată a acestor despăgubiri revin Comisiei

Centrale potrivit unei proceduri speciale, în cadrul căreia vor putea fi

folosite și rapoartele de expertiză efectuate deja în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea G.A., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenta-contestatoare a arătat că din cei 150 mp rămași liberi se poate

restitui în natură suprafața de 91,8 mp, întrucât se află în situația

reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit

căruia „în situația imobilelor preluate abuziv și a căror construcții edificate

pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune

pentru terenul liber”.

Or, instanța de apel, în mod greșit,

a apreciat, față de concluziile raportului de expertiză, că întreaga suprafață

este afectată de detalii de sistematizare.

Se mai arată, că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirilor bănești stabilite prin

expertiză pentru teren și construcție, în situația în care a apreciat că

restituirea în natură a imobilului nu este posibilă; că în ceea ce privește

cererea de acordare de măsuri reparatorii constând în bunuri sau servicii în

compensare sau despăgubiri bănești a fost respinsă, cu motivarea că măsurile

reparatorii se stabilesc de unitatea deținătoare și nu de instanță, cu

încălcarea art. 26 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia instanța

verifică tocmai legalitatea deciziei sau dispoziției emise de către unitatea

deținătoare.

Se concluzionează, că față de

dispozițiile art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001, unitatea

deținătoare nu a făcut această evaluare și mai mult, s-a rezumat în a aprecia

că pentru imobilul în litigiu contestatoarei i se cuvin măsuri reparatorii prin

echivalent, fără a arăta în ce constau acestea.

Examinând decizia civilă recurată în

limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente :

Recurenta-contestatoare, în calitate

de moștenitoare legală a defuncților D. și A.F., a notificat Primăria

municipiului București, prin notificarea nr. 2666 din 13 august 2001,

solicitând restituirea în echivalent sub formă de despăgubiri a

imobilului-teren în suprafață de 155 mp și construcție, situat în București,

expropriat în baza Decretului nr. 151/1989, iar prin dispoziția contestată, nr.

5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de primarul general, s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent pentru acest imobil.

Instanțele de fond și apel au

apreciat că dispoziția contestată este legală, deoarece construcția expropriată

a fost demolată, iar terenul aferent este afectat de detalii de sistematizare,

astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) teza ultimă

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația dată, contestatoarea este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât nu se poate

dispune restituirea în natură a terenului solicitat de recurenta-contestatoare

de 90 mp situat în București, sector 3, iar construcția a fost demolată.

Deși, în speță, situația de fapt a

fost pe deplin stabilită, instanțele de fond și apel au soluționat pricina cu

aplicarea greșită a legii, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în ceea ce

privește cererea contestatoarei de restituire în natură a terenului în litigiu.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, republicată, „în situația imobilelor preluate în mod

abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau

parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru

construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și

terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Or, potrivit concluziilor raportului

de expertiză întocmit de expertul P.I., din suprafața de 593,93 mp, suprafața

de 428,93 mp teren este ocupată de str. S. cu trotuarele aferente, deci de

detalii de sistematizare, iar suprafața liberă este de 150 mp, din care se

poate restitui în natură suprafața de 91,8 mp, suprafață ce nu este afectată de

nici un detaliu de sistematizare. Prin urmare, în condițiile art. 10 alin. (1) teza

întâia din Legea nr. 10/2001, contestatoarea G.A. este îndreptățită la

restituirea în natură a suprafeței solicitate de aceasta, de 90 mp teren, prin

contestație, situată în București, fosta identificată conform anexei 2 la

raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. P.I.

În ceea ce privește critica

formulată de recurenta-contestatore potrivit căreia, greșit, instanțele de fond

și apel au respins cererea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor

bănești pentru construcție, în situația în care construcția a fost demolată,

este nefondată, deoarece potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data

emiterii dispoziției contestate, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005, instanța este îndrituită să stabilească numai dreptul contestatoarei

la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul

construcție, stabilirea cuantumului acestora fiind atributul Comisiei Centrale

conform Titlului VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Critica formulată de contestatoare

privind greșita respingere a cererii acesteia de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent nu va mai fi analizată, față de faptul că

recurentei-contestatoare i se poate restitui în natură terenul solicitat.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat

de contestatoarea G.A., va casa decizia recurată, va admite apelul declarat de

contestatoare, va schimba în tot sentința apelată, va admite contestația

formulată de contestatoarea G.A. împotriva dispoziției nr. 5292 din 27 ianuarie

2006 emisă de Primarul municipiului București, pe care o va modifica în parte

și va dispune restituirea în natură către contestatoare a terenului în suprafață

de 90 mp situat în București, identificat conform anexei 2 la raportul de

expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr.

367 A din 19 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează.

Admite apelul declarat de

contestatoare împotriva sentinței nr. 1226 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în tot.

Admite contestația formulată de

contestatoarea G.A. împotriva dispoziției nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă

de Primarul municipiului București, pe care o modifică în parte.

Dispune restituirea în natură a

terenului în suprafață de 90 mp situat în București, identificat conform anexei

2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 mai 2009.