ÎCCJ, decizie (scj.ro #83969)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83969) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Încheiere prin care
instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus
suspendarea judecății și a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Recurs
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.
Dispoziții generale
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
încheiere prin care instanța a admis
cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus suspendarea judecății și
a menținut arestarea preventivă a inculpatului
-
recurs
C.
proc
.
pen
.,
art.
303 alin. (6)
Încheierea prin care instanța a
admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus suspendarea
judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și a menținut
arestarea preventivă a inculpatului, conform art. 303 alin. (6) C.
proc
.
pen
., nu este supusă căii
de atac a recursului sub aspectul dispoziției privind admiterea cererii de
sesizare a Curții Constituționale și suspendarea judecății până la soluționarea
excepției de neconstituționalitate, ci numai sub aspectul dispoziției privind
menținerea arestării preventive de către prima instanță și instanța de apel.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 778 din 5 martie
2009
Prin încheierea din 30 octombrie
2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, asupra cererii privind
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr.
143/2000, a trimis cauza penală privind apelul inculpatului S.M. la Curtea
Constituțională a României pentru a se pronunța asupra constituționalității
dispozițiilor legale menționate, a suspendat judecarea procesului penal până la
soluționarea excepției și a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de
Apel București a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării
preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate și materialul
probator administrat conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.
143 raportat la art. 68
1
C.
proc
.
pen
. și că există la acest moment procesual date care să
justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului,
prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Cu privire la excepția de
neconstituționalitate invocată din oficiu a prevederilor art. 4 din Legea nr.
143/2000, a constatat că imprecizia termenilor, lipsa unei definiții legale
sunt de natură a aduce atingere egalității în fața legii, securității juridice
și caracterului non arbitrar al urmăririi penale. Omisiunea explicării
termenului folosit de lege - „deținerea ilegală de droguri de risc pentru
consum propriu” - conduce la arbitrariu în aplicarea legii, încălcându-se
astfel drepturile garantate de art. 15, art. 16, art. 20, art. 23 alin. (1) și
alin. (2) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României.
Împotriva încheierii a declarat
recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului și judecarea în stare de
liberate, iar cu privire la suspendarea judecării cauzei, a arătat că este de
acord ca dosarul să fie trimis la Curtea Constituțională, însă nu este de acord
cu suspendarea judecării cauzei.
Recursul este nefondat cu privire la
menținerea măsurii arestării preventive și inadmisibil, recursul declarat cu
privire la suspendarea judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la
Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a fost trimis în judecată
prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Biroul Teritorial București, pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.
pen
.
S-a reținut că, în data de 20
septembrie 2007, inculpatul a vândut martorului denunțător
B.l
.
două doze de heroină contra sumei de 300 lei și a deținut, fără drept, 58 de
comprimate de
methadone
.
Cu privire la menținerea stării de
arest, verificând recursul în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile
prevăzute în art. 148, art. 160
b
și art. 300
2
C.
proc
.
pen
., se constată că măsura
arestării preventive și menținerea acesteia au fost luate în conformitate cu
dispozițiile legale.
Astfel, față de materialul probator
administrat, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 148 alin.
(1) lit. f) și art. 160
b
C.
proc
.
pen
., respectiv temeiurile care au determinat arestarea
impun în continuare privarea de libertate, inculpatul a săvârșit o infracțiune
pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că
lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la suspendarea judecării
cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea
soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din
Legea nr. 143/2000, prin Decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că dispozițiile art. 303
alin. (6) C.
proc
.
pen
. se
vor interpreta în sensul că „încheierea prin care instanța a admis cererea de
sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății, până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este supusă căii de atac a
recursului.”
În consecință, recursul declarat de
inculpatul S.M. este inadmisibil cu privire la măsura suspendării judecării cauzei,
ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea
soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din
Legea nr. 143/2000.
Față
de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva dispoziției încheierii
din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, cu privire
la menținerea măsurii arestării preventive și a respins, ca inadmisibil,
recursul declarat împotriva dispoziției aceleiași încheieri prin care s-a
dispus suspendarea judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea
Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.