ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6924/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai

2003, reclamantul G.D. a solicitat anularea deciziei de încadrare în grad mediu

de handicap nr. 1428 din 16 aprilie 2003 și obligarea autorității locale

competente, să elibereze un certificat care să-i stabilească în mod corect

gradul de handicap accentuat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că atât Comisia centrală, cât și Comisia sectorului 4 București i-au

stabilit greșit diagnosticul de deficiență funcțională medie, în loc de

accentuată, corespunzătoare gradului II de handicap, producându-i din această

cauză, prejudicii materiale considerabile.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1563 din 9 octombrie 2003, a respins ca

nefondată, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că atât Comisia sectorului 4 București, care a emis certificatul

nr. 326 din 10 februarie 2003, precum și Comisia Superioară, care a emis

decizia nr. 1428 din 16 aprilie 2003, la stabilirea gradului de handicap, au

avut în vedere toate actele medicale prezentate de reclamant și în raport cu

criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății

și familiei, reclamantul se încadrează în gradul III, corespunzător

handicapului mediu.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, reclamantul G.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul-reclamant a

criticat soluția instanței de fond, întrucât aceasta a pronunțat o soluție, cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul urmează a se admite, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că prin decizia nr. 2270 din 26 august 1994, Oficiul de expertiză

medicală și recuperare a capacității de muncă a constatat că reclamantul suferă

de o serie de afecțiuni care conduc la o capacitate de muncă pierdută total sau

în mare parte, fiind astfel încadrat în gradul II de invaliditate.

După apariția Legii nr. 519/2002,

Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap a sectorului 4 București,

examinând reclamantul și cu toate că acesta suferea de aceleași afecțiuni, a

stabilit că acesta are un handicap mediu gradul III, cu caracter permanent.

Din analiza actelor normative în

vigoare și pe baza cărora și-a argumentat Comisia de Expertiză, decizia

contestată, rezultă că gradele de handicap sunt „ușor”, „mediu”, „accentuat” și

„grav”, iar din anexa 1 la Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002,

privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap, reiese că

afecțiunile de care suferă reclamantul, se încadrează în categoria „handicap

accentuat” gradul II.

Deși textul actului normativ este

clar, s-a emis totuși o decizie, care a încadrat reclamantul, cu data de 16

aprilie 2003, într-un grad de handicap inferior celui real, producându-i

acestuia, prejudicii materiale, prin pierderea a o serie de facilități prevăzute

de actele normative în materie.

De altfel, însuși instituțiile

autorizate pârâte, în recunoașterea drepturilor reclamantului, la data de 7 mai

2004, au emis o nouă decizie, nr. 1001 din 7 mai 2004, prin care i-a fost

stabilit gradul de handicap accentuat, cod handicap 1 cu caracter permanent.

Întrucât decizia nr. 1001 din 7 mai

2004 a avut la baza emiterii ei, acte medicale care au atestat aceleiași

afecțiuni de care suferă reclamantul, încă din anul 1994, acesta, în perioada

16 aprilie 2003 - 7 mai 2004 a fost prejudiciat, prin neacordarea unor drepturi

de care ar fi putut beneficia, dacă încadrarea în gradul de handicap ar fi fost

cea corectă.

Pentru aceste considerente, se

impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea

acțiunii reclamantului, cu consecința anulării deciziei contestate și obligarea

pârâtei, să emită o nouă decizie de încadrare în gradul de handicap accentuat,

pentru intervalul 16 aprilie 2003 - 7 mai 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.D. împotriva

sentinței civile nr. 1563 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea reclamantului G.D. și anulează decizia nr. 1428 din 16 aprilie

2003 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți.

Obligă pârâta, să emită

reclamantului, o nouă decizie de încadrare în gradul II (handicap accentuat),

pentru intervalul 16 aprilie 2003 - 7 mai 2004.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.