ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 609/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2008, reclamanta A. SA Slatina a chemat în judecată pe pârâtul G.M.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 1.556.114,88 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile de avocat și cheltuielile de transport ocazionate de următoarele litigii: litigiul având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de G.M.M., în legătură cu inovația denumită „Lopată tehnologică", soluționat irevocabil prin Decizia nr. 10416 din 15 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și litigiul având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de G.M.M., în legătură cu inovația denumită „Dispozitiv articulație ciocan", soluționat irevocabil prin Decizia nr. 5455 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 192 din 02 septembrie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva pârâtului G.M.M. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri, precum și la plata sumei 683 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a stabilit fazele procesuale care s-au parcurs în cele două litigii indicate de reclamantă și a identificat totodată, facturile și chitanțele care fac dovada achitării onorariilor avocațiale. În drept, tribunalul a reținut că, potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Judecătorii au însă dreptul, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Totodată, a reținut și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României), precum și Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Referitor la litigiul în legătură cu inovația denumită „lopată tehnologică", tribunalul a reținut că în faza recursului s-au efectuat plăți disproporționat de mari pentru onorariile avocațiale, că nu există documente justificative privind orele prestate și nu rezultă în ce a constat activitatea avocaților pentru a lua cunoștință de actele și probele dosarului, cu atât mai mult cu cât, soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova era favorabilă pârâtei SC A. SA astfel încât, în faza de recurs nu s-a făcut altceva decât să se susțină soluția instanței de fond, invocându-se ca principal argument pronunțarea unei alte soluții de către Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un dosar cu obiect identic.

În ceea ce privește litigiul referitor la inovația „Dispozitiv articulație ciocan", Tribunalul a reținut că în perioada martie 2005 - mai 2007 începând cu susținerea cererii de strămutare, s-au efectuat plați disproporționat de mari și că nu există de asemenea documente justificative, cu atât mai mult cu cât, în această cauză soluția Curții de Apel Brașov - la care s-a strămutat pricina - a fost ulterioară Deciziei nr. 177/2005 a Curții de Apel Craiova, creându-se astfel precedentul admiterii excepției prescripției. Având în vedere că și în acest litigiu soluția Curții de Apel Brașov a fost favorabilă pârâtei, efortul ulterior al avocaților în faza de recurs și de contestație în anulare, a fost simțitor diminuat.

S-a mai reținut că, numai examinând plățile efectuate de la încheierea contractului de asistență și până la soluționarea cererii de strămutare, în perioada februarie 2005 - 15 aprilie 2005, acestea totalizează 278.475 lei, sumă total nejustificată în ceea ce privește activitatea de specialitate din partea avocaților angajați de pârâtă. Prin Decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 63,51 lei cu titlul de despăgubiri civile, a menținut restul dispozițiilor sentinței și l-a mai obligat pe pârât la plata sumei de 3,73 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Susținerile apelantei reclamante, în sensul lipsei de abilitare a instanței de judecată de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, fie cu caracter accesoriu, fie pe cale principală, sunt nefondate. Această abilitate este dată de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., care au fost declarate constituționale prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale. În considerentele acestei decizii s-a arătat că nici o dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora, contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului. Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 969 C. civ., care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.

În ceea ce privește temeinicia hotărârii tribunalului, Curtea de Apel Craiova a reținut că este adevărat că valoarea pricinilor în care s-au efectuat cheltuielile de judecată pretinse a fost de aproximativ 22 miliarde lei vechi, însă ambele litigii au fost soluționate în temeiul excepției peremptorii a prescripției dreptului la acțiune, soluțiile fiind menținute de toate instanțele de control judiciar, ceea ce fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat, raportată la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebită. Ca atare, suma de 1.556.051,37 lei, constând în onorarii de avocat deși are un caracter cert, nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și în consecință, diminuarea sa în limita sumei de 10.000 lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.

Instanța de apel a reținu ca fondat motivul de apel referitor la omisiunea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de transport suportate de reclamantă pe parcursul derulării celor două litigii, dovedite prin chitanțele fiscale depuse la dosar și totalizând 63,51 lei. Făcând aplicarea dispozițiile art. 276 C. proc. civ., curtea de apel a mai stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, proporțional cu pretențiile admise, respectiv a sumei de 3,73 lei. Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.556.114,88 lei cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Prin Decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 109/104/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. SA Slatina, împotriva Deciziei nr. 9 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. S-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta a formulat în apel și critici referitoare la modul în care a fost stabilit, prin reducere, onorariul de avocat la suma de 10.000 lei, însă instanța de apel s-a limitat să arate că admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, menținută de instanțele de control judiciar, fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat, raportată la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebită.

Înalta Curte a apreciat că această motivare nu corespunde cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nici art. 274 alin. (3) C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. S-a remarcat că există două litigii purtate între părți, pentru care nu s-a plătit un singur onorariu care să fie inclus printr-o operațiune matematică la suma de 10.000 lei, că dimpotrivă, cele două litigii au parcurs fiecare mai multe faze procesuale în care s-au achitat onorarii avocațiale distincte. Că, în nici unul din cele două litigii excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost soluționată la primul termen de judecată; că, s-au formulat cereri de strămutare și căi extraordinare de atac.

În atare situație, instanța de apel avea obligația să analizeze prin prisma dispozițiilor legale menționate, fiecare onorariu achitat de reclamantă în funcție de faza procesuală și actul de procedură, pentru îndeplinirea căruia a fost convenit de părți. Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova respectând îndrumările date de înalta Curte prin decizia de casare, obligatorii potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia nr. 206 din 23 iunie 2010 a constatat că apelul este fondat și l-a admis, a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtului la suma de 15.000 lei despăgubiri către reclamantă, reprezentând onorariul de avocat, 1060,32 lei taxă timbru și 49,32 lei cheltuieli de transport.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat". Principiul care rezultă din dispozițiile înscrise în art. 274 C. proc. civ., la baza căruia stă culpa procesuală, precum și unicitatea procesului civil, impune ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile făcute cu procesul în toate fazele sale recurs, contestație în anulare, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca în final partea care la cere să fi triumfat în proces.

Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, plata memoriilor, costul dactilografierii actelor depuse la dosar, strict necesare pentru buna desfășurare a procesului. În acest sens, a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 367/2008, când a reținut că obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, revine părții ale cărei pretenții nu au fost admise, însă această decizie vizează dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 401/2005 a Curții Constituționale, chiar dacă este anterioară, s-a statuat asupra dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., dispoziții a căror aplicare a făcut-o tribunalul, iar instanțele de control analizează legalitatea aplicării acestora. În decizia mai sus - menționată Curtea Constituțională a subliniat faptul că instanța are prerogativa de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocatului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară, cu cât respectivul onorariu convertit în cheltuielile de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

Curtea Constituțională a menționat faptul că în sensul celor arătate este și jurisprudența C.E.D.O. care, fiind investită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Instanța de apel a apreciat că, în speța dedusă judecății, reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată, reprezentând onorarii de avocat, cheltuielile de transport ocazionate de cele două litigii având ca obiect pretenții în legătură cu inovațiile „Lopată tehnologică" și „Dispozitiv articulație ciocan", finalizate prin decizii irevocabile, instanța de apel fiind ținută de îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În litigiul înregistrat sub nr. 2762/2002 la Tribunalul Olt, reclamantul G.M.M., a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Slatina, reclamantă în cauza de față, pentru drepturi bănești de creație intelectuală, pentru inovația „dispozitiv articulație ciocan". De la data înregistrării, 28 februarie 2002 la Tribunalul Olt, cauza a suferit amânări la termenele din 1 aprilie 2002, 16 aprilie 2002, 14 mai 2002, 21 mai 2002, 11 iunie 2002, 2 iulie 2002, 27 august 20022, 24 septembrie 2002, 29 octombrie 2002 ultim termen la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 941/2002, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței civile și s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamant.

La toate aceste termene de judecată, apărarea reclamantei SC A. SA a fost asigurată de consilierul juridic al societății, N.D. Redactarea apelului și susținerea a fost făcută de avocat G.N., iar prin Decizia nr. 333 din 12 noiembrie 2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de G.M.M., a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, fixându-se termen la 10 decembrie 2003. La termenele de judecată din 10 decembrie 2003, 21 ianuarie 2004, 23 februarie 2004, 2 martie 2004, 6 aprilie 2005, 25 mai 2004, 7 iulie 2004, 15 septembrie 2004, 26 ianuarie 2005, apărarea pârâtei a fost asigurată de consilier juridic V.D.

În cauză s-a formulat cerere de strămutare de către reclamanta SC A. SA Slatina, cerere susținută de avocat V.S., la data de 15 aprilie 2005. Prin încheierea nr. 3062 din 15 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Brașov, instanță la care s-a formulat cerere de amânare pentru termenul din 23 iunie 2005, pentru imposibilitate de prezentare a avocatului S.V., amânarea fiind susținută de consilier juridic C.I.

În Dosarul nr. 679/Ap./2005 al Curții de Apel Brașov (fila 18), există împuternicirea avocațială întocmită de Baroul București - Societatea civilă A.S.A., precum și împuternicirea consilierului juridic C.I., să reprezinte reclamanta pentru termenul din 23 iunie 2005. La termenul din 15 septembrie 2005 s-a dezbătut apelul, pronunțarea fiind amânată la 21 septembrie 2005, dată la care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 651/Ap./2005 de Curtea de Apel Craiova, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulate de G.M. Au fost depuse concluzii scrise și apelul a fost susținut de avocat S.V. Împotriva deciziei a declarat recurs G.M.M., dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 29237/1/2006.

Cauza a suportat amânări la termenele din 3 martie 2006, 24 martie 2006, 19 mai 2006, termen la care s-a amânat pronunțarea pe 2 iunie 2006, când s-a pronunțat Decizia civilă nr. 5455 din 2 iunie 2006, prin care s-a respins recursul declarat de G.M.M. La termenele din 24 martie 2006 și 19 mai 2006 s-a prezentat avocat V.S., prezent și la dezbaterea recursului, depunând în acest sens concluzii scrise. Împotriva deciziei în recurs se formulează contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 19998/1 din 1 martie 2007, la cele două termene de judecată au participat avocați ai societății de avocați S. În acest dosar împuternicirea avocațială s-a încheiat de Societatea S.A., în baza contractului de asistență juridică nr. 175 din 3 mai 2007. Deci, în acest dosar avocat S.V.

a asigurat apărarea societății reclamante la 7 termene de judecată și au fost emise facturi pro forma, prin care s-au stabilit onorarii, după cum urmează: prin factura pro - forma din 16 februarie 2005 ce cuprinde perioada 31 ianuarie - 3 martie 2005, s-a stabilit onorariul de 20.000 euro, fără TVA ; factura ce cuprinde perioada 31 ianuarie - 3 martie 2005 s-a stabilit onorariul de 4000 euro; factura din 18 aprilie 2005 ce cuprinde perioada 15-3 mai 2005, s-a stabilit onorariul de 15.000 euro; factura din 28 martie 2006, ce cuprinde perioada 1 martie - 1 aprilie 2006 s-a stabilit onorariul de 25.000 euro; factura nr. 2040 din 6 iunie 2006, ce cuprinde perioada 30 martie 2006 - 21 iunie 2006 s-a stabilit onorariul de 50.000 euro, total onorariul stabilit 114.000 euro.

Examinând facturile emise în perioada 31 ianuarie - 3 mai 2005, până la susținerea cererii de strămutare, s-au emis facturile pentru care s-au perceput onorarii în cuantum de 30.000 euro fără TVA. Pentru susținerea apelului la Curtea de Apel Brașov a recursului și a contestației în anulare, au fost emise facturile, pentru care s-au perceput 75.000 euro. Deci, apărarea a fost asigurată de această societate de avocați doar în susținerea cererii de strămutare, în susținerea apelului la Curtea de Apel Brașov, a recursului și a contestației în anulare la I.C.C.J.

Onorariile percepute au fost disproporționat de mari, față de complexitatea cauzei și de soluționarea acesteia pe excepția prescripției dreptului la acțiune, și în atare situație Curtea a apreciat că pentru susținerea cererii de strămutare onorariul de 2000 lei este suficient, iar pentru susținerea apelului 3000 lei, pentru susținere recursului 5000 lei, iar pentru apărarea asigurată în contestație în anulare 2000 lei, astfel că onorariul pe care Curtea l-a stabilit în toate aceste etape procesuale este de 12.000 lei.

În dosarul înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. 2763 din 28 februarie 2002, reclamantul G.M.M., a solicitat drepturi bănești ca urmare a realizării de beneficii a inovației personale sub denumirea de „lopată tehnologică". Cauza a suferit amânări la termenele din 1 aprilie 2002, 16 aprilie 2002, 14 mai 2002, 21 mai 2002, 11 iunie 2002, 2 iulie 2002, 27 august 2002, 17 septembrie 2002, 24 septembrie 2002, 22 octombrie 2002, 29 octombrie 002, apărarea societății fiind asigurată de consilier juridic N.D. Prin sentința nr. 942 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Olt, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței civile invocate de G.M.M. și a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea.

Sentința a fost apelată de reclamantul G.M.M. (pârât în cauza de față), dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 596/2003, soluționat prin Decizia nr. 37 din 3 martie 2003, apărarea societății fiind asigurată de consilierul juridic N.D. Prin Decizia nr. 3 7/2003, s-a admis apelul declarat de G.M.M., a fost anulată sentința nr. 942/2002 și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalului Olt, secția comercială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SA Slatina, recurs redactat de consilier juridic N.D., dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 2187/2003, pronunțându-se Decizia civilă nr. 2695 din 20 iunie 2003, de respingere a recursului.

Apărarea societății în acest dosar a fost asigurată de consilier juridic N.G. La Tribunalul Olt, secția comercială, dosarul a fost înregistrat sub nr. 119/2004, cauza a suferit amânări la 21 ianuarie 2004, 11 februarie 2004, iar la termenul din 10 martie 2004, s-a pronunțat sentința nr. 102/2004, prin care a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea. În acest dosar, apărarea a fost asigurată de consilier juridic V.D.A. Împotriva sentinței civile nr. 102/2004 a fost declarat apel de G.M.M., cauza comportând amânări la termenele din 7 iunie 2004, 5 iulie 2004, 12 iulie 2004, apărarea societății fiind asigurată de consilier juridic N.D.

Prin Decizia nr. 305 din 12 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de reclamantul pârât G.M.M., a fost anulată sentința nr. 102/2004, a fost reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen în acest sens la 13 septembrie 2004. Împotriva deciziei a declarat recurs societatea, recursul, fiind redactat de consilier juridic V.D., la I.C.C.J. dosarul a fost înregistrat sub nr. 1305/2004, iar cauza a fost soluționată la 15 aprilie 2005 prin Decizia nr. 2327/2005, prin care s-a respins recursul declarat de societate. În atare situație, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecare nr. 1183/COM/2004.

Cauza a suferit următoarele amânări: 13 septembrie 2004, 18 octombrie 2004, 1 noiembrie 2004, 22 noiembrie 2004, 17 ianuarie 2005, 7 februarie 2005, 21 februarie 2005, 11 aprilie 2005, 23 mai 2005 dată la care se amână pronunțarea pentru 25 mai 2005, când se pronunță Decizia nr. 177/2005 prin care se respinge acțiunea reclamantului ca prescrisă. La toate termenele mai sus menționate apărarea a fost asigurată de consilier juridic V.D. Împotriva deciziei s-a declarat recurs de către G.M.M., înregistrat la I.C.C.J. 11111/1/2005 (sub nr. 2682/2005), iar prin încheierea din 2 februarie 2006 cauza a fost trimisă, în raport cu obiectul litigiului - drepturi patrimoniale izvorâte din creație intelectuală, spre competentă soluționare Secției civile a I.C.C.J., dosarul fiind înregistrat sub nr. 3426/2006, cauza a suferit amânări la 22 iunie 2006, 6 octombrie 2006, societatea fiind reprezentată de avocat V.S.

Prin Decizia civilă nr. 10416 din 15 decembrie 2006 I.C.C.J. a respins recursul declarat împotriva Deciziei nr. 177/2005, la dezbaterea recursului fiind prezent avocat V.S. În dosarul având ca obiect inovația „Lopată tehnologică", avocat S.V. a fost prezent la trei termene. Pentru serviciile prestate, Societatea S.A. a încasat onorariile, după cum urmează: în dosarul nr. 2682/2005 înregistrat la I.C.C.J.

s-a încheiat contractul de asistență juridică din 3 noiembrie 2005 și s-au emis factura pro - forma din 15 decembrie 2005, ce cuprinde perioada 1 noiembrie 2005 - 30 decembrie 2005, pentru care s-a stabilit onorariul de 3583,33 euro, fără TVA; factura din 18 aprilie 2006, ce cuprinde perioada 1 februarie 2006 - 3 mai 2006, pentru care s-a stabilit onorariul de 150 euro; factura din 10 august 2006, ce cuprinde perioada 1 iunie 2006 - 20 august 2006, pentru care s-a stabilit onorariul de 3275 euro; factura din 30 decembrie 2006, ce cuprinde perioada 1 iulie 2006 - 24 ianuarie 2007, pentru care s-a stabilit onorariul de 2537 euro; factura pro - forma din 20 decembrie 2006, emisă pentru care s-a stabilit un onorariu suplimentar în sumă de 25.000 euro, total 9.545,33 + 25.000 onorariul suplimentar = 34.545,33 euro, fără TVA.

În aceste facturi se menționează că plata se va efectua în lei la cursul BNR din data efectuării plății. Instanța de apel a constatat că onorariile percepute sunt disproporționat de mari, se face o plată dublă pentru perioade de timp care se suprapun și pentru o prezență asigurată doar la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care și acest litigiu a fost soluționat pe excepția prescripției acțiunii. Mai mult, se stabilește și un onorariu suplimentar, care nu-și găsește justificarea. Față de aceste aspecte, Curtea a apreciat că pentru prestația încorporată în serviciul de asistență și reprezentare avocațială, onorariul ce se cuvine este de 3000 lei, deci onorariul ce se cuvine în cele două dosare este de 15.000 lei, la care se adaugă 1.060,32 lei cheltuielile reprezentând taxa de timbru fond și recurs suportate de apelantă și 49,32 lei cheltuielile de transport.

În sprijinul concluziei sale, instanța de apel a apreciat că munca îndeplinită de avocat trebuie prețuită, dar instanța este ținută să reacționeze și din oficiu în determinarea reparabilului, atunci când are o hotărâre în privința acordării cheltuielilor ce includ onorarii de avocat. Prin compararea cheltuielilor de judecată, nu se intervine în contractul de asistență juridică încheiat între părți, fiind de notorietate că obligația părții care cade în pretenții nu se confundă cu obligația clientului de achitare a onorariului avocatului său. Rațiunea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., este și aceea de evitare a îmbogățirii sau sărăcirii părților prin mijloacele fixării și rambursării onorariilor abuzive.

În finalul considerentelor deciziei, instanța de rejudecare a arătat că toate cheltuielile suportate de parte trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților, susceptibile de a fi o cauză de ruinare a unei părți și de îmbogățire a celeilalte. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SA Slatina, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. 1. Criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că instanța de casare a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. privind motivarea necorespunzătoare, au vizat următoarele: Instanța de apel în rejudecare nu a respectat indicațiile instanței de recurs, încălcând astfel prevederile art. 315 C. proc. civ, în sensul că nu analizează fiecare onorariu plătit prin prisma actului de procedură îndeplinit și fazei procesuale corespunzătoare. Instanța de apel se limitează să enumere onorariile plătite de reclamantă și procedează la reducerea acestora, stabilind cuantumul onorariului pe care îl consideră ca fiind suficient pentru fiecare proces, deci tot în mod global. Deosebirea față de ciclul procesual anterior constă doar în faptul că de această dată instanța de apel procedează la reducerea onorariului per proces, pe când anterior onorariul fusese redus global pentru ambele procese, printr-o singură operațiune matematică.

Din considerentele hotărârii recurate nu rezultă motivul pentru care instanța a redus onorariul avocațial și nici motivele avute în vedere atunci când a stabilit cuantumul respectiv, aceasta preluând motivarea din ciclul procesual anterior în sensul că litigiul a fost soluționat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care instanța supremă a stabilit deja prin decizia de casare că acesta nu este un motiv justificat pentru reducerea onorariului avocațial cu atât mai mult cu cât excepția prescripției nu s-a soluționat la primul termen de judecată. 2. Critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la faptul că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. A arătat că dreptul părții de a recupera cheltuielile de judecată are ca fundament legea, nu înțelegerea lor, cheltuielile fiind acordate de instanță în toate cazurile în favoarea părții care a câștigat procesul în temeiul hotărârii judecătorești definitive. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nu se impune reducerea nici în raport cu valoarea litigiilor și nici cu munca depusă de avocat. În argumentarea celor susținute a prezentat pe larg situația litigiilor, a etapelor procesuale și a cheltuielilor ocazionate de fiecare litigiu, respectiv de fiecare etapă procesuală, sens în care, acestea sunt justificate, față de fiecare etapă procesuală și față de valoarea pricinii și munca depusă de avocați.

A susținut, de asemenea că toate aceste cheltuieli efectuate de SC A. SA Slatina privind litigiile în contradictoriu cu G.M. sunt dovedite integral, prin documente justificative depuse la dosarul cauzei. A arătat că acestea au avut un caracter necesar, întrucât angajarea Societății civile de avocați specializată în domeniul proprietății intelectuale, cu experiență și reputație profesională se impunea, în caz contrar reclamanta riscând să se expună unui prejudiciu foarte mare. Totodată, așa cum rezultă din contractele de asistență juridică, onorariile avocațiale au fost stabilite tocmai în raport cu timpul efectiv prestat. A invocat ca practică judiciară sentința comercială nr. 11019 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială prin care s-au acordat integral SC A. SA cheltuielile de judecată constând în onorariile avocațiale plătite Societății A.S.A.

într-un alt litigiu, în baza unor criterii care se aplică și în speța de față respectiv:" suma nu este exagerată având în vedere că onorariul de avocat a fost stabilit în baza contractului de asistență juridică încheiat de reclamantă cu Societatea de avocați, ținând seama de calitatea serviciilor prestate, dar și de consecințele de imagine și de credibilitate". Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Referitor la primele motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., recurenta tinde să demonstreze că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 315 C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanța de casare sunt obligatorii. Aceste critici nu sunt fondate având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă calea de atac exercitată de reclamantă și s-a dispus ca instanța de apel să analizeze prin prisma dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 274 alin. (3) C. proc. civ., fiecare onorariu achitat de reclamantă în funcție de faza procesuală și actul de procedură, pentru îndeplinirea căruia a fost convenit de părți. Contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel, în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare, neputându-se reține, în acest sens, încălcarea art. 315 C. proc.

civ., deoarece prin decizia de casare s-a stabilit doar obligativitatea analizării motivate a aplicabilității criteriilor legale prevăzute de dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ în raport de fiecare onorariu achitat de reclamantă. Pe linia celor dispuse de către instanța de casare, la termenul din 19 mai 2010, Curtea a constatat că se impune completarea probatoriului administrat în cauză cu proba cu înscrisuri, apreciind necesară depunerea la dosar a desfășurătorului prestațiilor avocațiale, conform facturilor emise și prinse la serviciul contabilitate al biroului de avocatură, pentru a se analiza de către instanță, prin prisma dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. fiecare onorariu de avocat achitat de reclamantă, în funcție de faza procesuală parcursă și de actul de procedură pentru îndeplinirea căruia a fost convenit de părți.

Prin încheierea de dezbateri din 16 iunie 2010 s-a reținut că avocatul reclamantei a depus la dosar copii de pe facturile contabilizate în evidențele acesteia pe contul reprezentând onorarii avocați, conform extraselor din sistemul informatic folosit de societate, pe care le-a comunicat și reprezentantului pârâtului. Faptul că, în urma analizei probelor administrate în vederea stabilirii aspectelor indicate prin decizia de casare, instanța de apel nu a ajuns la concluzia susținută de recurentă, nu echivalează cu încălcarea îndrumărilor din decizia de casare.

Acestea au fost respectate, din moment ce instanța de apel s-a pronunțat atât asupra fiecărui litigiu în parte, respectiv cele având ca obiect pretenții în legătură cu inovațiile „Lopată tehnologică" și „Dispozitiv articulație ciocan", fiecărei faze procesuale parcurse în cadrul acestora, respectiv fond, apel, recurs, contestație în anulare, cerere de strămutare, precum și actul de procedură pentru îndeplinirea căruia a fost convenit de părți, stabilind flecare onorariu avocațial distinct. În consecință, soluția de admitere a apelului reclamantei nu este rezultatul încălcării dispozițiilor din decizia de casare, obligatorii, potrivit art. 315 C. proc. civ., ci al aplicării motivate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., în interpretarea dată cu putere obligatorie prin decizia de casare la situația de fapt stabilită pe bază de probe în rejudecarea cauzei. Instanța a rejudecat procesul în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea pronunțată de instanța superioară, respectiv soluția adoptată fiind amplu motivată și bine argumentată, justificând soluția adoptată în sensul în care se impune aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. 2. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Cenzurarea hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța a determinat cuantumul cheltuielilor de judecată în urma aplicării prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., se rezumă la a verifica aplicarea criteriilor legale în raport cu care se apreciază cuantumul onorariilor avocaților și anume valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. În cauză, aceste criterii au fost avute în vedere de instanță. Verificarea aprecierilor instanței în aplicarea lor la desfășurarea litigiului, ar însemna exercitarea unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunțate și o încălcare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Cum potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol și cum condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ, susținerile menționate, neîndeplinind aceste condiții, nu învestesc în mod legal Înalta Curte cu analiza lor. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și corect motivată, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamata SC A. SA Slatina împotriva Deciziei nr. 206 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012.