ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5068/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 11 iunie 2007, reclamanta C.M. a

chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiului București

solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună restituirea în

natură a terenului în suprafață de 117 mp și acordare de despăgubiri pentru

construcția demolată, imobil situat în București.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autoarea sa I.E. a cărei

moștenitoare este, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 1 iulie

1977 și a fost expropriat prin Decretul nr. 74 din 13 august 1980.

Prin sentința civilă nr. 1390 din 9

noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost

respinsă ca neîntemeiată contestația, cu motivarea că terenul în litigiu nu

este restituibil în natură fiind afectat de utilități publice, iar cu privire

la construcții sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta C.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât

prima instanță a reținut greșit că prin contestație ar fi solicitat, în mod

exclusiv, restituirea în natură a terenului și nu despăgubiri, deși terenul

este liber de construcții.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 616/A

din 8 septembrie 2008 a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a

admis contestația, a modificat dispoziția nr. 4889 din 27 decembrie 2005 emisă

de pârât, propunând acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII al Legii nr.

247/2005 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 104 mp și construcție

compusă din trei camere și anexe, demolată, cu scăderea valorii actualizate a

despăgubirilor primite de 39.230,50 lei.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Critica reclamantei-apelante cu

privire la restituirea în natură a terenului în litigiu a fost respinsă

întrucât din expertiza judiciară dispusă rezultă că terenul este situat într-o

zonă de parcuri, grădini, etc. nefiind restituibil în natură.

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că în mod greșit prima instanță a considerat că prin

contestația formulată, reclamanta a solicitat doar restituirea în natură și nu

măsuri reparatorii, a apreciat-o ca fondată întrucât contestația se referă la

restituirea în natură a terenului și în subsidiar măsuri reparatorii, în speță

fiind incidente prevederile art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

A mai reținut curtea de apel că din

probatoriul administrat rezultă că prima instanță greșit a stabilit că

echivalentul valoric trebuie stabilit la data când operează transferul

dreptului de proprietate, fiind indiferente variațiile de preț ulterioare,

neputând fi respinsă de plano, contestația, doar pentru că reclamanta ar fi

solicitat o valoare a despăgubirilor care ar depăși valorile stabilite prin

lege.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate, recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii întrucât instanța de apel a reținut greșit că

reclamanta are dreptul la despăgubiri și pentru suprafața de 104 mp, fără a

observa că prin actul de cumpărare nr. 3245 din 1 iulie 1977 autoarea

contestatoarei a dobândit doar dreptul de proprietate asupra construcției și nu

asupra terenului în suprafață de 117 mp, aceasta trecând în proprietatea

statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

A mai susținut recurentul că

reclamanta-intimată are dreptul la despăgubiri pentru construcția demolată dar

după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor la cuantumul demolării,

respectiv a sumei de 39.230,50 lei.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed:

Prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3245 din 1 iulie 1977, autoarea reclamantei I.E. a dobândit

dreptul de proprietate asupra construcției situate în București.

Terenul construit și neconstruit în

suprafață de 104 mp, a trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2)

din Legea nr. 58/1974.

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea

nr. 10/2001, pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului,

persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de

proprietar al acestuia la data preluării de către stat.

În condițiile în care, la momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul aferent imobilului a

trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr.

58/1974 și ulterior construcția a fost expropriată, reclamanta nu poate

solicita despăgubiri decât pentru construcție, nu și pentru teren, deoarece

antecesoarea I.E. nu a avut niciodată proprietatea acestui teren ce a trecut la

stat.

Este nefondată critica recurentului

referitoare la momentul de calcul al valorii actualizate a despăgubirilor

primite, respectiv cel al demolării construcției.

Potrivit art. 11 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin

scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea de piață de

la data soluționării notificării.

În contextul celor de mai sus

arătate, recursul va fi admis cu consecința casării în parte a deciziei nr. 616

A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, în sensul că va înlătura din dispozitiv

propunerea acordării de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 104 mp.

Va menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate ca fiind legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 616 A din 8

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie.

Casează în parte decizia în sensul

că înlătură din dispozitiv propunerea acordării de despăgubiri potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul compus din teren în

suprafață de 104 mp.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 aprilie 2009

.