ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7736/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la data de 23 aprilie 2003 reclamantul P.D.A. a chemat în

judecată Statul Român, prin Consiliul local Cluj-Napoca și Primăria

municipiului Cluj-Napoca solicitând a se constata nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru imobilul situat în str. E.

nr. 108, fost 92 a, înscris în C.F. nr. 9659 Cluj nr. top. 10213, deoarece au

fost încheiate de un neproprietar, cu nerespectarea legilor în vigoare și să se

dispună ca Primăria municipiului Cluj-Napoca să fie obligată să pună la

dispoziția chiriașilor apartamente, urmând ca după eliberarea imobilului

reclamantul să poată intra în posesia acestuia.

Prin precizarea ulterioară a

acțiunii reclamantul a chemat în judecată cumpărătorii apartamentelor și a

arătat că înțelege să atace și dispoziția nr. 3158/2001 emisă de primarul

municipiului Cluj-Napoca prin care i s-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului.

Prin încheierea din 22 aprilie 2003

s-a dispus disjungerea petitelor privind constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare prin declinarea judecății acestui capăt de

cerere la Judecătoria Cluj-Napoca, precum și suspendarea prezentei cauze până

la soluționarea irevocabilă a petitului menționat.

Cauza a fost repusă pe rol la data

de 20 iunie 2006, motivat de soluționarea litigiului pentru care s-a dispus

suspendarea, iar prin precizarea din data de 19 octombrie 2006 reclamantul a

arătat că înțelege să stabilească limitele cadrului procesual la plângerea

împotriva dispoziției nr. 3158/2001 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca

în baza Legii nr. 10/2001 prin care i s-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 206 din 14

martie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamant și s-a anulat dispoziția atacată. S-a dispus restituirea

în natură către reclamant a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

nr. 9659 Cluj, nr.topo 10213.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea tatălui reclamantului și a

trecut în proprietatea statului prin confiscare în baza sentinței penale nr.

149/1959 a Tribunalului Militar București. Prin decizia penală nr. 95/1993 a

Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul în anulare declarat împotriva

sus-menționatei sentințe, dispunându-se achitarea și înlăturarea măsurii

confiscării averii tatălui reclamantului.

Printr-o altă hotărâre, respectiv

sentința civilă nr. 10295/1997 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis

acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român, prin

Consiliul local Cluj-Napoca și a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantul

ca moștenitor al proprietarului tabular decedat, dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu.

Instanța de fond a mai reținut că

prin decizia civilă nr. 369/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a

constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

pentru cele patru apartamente din imobilul ce a făcut obiectul notificării,

întrucât titlul statului nu a fost valabil, astfel că în cauză sunt incidente

prevederile art. 26 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Primarul municipiului Cluj-Napoca care a solicitat modificarea

sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca tardiv introdusă.

În motivarea apelului s-a susținut

că în mod greșit s-a admis plângerea formulată de reclamant împotriva

dispoziției nr. 3158/2001 având în vedere că aceasta i-a fost comunicată

reclamantului pentru prima dată, chiar dacă nu există confirmare de primire, la

data de 29 noiembrie 2001, la data de 23 ianuarie 2002 procedându-se la

recomunicarea dispoziției.

Prin decizia civilă nr. 200/A din 7

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, recursul a fost respins ca

nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că dispoziția nr. 3158 din 28 noiembrie 2001 i-a fost comunicată

efectiv reclamantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, așa

cum rezultă din xerocopia plicului aflat la fila 95 dosar fond, la data de 23

ianuarie 2002, data poștei, aceasta fiind singura dovadă certă a comunicării

dispoziției și a luării la cunoștință de către reclamant a conținutului

dispoziției.

Instanța de apel a reținut că nu

poate fi primită susținerea pârâtului apelant conform căreia, în realitate,

dispoziția ar fi fost comunicată reclamantului la 29 noiembrie 2001, câtă vreme

din adresa nr. 3658 din 28 noiembrie 2001 a Consiliului local Cluj-Napoca,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, rezultă împrejurarea că la 28

noiembrie 2001 a fost doar expediată către reclamant această dispoziție, iar

simpla expediere nu echivalează cu primirea respectivului act de către

destinatar, printr-o confirmare de primire.

Primarul municipiului Cluj-Napoca a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând motivul de

nelegalitate prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se invocă tardivitatea acțiunii reclamantului față de împrejurarea că acesta a

înțeles să atace dispoziția nr. 3158/2001 la data de 4 februarie 2002 deși

aceasta i-a fost expediată la data de 29 noiembrie 2001, fapt dovedit prin

adresa nr. 3658/2001 și borderoul pentru corespondență depuse la dosar la data

de 3 noiembrie 2006.

Intimatul reclamant a formulat

întâmpinare prin care a solicitat a se constata nulitatea cererii de recurs

întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, iar pe de

altă parte susține că a dovedit că data certă a comunicării dispoziției este 23

ianuarie 2002, astfel că plângerea formulată la 4 februarie 2002 este

pronunțată în termenul legal.

Nu poate fi reținută critica

intimatului vizând nulitatea cererii de recurs, prin aceasta indicându-se

temeiul de drept respectiv dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în

dezvoltarea motivelor de recurs invocându-se greșita aplicare a prevederilor

legale referitoare la termenul de introducere a plângerii împotriva dispoziției

emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este

nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

În conformitate cu prevederile art.

24 alin. (7) (actualmente art. 26) din Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziția

poate fi atacată în instanță în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În cauză dispoziția atacată i-a fost

comunicată reclamantului la data de 23 ianuarie 2002, împrejurare reținută în

mod corect de instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză, față de probele

administrate, respectiv data poștei aflată pe plicul expediat, f. 95 dosar fond

și adresa nr. 2194/452 din 17 ianuarie 2002 prin care Consiliul local al

municipiului Cluj-Napoca, Direcția fondului imobiliar retrimite reclamantului

dispoziția nr. 3158/2001.

Aceasta este singura dată certă a

primirii dispoziției de către reclamant, din punct de vedere juridic având

relevanță momentul luării la cunoștință de către destinatar de actul în cauză

și nu simpla expediere a respectivului act.

În acest context nu pot fi primite

susținerile recurentului pârât potrivit cărora dispoziția i-ar fi fost de fapt

comunicată din data de 29 noiembrie 2001, adresa nr. 3658 din 28 noiembrie 2001

și borderoul pentru corespondență nr. 2437 din 29 noiembrie 2001, f. 90-91,

dosar fond, făcând numai dovada unei expedieri a dispoziției, nu și a primirii

ei de către destinatar.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 200/A/2007

pronunțată la 7 iunie 2007 de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2007.