ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1307 din 5 octombrie 2007,
Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC S.A.P.C. SRL și, în
consecință a respins cererea formulată de reclamanta SC M. SA împotriva pârâtei
SC S.A.P.C. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța
a reținut că a fost sesizată cu o acțiune constând în obligarea pârâtei la
desființarea construcțiilor metalice provizorii edificate de aceasta pe terenul
ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 14 din 3 ianuarie 2005, însă
prin vânzări succesive imobilele în discuție au devenit proprietatea SC A.I. SRL
iar nu pârâta.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.
3 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, care a reținut că la data formulării
acțiunii, proprietara imobilului din litigiu nu era pârâta, ci intervenienta SC
A.I. SRL Găiești.
Astfel, s-a avut în vedere
că acele construcții metalice provizorii edificate pe terenul ce a făcut
obiectul contractului de închiriere nr. 14/2005 au fost vândute succesiv prin
trei contracte de vânzare – cumpărare, ultima dobânditoare fiind intervenienta,
motiv pentru care s-a considerat că prima instanță a procedat corect atunci
când a reținut că acțiunea este formulată împotriva unei societăți care nu are
calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs reclamanta care, în esență, a susținut următoarele:
- instanța de apel nu a
observat că la data de 1 septembrie 2006, contractul de închiriere nr. 14/3
ianuarie 2005 nu mai era în ființă întrucât încetase prin împlinirea
termenului.
- greșit nu s-a avut în
vedere că, până la pronunțarea sentinței, SC A.I. SRL nu a formulat o cerere de
intervenție și nici pârâta nu a adus la cunoștința instanței despre existența
contractului de vânzare – cumpărare.
Analizând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 24
iunie 2008 s-a dispus suspendarea judecării recursului, în raport de
prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 13 ianuarie
2009 cauza s-a repus pe rol la cererea recurentei reclamante.
De asemenea, se constată că,
potrivit datelor cuprinse în certificatul de mențiuni eliberat de O.R.C. de pe
lângă Tribunalul Dâmbovița, intimata – pârâtă a fost radiată la 6 mai 2008, ca
urmare a dizolvării .
În atare situație, în care
societatea pârâtă a fost radiată, nemaifiind în ființă, pierzându-și capacitatea
de folosință și de exercițiu – implicit a capacității de exercițiu a
drepturilor procedurale, în considerarea art. 161 C. proc. civ., Înalta Curte
va anula cererea de recurs.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de recurs
formulată de reclamanta
SC M. SA Târgoviște împotriva Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie
2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, pentru lipsa calității procesuale pasive a intimatei
SC S.A. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.