ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 904/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC L.D. SA a chemat în

judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia și pe calea contenciosului

administrativ, să dispună anularea procesului-verbal de control întocmit de

Garda Financiară Centrală, la data de 17 iulie 2001; anularea deciziei

Ministerului Finanțelor Publice nr. 1519 din 28 septembrie 2001, prin care i

s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control financiar și

restituirea sumei de 4.694.688.928 lei, achitată de reclamantă, ca fiind o

plată nedatorată bugetului de stat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin procesul-verbal, a cărei anulare o solicită, a fost obligată să

plătească T.V.A. în cuantum de 4.981.239.749 lei, iar ca urmare a compensărilor

efectuate de organele fiscale, suma datorată bugetului de stat a fost de

4.694.688.928, din care 3.796.516.208 lei T.V.A. și 898.172.720 lei, majorări

de întârziere.

A mai arătat și că în mod greșit

Ministerul Finanțelor, în soluția dată, a făcut trimitere la dispozițiile pct.

8.3 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr.

401/2000, întrucât acest text privește corectarea bazei de impozitare, ținând

cont de diferența de curs valutar dintre data facturării și data încasării

facturii, ori diferența de preț evidențiată de reclamantă, este corespunzătoare

diferenței de curs valutar dintre data tranzacției și data facturării.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 102 din 5 februarie 2002, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă, reținând că:

- Operațiunile de leasing financiar,

astfel cum sunt definite în O.U.G. nr. 51/1997, art. 2 lit. e), nu pot fi

asimilate vânzării-cumpărării de mărfuri, neputând astfel opera o scutire de

T.V.A., fiind vorba de leasing financiar.

A mai reținut și că reclamanta avea

obligația corectării bazei de impozitare, cu diferența rezultată ca urmare a

modificării cursului valutar între momentul încheierii contractelor și termenele

prevăzute pentru plata ratelor. Ori, în perioada supusă controlului, pentru

diferențele facturate, societatea reclamantă nu a evidențiat și colectat

T.V.A., apreciind că sunt aferente doar dobânzilor, nu și ratelor de leasing.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta SC L.D. SA

Giurgiu.

Recurenta a susținut, în esență, că:

capătul de cerere privind anularea obligațiilor de plată a T.V.A. pentru

operațiunile de leasing financiar desfășurate în zona liberă și a apreciat în

mod eronat că reclamanta nu beneficiază de scutire de T.V.A., pentru

operațiunile de leasing financiar desfășurate în Zona Liberă Giurgiu, deoarece

acestea nu pot fi asimilate operațiunilor de vânzare-cumpărare.

că în speță sunt aplicabile dispozițiile pct. 8.3 din Normele de aplicare a

O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr. 401/2000, deoarece

acesta privește corectarea bazei de impozitare, cu diferența de preț, rezultată

ca urmare a modificării cursului valutar între data încasării facturii și data

facturării.

dispozițiile art. 14 lit. c) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., potrivit

cărora dobânzile nu se cuprind în baza de impozitare a T.V.A. De asemenea, a

apreciat în mod greșit că pentru diferența de preț aferentă diferenței de curs

valutar dintre data achiziționării bunului și data facturării, trebuie aplicat

T.V.A.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă, în mod incontestabil, că recurenta-reclamantă, în perioada supusă

verificării, 15 martie 2000 - 31 mai 2001, a încheiat și derulat un număr de 82

contracte de leasing financiar, din care 59 contracte în Zona liberă Giurgiu și

23 contracte în cadrul sucursalei din București, în legătură cu care organele

Ministerului Finanțelor Publice au reținut că evidențierea, colectarea și

virarea T.V.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în materie.

Astfel, în legătură cu operațiunile aferente

contractelor de leasing încheiate și derulate la sediul din Zona liberă

Giurgiu, organele de control au stabilit că recurenta-reclamantă nu a

evidențiat și calculat T.V.A. în sumă totală de 4.981.239.749 lei, reținând că

operațiunile de leasing financiar sunt scutite de T.V.A.

În legătură cu operațiunile aferente contractelor de

leasing încheiate și derulate la sucursala din București, a societății

comerciale recurente, organele de control au stabilit o diferență de T.V.A., în

sumă totală de 351.627.124 lei, reținând că aceasta a procedat în mod eronat,

înscriind în factură T.V.A. aferentă ratei calculate la cursul istoric,

neținând cont de valoarea ratei la data plății.

Criticile aduse hotărârii instanței

de fond, formulate sub forma a trei motive de recurs, vizează cele două

probleme rezolvate de curtea de apel, recurenta susținând că operațiunile de

leasing financiar efectuate în Zona liberă Giurgiu, sunt scutite de T.V.A. și

că în cazul celorlalte operațiuni, T.V.A. a fost calculată în mod corect, fără

luarea în calcul a diferenței de curs valutar.

Aceste critici sunt neîntemeiate.

În ce privește operațiunile de

leasing efectuate în Zona liberă Giurgiu;

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 6 pct. A lit. k)1 0. din O.U.G. nr. 17/2000, sunt scutite de

T.V.A., activitățile specifice desfășurate în zona liberă, de contribuabilii

autorizați în acest scop.

Dar, activitățile care pot fi

efectuate în zonele libere sunt enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, la

care se referă și pct. 4.13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, fiind menționate limitativ

activitățile specifice care sunt scutite de T.V.A., între care nu sunt incluse

și operațiunile de leasing financiar.

Deci, în mod judicios a reținut

instanța de fond că societatea comercială recurentă datorează T.V.A., pentru

operațiunile de leasing financiar efectuate, în perioada controlată, în Zona

liberă Giurgiu.

În ceea ce privește operațiunile de

leasing efectuate la Sucursala din București a societății comerciale recurente;

în contractele de leasing, în legătură cu ratele, s-a prevăzut că „dacă

valoarea obligațiilor de plată se stabilește având ca referință o monedă

străină, plățile se vor efectua în lei, considerându-se cursul de vânzare al

valutei din ziua efectuării plății, pentru moneda respectivă”.

În cauză, valoarea contractelor de

leasing a fost exprimată în valută, iar plățile ratelor s-au efectuat în lei,

la cursul din ziua efectuării plății, totuși T.V.A. aferentă ratelor respective

a fost calculată de către societatea comercială recurentă, la valoarea cursului

din ziua încheierii contractelor de leasing.

În conformitate cu prevederile pct.

8.3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin

H.G. nr. 401/2000, baza de impozitare se corectează cu diferența de preț

rezultată ca urmare a modificării cursului pieței valutare, în vigoare la data

încasării facturii.

Or, recurenta, deși valoarea ratelor

trecute în facturi a fost actualizată în raport cu valoarea cursului din ziua

efectuării plății, totuși a calculat T.V.A. la valoarea cursului din ziua

încheierii contractelor de leasing.

Deci, în mod judicios a reținut

instanța de fond, legalitatea actelor administrate atacate, chiar și din acest

punct de vedere.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de respingere a acțiunii, motivele de

recurs formulate în cauză sunt neîntemeiate și constatându-se, totodată, că nu

există motive care să fie invocate din oficiu, recursul de față va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

L.D. SA Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 102 din 5 februarie 2002, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 martie 2003.