ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10207/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10207/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 17
aprilie 2006 la Tribunalul București reclamanta R.P.D. a contestat în
contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului București dispozițiile emise de
aceasta nr. 3823/2005 și 4257/2005.
In motivare a arătat că a formulat
notificare pentru restituirea imobilului situat în sector 6 preluat de stat
(terenul liber de construcții în suprafață de 300 mp, măsuri reparatorii pentru
construcțiile, utilitățile și plantațiile desființate de pârâtă în perioada 8-14
septembrie 1986) și pentru terenul de 100 mp situat în sector 6 și daune
interese.
Prin sentința civilă nr. 634 din 2 mai
2007 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că prin dispoziția nr. 3823 din 7 februarie 2005 emisă de
Primăria municipiului București a fost respinsă solicitarea restituirii în
natură a imobilului situat în București, sector 6 compus din teren în suprafață
de 300 mp cu motivarea că în prezent este afectat în totalitate de utilitate
publică, iar prin dispoziția nr. 4527 din 8 septembrie 2005 a fost respinsă
cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 100 mp
situată în București, întrucât și acest teren este afectat de elemente de
sistematizare, urmând ca pentru ambele situații să se acorde măsuri reparatorii
în echivalent.
Aceste împrejurări au fost confirmate
prin raportul de expertiză.
Instanța a mai reținut că imobilele au
trecut în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretului nr. 242/1987
și nr. 51/1987, această situație fiind reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001,
care în alin.4 prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus
exproprierea ocupă funcțional întregul teren măsurile reparatorii se stabilesc
în echivalent.
Referitor la daunele interese instanța a
reținut că acestea au fost deja acordate pe cale judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a
declarat apel susținând că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ
privind administrarea probelor pe care le-a solicitat.
Instanța nu a avut în vedere caracterul
reparator al Legii nr. 10/2001 și faptul că pârâta a încălcat Constituția și
legile prin abuz de putere.
Acordarea măsurilor reparatorii a fost lăsată
la aprecierea pârâtei.
In mod greșit a fost respinsă cererea
privind daunele cominatorii, căci durata de așteptare de 2200 zile î-a creat
prejudicii.
Prin decizia nr. 44 din 21 ianuarie 2009
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în
parte hotărârea în sensul că a admis contestația împotriva dispoziției nr. 3823
din 7 februarie 2005 emisă de pârâtă, care a fost anulată, pârâta fiind obligată
să emită o nouă dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent
pentru imobilul din București, în cuantum de 693.036 lei, actualizată la data
executării. Au fost menținute celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie
instanța a reținut că în ce privește dispoziția nr. 4527 din 8 septembrie 2005
ce vizează terenul în suprafață de 100 mp situat în București sector 6
reclamanta a primit măsuri reparatorii în echivalent. Dispoziția este emisă
după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ceea ce face ca situația să nu
intre în competența instanțelor și nici a unității deținătoare pentru
stabilirea cuantumului, iar din dovezile administrate a rezultat că terenul
este afectat în totalitate de elemente de sistematizare.
In legătură cu dispoziția nr. 3823 din 7
februarie 2005, sub aspectul restituirii în natură s-a reținut că aceasta nu
este posibilă, fund afectat de elemente de sistematizare de utilitate publică,
dar fiind emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2007 și că prin ea s-a
stabilit limita valorică a măsurilor reparatorii; instanța a cenzurat valoarea
stabilită în raport de probele administrate respectiv, prin expertiză a fost
stabilită valoarea de 693.036 lei.
In concluzie, măsurile reparatorii ce
urmează a fi acordate reclamantei sunt cele prevăzute de art. 11 alin. (9)
raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Nu s-a făcut dovada existenței unui teren
echivalent în patrimoniul primăriei.
În privința contravalorii construcțiilor
demolate, instanța a reținut că prin motivele de apel nu a fost învestită.
In privința daunelor cominatorii instanța
a reținut că temeiul juridic este altul decât cel indicat la instanța de fond
referind-se la lipsa de folosință și, fiind o cerere nouă, nu a fost analizată,
fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au formulat
recurs reclamanta și pârâta.
Reclamanta, fără a indica motivul de
casare pe care se întemeiază, formulează critici încadrabile în dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că preluarea imobilelor s-a
făcut abuziv. In notificările formulate au fost solicitate și construcțiile.
Este îndreptățită la acordarea daunelor constând în lipsa de folosință, pe care
le-a cerut în cauză. Nu a fost pe deplin stabilită situația de fapt,
amplasamentul imobilului, faptul că nu întreg terenul este afectat de elemente de
sistematizare și nu a fost admisă o contraexpertiză, formulându-se critici cu
privire la valoarea din expertiză.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul
București, prin Primar General se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Recurentul susține că dispozițiile
contestate sunt legale având în vedere că suprafețele de teren solicitate sunt
afectate de elemente de sistematizare și că imobilele ce au fost solicitate
prin notificare au intrat în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretelor
nr. 242/1987 și nr. 51/1987, servind scopului pentru care au fost expropriate.
În mod greșit instanța de apel a
considerat nelegală dispoziția nr. 3823/2005 și a fost obligat la măsuri
reparatorii prin echivalent în cuantum de 693.036 lei actualizată la data
executării deoarece potrivit art. 16, cap. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005
dispoziția cuprinzând sume de bani ce urmau a se acorda ca despăgubire trebuia
predată prin proces-verbal împreună cu documentația aferentă Secretariatului
Comisiei Centrale.
Referitor la cele două recursuri,
recursul reclamantei, va fi admis cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar
al pârâtului va fi respins pentru următoarele considerente:
In cererea de apel reclamanta s-a referit
la „imobile", avându-se în vedere astfel și construcțiile. In ceea ce
privește daunele materiale solicitate, din cererile reclamantei rezultă că s-a
solicitat, de fapt, contravaloarea lipsei de folosință - cu privire la aceste
cereri instanța de apel neintrând, nelegal, în cercetarea fondului.
Celelalte critici formulate nu se
circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, urmează a fi
analizată cauza si in raport de hotărârile depuse în dosarul de recurs,
respectiv în raport de: decizia nr. 1944 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curți
de Casație si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care
s-a admis recursul declarat de reclamanta R.P.D. împotriva deciziei civile nr. 83
din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a
IV-
a
civilă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe cu indicația ca în rejudecare să se stabilească natura și cuantumul
măsurilor reparatorii ce î se cuvin în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
S-a reținut că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea
fondului, deoarece prin decizia de apel a fost respinsă acțiunea reclamantei ca
inadmisibilă pe considerentul că aceasta nu ar avea deschisă calea acțiunii
directe la instanță, nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă
prevăzută de Legea nr. 10/2001. Înalta Curte a reținut că persoana notificată
nu a dat nici un răspuns reclamantei în termenul prevăzut de lege, ceea ce
echivalează cu un refuz de restituire și dă dreptul reclamantei de a se adresa
direct instanței de judecată.
Prin sentința nr. 417 din 18 mai 2004
pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, depusă de asemenea de
reclamantă, acțiunea reclamantei (dosar nr. 433/2004) a fost respinsă ca
prematur introdusă în considerarea faptului că procedura administrativă nu a
fost finalizată.
Urmează a se stabili dacă prin celelalte
litigii declanșate reclamanta a primit despăgubirile solicitate în prezentul
litigiu.
Recursul pârâtului va fi respins.
Criticile prin care se susține că
dispozițiile contestate sunt legale având în vedere că suprafețele de teren
solicitate sunt afectate de elemente de sistematizare și că imobilele ce au
fost solicitate prin notificare au intrat în proprietatea statului prin
expropriere în baza Decretelor nr. 242/1987 și nr. 51/1987, servind scopului
pentru care au fost expropriate, nu vor fi primite, în baza considerentelor
reținute mai sus, când s-a analizat recursul reclamantei.
Critica referitoare la faptul că în mod
greșit instanța a reținut nelegalitatea dispoziției nr.3823/2005, fiind
incidente în cauză dispozițiile art. 16, cap. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
va fi respinsă, deoarece aceasta este emisă anterior modificării Legii nr. 10/2001
prin Legea nr. 247/2005 și, potrivit deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, Secții Unite, dispozițiile/deciziile emise până la data
intrării în vigoare a nou legi, ca și cele care au fost atacate în termenul
prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise la Secretariatul Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor de
judecată.
Așa fiind, pentru considerentele expuse,
recursul reclamantei va fi admis, iar recursul pârâtului va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta R.P.D.
împotriva deciziei nr. 44 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia și trimite cauza pentru
rejudecare la aceeași curte de apel.
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâtul Municipiul București prin Primar General, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17
decembrie 2009.