ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1878, pronunțată la data de 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 483/2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.I. împotriva Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2003, la Tribunalul București, care și-a declinat competența de soluționare, prin sentința civilă nr. 4613 din 9 decembrie 2003, reclamanta a contestat decizia nr. 4631 din 21 octombrie 2004, adoptată de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, privind încadrarea sa în gradul de handicap mediu, gradul III, susținând că în raport cu diagnosticul deficiențelor sale, trebuia încadrată în gradul de handicap accentuat, cerând efectuarea unei expertize medico-legale. La data de 19 aprilie 2004, instanța de fond a admis proba cu efectuarea unei expertize medico-legale, de către Institutul de Medicină Legală.

În motivarea soluției de respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat, decizia nr. 4613 din 9 decembrie 2003, a fost emis în conformitate cu criteriile stabilite prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, încadrarea sa în gradul de handicap mediu fiind conformă cu diagnosticul. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, susține reclamanta, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare în dezlegarea cauzei, și anume, expertiza medico-legală care fusese dispusă la un termen anterior. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, la termenul din 19 aprilie 2004, recurenta-reclamantă a solicitat, iar instanța de fond a admis administrarea probei cu expertiza medico-legală, dispunând, la 17 mai 2004, ca Institutul Național de Medicină Legală „Dr.

Mina Minovici” București să expertizeze capacitatea vizuală a acesteia, „în vederea stabilirii veridicității susținerilor Comisiei Superioare de Expertiză a Persoanelor cu Handicap”. La data de 29 septembrie 2004, Curtea de Apel București a procedat la soluționarea cauzei în fond, fără ca recurenta-reclamantă să fi renunțat la proba respectivă și fără ca instanța să motiveze în vreun fel considerentele pentru care a trecut la soluționarea cauzei, în lipsa expertizei medico-legale. Or, la data de 6 ianuarie 2005, Institutul Național de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici” a transmis raportul de expertiză medico-legală, înregistrat la Curtea de Apel București, la data de 13 ianuarie 2005, care a fost înaintat instanței de recurs.

Astfel fiind, instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., din moment ce nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru soluționarea cauzei și aprecierea legalității actelor administrative atacate, în ceea ce privește legalitatea încadrării în gradul de handicap stabilit de către autoritățile competente. În concluzie, recursul va fi admis, sentința va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe, potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile nr. 1878 din 29 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.