ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5024/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Tribunalul Cluj, prin

sentința civilă nr. 919 din 25 octombrie 2006, a admis acțiunea formulată de

reclamanții S.A.M. și B.O. împotriva pârâtului primarul municipiului

Cluj-Napoca și, în consecință, a fost constatată nulitatea absolută a

dispoziției de restituire nr. 1925 din 1 iunie 2006 emisă de pârât privind

restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 și 15

din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. ind. 130373 și C.F. cd 1395

Cluj; acțiunea a fost respinsă față de Municipiul Cluj-Napoca pentru lipsa

calității procesuale pasive.

În motivarea hotărârii se

arată că prin sentința civilă nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă prin

respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin

decizia civilă nr. 3161 din 20 aprilie 2005, s-a constatat nulitatea absolută a

titlului și a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român cu titlu de

naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950, asupra întregului imobil

situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 1395 Cluj-Napoca, nr. top 365,

rectificarea înscrisurilor operate în C.F. 1395 Cluj, anularea încheierilor de

carte funciară și restabilirea situației anterioare pentru apartamentele nr. 1,

2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 și 15 și intabularea dreptului de proprietate a

reclamanților cu titlu de restituire.

S-a emis dispoziția

contestată, deși statul nu mai era unitatea deținătoare, deoarece proprietari

ai imobilului erau reclamanții.

Apelul declarat de pârât

împotriva sentinței arătate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj

prin decizia civilă nr. 43/A din 16 februarie 2007 pentru considerentele ce

urmează.

Actul a cărui nulitate s-a

invocat, fiind emis de Primarul municipiului Cluj-Napoca în condițiile Legii

nr. 10/2001, acțiunea nu poate fi caracterizată ca una de drept comun, astfel

cum au indicat reclamanții, fiind circumscrisă dispozițiilor art. 26 din legea

specială.

În baza sentinței

reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. la 26 iulie 2005,

astfel că la data emiterii dispoziției nr. 1925, 1 iunie 2006, imobilul ieșise

din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, revenind în proprietatea

reclamanților, neputând face obiectul dispoziției.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce succed.

Decizia a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 25 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece punerea

în posesie asupra imobilului a fost reglementată ca fiind o procedură

subsecventă anulării titlului statului, respectiv a rectificării C.F.

Analizând decizia recurată

prin prisma criticii formulate și a probatoriilor administrate, Înalta Curte

reține că recursul se vădește a fi nefondat pentru motivele ce urmează.

Apartamentele ce au făcut

obiect al notificării nr. 24716/3/452, anterior emiterii dispoziției

contestate, au reintrat în proprietatea reclamanților ca urmare a dispozițiilor

sentinței civile nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă.

Reclamanții și-au intabulat

dreptul de proprietate, astfel încât înscrierea făcută produce efecte de

opozabilitate și față de terți de la data înregistrării cererii, potrivit

dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996, modificată.

La data emiterii dispoziției

imobilul nu mai făcea obiect al Legii nr. 10/2001, conform art. 1 din lege,

deoarece fusese deja restituit.

Dispozițiile legale invocate

de recurent sunt străine cauzei, cât timp restituirea bunului nu a avut loc în

temeiul legii de reparație, ci în temeiul hotărârii judecătorești arătate.

Pentru considerentele

arătate, instanța reținând că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 43 A din 16

februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2007.