ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4551/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj,

secția civilă, la 23 iulie 2002 reclamantele C.L. și C.G. au chemat în judecată

pe pârâții P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local

Cluj-Napoca și SC A.R.P. SA pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a

Primarului municipiului Cluj-Napoca și drept urmare să se dispună restituirea

în natură a imobilului din Cluj-Napoca, ca urmare a constatării preluării

abuzive a acestuia; să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între P.G. și P.V. și SC C. SA; să se rectifice

înscrierile de sub B 3-4 în favoarea Statului Român și restabilirea situației

anterioare de sub B 1-2 în C.F. nr. 19665 Cluj în favoarea foștilor proprietari

C.R. și N.; radierea imobilului cu nr. 21315 din C.F. nr. 31323.

Prin sentința civilă nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a

Tribunalului Cluj, secția civilă, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Apelul declarat de reclamante împotriva acestei

sentințe a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 112 din 27 iunie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă. Sentința a fost anulată în parte și cauza a

fost trimisă la Judecătoria Cluj-Napoca spre competentă soluționare a capetelor

de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului și

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. S-a

suspendat judecarea apelului împotriva dispozițiilor sentinței prin care au

fost respinse ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plângerea

împotriva dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului

Cluj-Napoca și rectificarea C.F., până la soluționarea irevocabilă a capetelor

de cerere trimise spre judecată la Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 2195 din 4 martie 2004 a

Judecătoriei Cluj-Napoca s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului înscris

în C.F. 19665 Cluj, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 30675 din 31 octombrie 1996 încheiat între P.G. și P.V.

și SC C. SA și s-a dispus rectificarea C.F. nr. 121168 Cluj, în sensul radierii

dreptului de proprietate al pârâților P. și al reînscrierii dreptului de

proprietate al Statului Român.

Această sentință a rămas definitivă prin respingerea

apelului declarat de pârâții P.G. și V. și Consiliul Local Cluj-Napoca, prin

decizia civilă nr. 2121 A din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Recursul împotriva acestei decizii a fost respins

prin decizia civilă nr. 912 R din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Fiind reluată judecarea apelului împotriva sentinței

civile nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, în partea

privitoare la soluția asupra capetelor de cerere având ca obiect plângerea

împotriva dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului

Cluj-Napoca și rectificarea C.F., Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie a pronunțat decizia civilă nr.

456 A din 24 noiembrie 2006. Apelul a fost admis și s-a admis în parte acțiunea

împotriva Primarului municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj-Napoca cu

consecința anulării dispoziției nr. 3264/2002 emisă de primar. S-a dispus

restituirea în natură către reclamante a imobilului situat în Cluj-Napoca, cu

condiția rambursării despăgubirilor aferente construcției și terenului în

suprafață de 84 mp, încasate în anul 1963, actualizate cu indicele inflației.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra

imobilului format din casă cu 2 camere, bucătărie, baie, antreu, podest,

terasă, cămară și teren în suprafață de 84 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris

în C.F. 121168 Cluj-Napoca, nr. top 21315/1.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că

respingerea notificării formulate de reclamante în sensul restituirii în natură

a imobilului s-a întemeiat pe faptul că imobilul a fost înstrăinat de stat în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Cum în prezent contractul de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâții P. și Statul Român a fost declarat nul

absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, este posibilă restituirea în

natură în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de

către pârâții P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local

Cluj-Napoca.

Pârâții P., după ce au reluat motivarea din decizie,

au criticat hotărârea pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

întrucât, în condițiile în care reclamantele au beneficiat de despăgubiri

bănești pentru imobil, restituirea în natură nu mai este posibilă pentru că

duce la îmbogățirea acestora fără justă cauză.

Recursurile Primarului municipiului Cluj-Napoca și

Consiliului Local Cluj-Napoca cuprind motive identice de critică, potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ., doar în partea privitoare la întabularea dreptului de

proprietate în favoarea reclamantelor.

Astfel, prin întabularea dreptului de proprietate în

favoarea reclamantelor, acestea redevin proprietare tabulare asupra imobilului

în litigiu mai înainte de a fi finalizată procedura administrativă prevăzută de

Legea nr. 10/2001.

Art. 25 alin. (4) din lege prevede că pentru imobilele

ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția de

restituire în natură fac dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra

acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu

executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalității de

publicitate imobiliară. Din acest text se desprinde concluzia că pentru

imobilele ce fac obiectul legii, decizia sau dispoziția de restituire în natură

este actul în baza căruia se înscrie în C.F. dreptul de proprietate în favoarea

persoanei care a obținut restituirea imobilului.

Dacă s-ar proceda la întabularea dreptului de

proprietate în favoarea reclamantelor mai înainte de finalizarea procedurii

inițiată în baza Legii nr. 10/2001, ar însemna să se ignore împrejurarea că

imobilul face obiectul acestei legi.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor

formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate

înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a reținut următoarele:

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu se arată care este textul din

legea materială incidentă pe care instanța de apel l-ar fi încălcat.

Dispunând restituirea în natură a imobilului în

litigiu, instanța a ținut cont de puterea de lucru judecat a hotărârii prin

care s-a anulat irevocabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în

condițiile Legii nr. 112/1995.

Nu există riscul ca reclamantele să se îmbogățească

fără justă cauză deoarece restituirea în natură a imobilului s-a dispus

condiționat de rambursarea despăgubirilor încasate în anul 1963, actualizate cu

indicele inflației.

Ca atare, criticile formulate nu întrunesc cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul pârâților P. nu este

întemeiat;

persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează

calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după

primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform

prevederilor acestei legi.

Sintagma „conform prevederilor acestei legi” trebuie

înțeleasă în sensul că decizia sau hotărârea judecătorească vizează imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 și a căror

restituire a fost dispusă după verificarea cerințelor Legii nr. 10/2001.

Art. 25 alin. (4) vizează ipoteza în care însăși

unitatea notificată a emis decizie/dispoziție de restituire în natură. Faptul

că textul este amplasat după art. 2 nu înseamnă că derogă de la acesta, ci

evidențiază doar efectele și forța probantă a actului emis de unitatea

deținătoare.

Așadar, instanța de apel nu a încălcat prevederile

susmenționate atunci când a dispus și rectificarea cărții funciare.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și recursul acestor pârâți va fi respins ca nefondat în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de obligare a recurenților la plata

cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., formulată de intimatele

reclamante va fi respinsă ca nefondată. În condițiile art. 139 alin. (1) C.

proc. civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să

aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în

păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. Împuternicirea

avocațială și chitanța de plată a onorariului avocatului intimatelor reclamante

au fost depuse la dosar în forma transmisă printr-un fax. În aceste condiții,

în aplicarea textului susmenționat, nu s-a putut ține seama de înscrisul depus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

pârâții P.G., P.V., primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local

Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 456 A din 24 noiembrie 2006 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Respinge cererea de obligare a recurenților la plata

cheltuielilor de judecată către intimatele reclamante.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.