ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8517/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 46207/3 din 27 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secției a IV- a civilă, reclamantul D.D.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, anularea parțială a dispoziției nr. 7102/2007 emisă de Primarul General al municipiului București și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să i se stabilească dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 90 mp, situat în București, sect. 3. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziția nr. 7102/2007 emisă de Primarul General al municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, situată în București, sect.

3 și s-a respins notificarea privind restituirea terenului în suprafață de 90 mp situat la această adresă, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Reclamantul a mai susținut că a făcut dovada că terenul în suprafață de 90 mp a trecut în proprietate statului, astfel că se impune acordarea de măsuri reparatorii și pentru acest teren. La data de 6 martie 2008, D.V. și D.C. au formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantului, prin care au solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată. In motivarea cererii de intervenție, s-a arătat că, prin contractul de donație nr. 4962/1982, au donat reclamantului D.D.I. imobilul situat în București, sect. 3, compus din construcție - 3 camere, dependințe și terenul aferent în suprafață de 90 mp.

Intervenienții au mai arătat că terenul a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974. Prin sentința civilă nr. 505 din 13 martie 2008, Tribunalul București a admis acțiunea și cererea de intervenție accesorie și a dispus anularea parțială a dispoziției emise de pârât, obligându-1 pe acesta să acorde despăgubiri reclamantului pentru terenul în suprafață de 90 mp, situat în București, sect. 3. Prin decizia civilă nr. 766A din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 505 din 13 martie2008 a Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, următoarele: In situația demolării construcției dobândite sub imperiul Legii nr. 58/1974 și a imposibilității de a beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, fostului proprietar al construcției îi este recunoscut dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru teren, singura condiție fiind aceea ca, la data publicării Legii nr. 58/1974, el să fi fost proprietar și asupra terenului, pentru a putea dobândi astfel calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul nu a putut beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, datorită demolării construcției dobândite prin actul de donație nr. 4692 din 21 aprilie 1982. Instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță a interpretat convenția care constituie actul juridic dedus judecății prin prisma voinței interne a părților contractante, în sensul că, donația făcută de părinți reclamantului nu putea fi limitată doar la construcție, incluzând și terenul aferent, avându-se în vedere condițiile speciale impuse de Legea nr. 58/1974 și, prin urmare, a statuat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 26 alin. (3) din aceeași lege. Împotriva deciziei nr. 766A din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs Municipiul București prin Primar, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și formulându-se următoarele critici: Decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța de apel reținând în mod greșit că reclamantul nu a putut beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, datorită demolării construcției dobândite prin actul de donație nr. 4692 din 22 aprilie 1982 și că instanța de fond în mod corect a interpretat faptul că donația făcută de părinți reclamantului nu putea fi limitată doar la construcție, incluzând și terenul aferent. Terenul în suprafață de 90 mp, situat în București, sect. 3 a intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, contestatorul neavând dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale, întrucât a dobândit doar un drept de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției, drept care a încetat în urma demolării construcției.

Recursul este fondat și se va admite având în vedere considerentele ce succed: Prin contractul de donație autentificat sub nr. 4692 din 21 aprilie 1982 de către Notariatul de Stat al sectorului 3 București, intervenienții D.V. și D.C. au donat reclamantului D.D.I. apartamentul nr. 1, situat în București, sect. 3, compus din 3 camere și dependințe. Totodată, prin același contract, s-a prevăzut și împrejurarea potrivit căreia cota indiviză din suprafața totală de 180 mp teren urmează regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri; în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilite potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973. De altfel, și din cuprinsul art. 1 din decizia nr. 1264 din 16 iunie 1982 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular reiese că, pe data de 21 aprilie 1982, terenul în suprafață de 180 mp, aferent construcției, dobândită prin donație de către D.D.I.

se preia în proprietatea Statului cu plata despăgubirilor către foștii proprietari, D.V. și C., în baza art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 58/1974. Așa cum rezultă din adresa nr. 3107 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului București (fila 41 dosar fond), imobilul a fost demolat și expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 130/1989, anexa 1 (suprafața imobilului ce se expropriază de la proprietarul D.D.

- 90 mp teren și 135,26 mp - construcții, din care suprafața utilă - 107,09 mp.) Din dispoziția nr. 7102 din 12 decembrie 2006 a Primarului General al municipiului București, rezultă că terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii, în suprafață de 90,00 mp, din suprafața totală de 180,00 mp, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, odată cu cumpărarea construcției notificatorul dobândind doar un drept de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției, care a încetat în urma demolării acesteia, iar construcția a fost demolată. Pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră în drept trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

In condițiile în care, prin contractul de donație, reclamantul nu a dobândit terenul, ci numai construcția, acesta nu a avut calitatea de proprietar asupra terenului, astfel că nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001. Astfel fiind, în mod corect, prin decizia nr. 7102 din 12 decembrie 2006 a Primarului General al Municipiului București s-a respins notificarea formulată de D.D.I. privind restituirea terenului în suprafață de 90 mp din totalul de 180 mp, situat în București, sect. 3, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Față de considerentele expuse, constatându-se incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât, se va casa decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 505 din 13 martie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și în fond vor fi respinse contestația formulată de D.D.I.

și cererea de intervenție accesorie formulată de D.C. și D.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 766A din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 505 din 13 martie 2008 a Tribunalul București și, în fond, respinge contestația formulată de D.D.I. și cererea de intervenție accesorie formulată de D.C. și D.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.