ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 974/2002,

reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice –

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a

Finanțelor Publice – București – Direcția Control Fiscal – Serviciul Control

Fiscal 2, a solicitat anularea deciziei nr. 299 din 30 aprilie 2002 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice, precum și anularea prevederilor corespunzătoare

din procesul-verbal nr. 15149 din 18 decembrie 2001 a Direcției Generale a

Finanțelor Publice București, respectiv cele referitoare la neacordarea

facilităților prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 219/1999 și art. 7 din H.G.

nr. 402/2002, pentru activitatea de export efectuată în nume propriu de

societatea reclamantă, în lunile ianuarie și februarie 2001, de mentanol

provenit din prelucrarea gazelor naturale la V. SA Victoria, respectiv cu referire la aplicarea unei cote de import de 25% la profitul realizat de societate,

urmare a acestor exporturi, în loc de cota de 5% prevăzută de actele normative,

suma contestată fiind de 4.306.420.111 lei stabilită de organul de control,

drept diferență impozit pe profit și penalități aferente, la 31 martie 2001;

- neacordarea reducerii de 50%

pentru profitul reinvestit de societate, prin achiziționarea unui apartament la

1 martie 2001, suma contestată fiind de 118.383.125 lei și penalitățile de

întârziere aferente;

- modul de calcul al diferențelor de

curs valutar rezultate ca urmare a tranzacțiilor financiare (vânzare, valută),

suma contestată fiind de 2.404.373.031 lei și penalitățile de întârziere

aferente;

- suma de 8.038.957.204 lei

(înregistrată de societate în contul 600-cheltuieli cu materia primă),

considerată cheltuială nedeductibilă pe luna iunie 2001, organul de control

stabilind că societatea datorează un impozit pe profit mai mare în trimestrul

II/2001, fără a menționa cât anume și penalități de întârziere calculate la

această diferență de impozit pe profit;

- stabilirea și calcularea unor

majorări de întârziere în sumă de 1.120.213.969 lei rezultate din diferența de

impozit pe profit, constatate de organul de control și a penalităților de

întârziere aferente.

Prin sentința civilă nr. 362 din 19

martie 2003 s-a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Cu privire la aplicarea calculului

impozitului pe profit, a cotei legale de 25%, și nu a celei de 5%, potrivit O.G.

70/1944, cu modificările ulterioare, respectiv O.U.G. nr. 217/1999, art. 7 și H.G.

nr. 402/2000, art. 7, instanța nu a reținut susținerile reclamantei privind

aplicarea cotei de 5%, față de chiar finalitatea normei în materie, constând în

încurajarea și sporirea competitivității producției și exportul direct al

acesteia de către producători, reducerea de impozit fiind acordată cu scopul

creșterii și modernizării capacităților de producție, aspect ce rezultă din

teza finală a art. 7 din O.U.G. nr. 217/1990, conform căreia „reducerea se

calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii

de finanțare”.

În înțelesul normelor în materie,

noțiunea de „bunuri realizate din activitatea proprie”, are înțelesul că

respectivele bunuri sunt realizate din activitatea proprie de producție,

facilitatea prevăzută de lege constând în reducerea cotei de impozitare, nu

pentru toate operațiunile de export, ci doar pentru cele în care se exportă bunuri

provenite din activitatea proprie.

În speță, reclamanta nu desfășoară o

activitate proprie, ci o activitate de comerț, constând în achiziționarea prin

cumpărare a produsului ce a fost exportat (metanolul), aspect ce rezultă din

contractele încheiate de societatea reclamantă, cu producătorul de metanol, cât

și convenția nr. 1/2000, încheiată de societate, cu furnizorul de materie primă

- SC D.S. SA București și cu producătoul de mentanol - SC V. SA Victoria.

S-a reținut că mentanolul exportat

de reclamantă a fost produs și furnizat de SC V. SA, în baza contractelor de

vânzare – cumpărare încheiate, astfel că societatea reclamantă nu exportă

bunuri din activitate proprie de producție, ci bunuri provenite din activitatea

comercială, astfel că nu poate beneficia de facilitatea prevăzută de art. 7 din

O.U.G. nr. 17/1999 și art. 7 din H.G. 402/2000, respectiv de cota redusă de 5%

la impozit pe profit.

Pe cale de consecință, față de

dispozițiile O.G. nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, art. 13 cu raportare

la pct. 3 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2052/1997 și art. 22 din O.U.G.

nr. 17/2000, față de cererile de rambursare compensare T.V.A., s-a reținut că majorările

de întârziere de 1.120.213.969 lei aferente impozitului pe profit stabilit,

supliment pe perioada verificată de 4.306.420.111 lei, au fost legal stabilite.

Nici susținerile privind suma de

118.383.125 lei nu au fost reținute, întrucât raportat la data achiziției bunului

imobil, la 1 martie 2001, fiind anterioară datei la care a intrat în vigoare

Legea nr. 189/2001, privind aprobarea O.U.G. nr. 217/1999, pentru modificarea

și completarea O.U.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, Legea nr.

189/2001 fiind publicată în Monitorul Oficial, achiziția bunului la 1 martie

2001, fiind anterioară intrării în vigoare a legii citate mai sus, care nu

retroactivează.

Cu referire la sumele de

2.404.373.031 lei venituri impozabile din diferența de curs valutar și suma de

8.036.957.804 lei cheltuieli cu materia primă, întrucât se va încheia un nou

act de control, nu pot forma obiect de restituire.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC I.T. SRL București, criticând-o astfel:

- instanța de fond a omis concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, însușindu-și punctul de vedere al

organelor de control, reducând noțiunea de „activitate”, la cea de „producție”.

S-a dat o interpretare proprie

actelor normative, incidente O.U.G. nr. 217/1999 și H.G. nr. 402/2000, privind

aplicarea cotei de 5%.

Actele normative citate folosesc

noțiunile de „contribuabili”, nu de „producători”, iar facilitățile de la 25%,

la 5%, sunt pentru „activități proprii”, și nu „de producție”.

Instanța face referire la denumirea

conturilor, deși nici unul din acestea nu este denumit producție proprie sau

producție proprie de imobilizări corporale.

Cu privire la exporturi, societatea

a beneficiat de restituirea T.V.A., îndeplinind toate condițiile pentru

acordarea facilităților solicitate.

În mod eronat nu s-a acordat

reducerea de 50% pentru profitul reinvestit, deși la pct. 9 al art. 7 alin. (2)

din Legea 189/2001, modificată și completată, se prevede că reducerea se

calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001.

Cu referire la suma de 1.120.213.969

lei majorări de întârziere, instanța nu a motivat respingerea acestui capăt de

cerere – concluzia este în contradicție cu constatările din expertiza efectuată

în cauză.

Instanța de fond a înlăturat fără

temei și argumente, expertiza contabilă.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

În conturile de venit, orice agent

economic este obligat potrivit Legii nr. 82/1991, să reflecte activitatea

proprie și nu activitatea altei persoane juridice, în speță SC V. SA.

Instanța a apreciat corect cu

privire la conturile 711, 721 și 722, care vizează bunuri din producția

proprie.

În speță, intimata nu a avut

activitate de producător, nici nu se poate prevala de processing, întrucât nu a

fost proprietara materiei prime [a avut contracte de vânzare – cumpărare cu SC V.

SA, de asemeni nu a fost desfășurat nici activitate de comisionar].

Este adevărat că în cazul cotei 0 T.V.A.,

beneficiarii pot să aibă cotă redusă la impozitul pe profit, însă, deși este o

condiție, nu este suficientă.

Atâta vreme, cât societatea-intimată

a avut numai activități de „comerț”, fiind cumpărător al metanonului,

producătorul fiind SC V. SA în mod legal instanța a constatat că poate

beneficia de facilitatea reducerii cotei de impozit pe profit, de la 25%, la

5%.

Obiectul expertizei fiind calculul

reducerii de impozit citat mai sus, atâta vreme, cât instanța a ajuns la

concluzia că societatea nu beneficiază de această facilitate, evaluarea

expertizei nu se impunea.

Cu referire la neacordarea reducerii

de 50% pentru profitul reinvestit, reducerea se calculează începând cu profitul

care are în vedere un an întreg, și nu data investirii, astfel că în mod

judicios s-a apreciat că Legea nr. 189/2001 nu retroactivează.

Cu privire la suma de

1.120.21.3.9696 lei ,ce a format obiectul expertizei contabile, s-a răspuns mai

sus.

Față de considerentele menționate,

constatându-se recursul, nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.T.

SRL București, împotriva sentinței civile nr. 362 din 19 martie 2003 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.