ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10207/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 17 aprilie 2006 la Tribunalul București reclamanta R.P.D. a contestat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului București dispozițiile emise de aceasta nr. 3823/2005 și 4257/2005. In motivare a arătat că a formulat notificare pentru restituirea imobilului situat în sector 6 preluat de stat (terenul liber de construcții în suprafață de 300 mp, măsuri reparatorii pentru construcțiile, utilitățile și plantațiile desființate de pârâtă în perioada 8-14 septembrie 1986) și pentru terenul de 100 mp situat în sector 6 și daune interese. Prin sentința civilă nr. 634 din 2 mai 2007 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin dispoziția nr. 3823 din 7 februarie 2005 emisă de Primăria municipiului București a fost respinsă solicitarea restituirii în natură a imobilului situat în București, sector 6 compus din teren în suprafață de 300 mp cu motivarea că în prezent este afectat în totalitate de utilitate publică, iar prin dispoziția nr. 4527 din 8 septembrie 2005 a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 100 mp situată în București, întrucât și acest teren este afectat de elemente de sistematizare, urmând ca pentru ambele situații să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. Aceste împrejurări au fost confirmate prin raportul de expertiză.

Instanța a mai reținut că imobilele au trecut în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretului nr. 242/1987 și nr. 51/1987, această situație fiind reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001, care în alin.4 prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Referitor la daunele interese instanța a reținut că acestea au fost deja acordate pe cale judecătorească. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel susținând că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ privind administrarea probelor pe care le-a solicitat. Instanța nu a avut în vedere caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 și faptul că pârâta a încălcat Constituția și legile prin abuz de putere.

Acordarea măsurilor reparatorii a fost lăsată la aprecierea pârâtei. In mod greșit a fost respinsă cererea privind daunele cominatorii, căci durata de așteptare de 2200 zile î-a creat prejudicii. Prin decizia nr. 44 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea în sensul că a admis contestația împotriva dispoziției nr. 3823 din 7 februarie 2005 emisă de pârâtă, care a fost anulată, pârâta fiind obligată să emită o nouă dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul din București, în cuantum de 693.036 lei, actualizată la data executării. Au fost menținute celelalte dispoziții. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că în ce privește dispoziția nr. 4527 din 8 septembrie 2005 ce vizează terenul în suprafață de 100 mp situat în București sector 6 reclamanta a primit măsuri reparatorii în echivalent.

Dispoziția este emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ceea ce face ca situația să nu intre în competența instanțelor și nici a unității deținătoare pentru stabilirea cuantumului, iar din dovezile administrate a rezultat că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare. In legătură cu dispoziția nr. 3823 din 7 februarie 2005, sub aspectul restituirii în natură s-a reținut că aceasta nu este posibilă, fund afectat de elemente de sistematizare de utilitate publică, dar fiind emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2007 și că prin ea s-a stabilit limita valorică a măsurilor reparatorii; instanța a cenzurat valoarea stabilită în raport de probele administrate respectiv, prin expertiză a fost stabilită valoarea de 693.036 lei.

In concluzie, măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamantei sunt cele prevăzute de art. 11 alin. (9) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada existenței unui teren echivalent în patrimoniul primăriei. În privința contravalorii construcțiilor demolate, instanța a reținut că prin motivele de apel nu a fost învestită. In privința daunelor cominatorii instanța a reținut că temeiul juridic este altul decât cel indicat la instanța de fond referind-se la lipsa de folosință și, fiind o cerere nouă, nu a fost analizată, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta și pârâta.

Reclamanta, fără a indica motivul de casare pe care se întemeiază, formulează critici încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că preluarea imobilelor s-a făcut abuziv. In notificările formulate au fost solicitate și construcțiile. Este îndreptățită la acordarea daunelor constând în lipsa de folosință, pe care le-a cerut în cauză. Nu a fost pe deplin stabilită situația de fapt, amplasamentul imobilului, faptul că nu întreg terenul este afectat de elemente de sistematizare și nu a fost admisă o contraexpertiză, formulându-se critici cu privire la valoarea din expertiză. Recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primar General se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul susține că dispozițiile contestate sunt legale având în vedere că suprafețele de teren solicitate sunt afectate de elemente de sistematizare și că imobilele ce au fost solicitate prin notificare au intrat în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretelor nr. 242/1987 și nr. 51/1987, servind scopului pentru care au fost expropriate. În mod greșit instanța de apel a considerat nelegală dispoziția nr. 3823/2005 și a fost obligat la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 693.036 lei actualizată la data executării deoarece potrivit art. 16, cap. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 dispoziția cuprinzând sume de bani ce urmau a se acorda ca despăgubire trebuia predată prin proces-verbal împreună cu documentația aferentă Secretariatului Comisiei Centrale.

Referitor la cele două recursuri, recursul reclamantei, va fi admis cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar al pârâtului va fi respins pentru următoarele considerente: In cererea de apel reclamanta s-a referit la „imobile", avându-se în vedere astfel și construcțiile. In ceea ce privește daunele materiale solicitate, din cererile reclamantei rezultă că s-a solicitat, de fapt, contravaloarea lipsei de folosință - cu privire la aceste cereri instanța de apel neintrând, nelegal, în cercetarea fondului. Celelalte critici formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării, urmează a fi analizată cauza si in raport de hotărârile depuse în dosarul de recurs, respectiv în raport de: decizia nr. 1944 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a admis recursul declarat de reclamanta R.P.D.

împotriva deciziei civile nr. 83 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu indicația ca în rejudecare să se stabilească natura și cuantumul măsurilor reparatorii ce î se cuvin în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. S-a reținut că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, deoarece prin decizia de apel a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă pe considerentul că aceasta nu ar avea deschisă calea acțiunii directe la instanță, nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Înalta Curte a reținut că persoana notificată nu a dat nici un răspuns reclamantei în termenul prevăzut de lege, ceea ce echivalează cu un refuz de restituire și dă dreptul reclamantei de a se adresa direct instanței de judecată.

Prin sentința nr. 417 din 18 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, depusă de asemenea de reclamantă, acțiunea reclamantei (dosar nr. 433/2004) a fost respinsă ca prematur introdusă în considerarea faptului că procedura administrativă nu a fost finalizată. Urmează a se stabili dacă prin celelalte litigii declanșate reclamanta a primit despăgubirile solicitate în prezentul litigiu. Recursul pârâtului va fi respins. Criticile prin care se susține că dispozițiile contestate sunt legale având în vedere că suprafețele de teren solicitate sunt afectate de elemente de sistematizare și că imobilele ce au fost solicitate prin notificare au intrat în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretelor nr. 242/1987 și nr. 51/1987, servind scopului pentru care au fost expropriate, nu vor fi primite, în baza considerentelor reținute mai sus, când s-a analizat recursul reclamantei.

Critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța a reținut nelegalitatea dispoziției nr.3823/2005, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 16, cap. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, va fi respinsă, deoarece aceasta este emisă anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 și, potrivit deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, dispozițiile/deciziile emise până la data intrării în vigoare a nou legi, ca și cele care au fost atacate în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor de judecată. Așa fiind, pentru considerentele expuse, recursul reclamantei va fi admis, iar recursul pârâtului va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.P.D. împotriva deciziei nr. 44 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 17 decembrie 2009.