ÎCCJ, decizie (scj.ro #83969)

Încheiere prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus suspendarea judecății și a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Recurs Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Dispoziții generale Indice alfabetic: Drept procesual penal - încheiere prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus suspendarea judecății și a menținut arestarea preventivă a inculpatului - recurs C. proc . pen ., art. 303 alin. (6) Încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și a menținut arestarea preventivă a inculpatului, conform art. 303 alin. (6) C. proc . pen ., nu este supusă căii de atac a recursului sub aspectul dispoziției privind admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ci numai sub aspectul dispoziției privind menținerea arestării preventive de către prima instanță și instanța de apel.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 778 din 5 martie 2009 Prin încheierea din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, asupra cererii privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, a trimis cauza penală privind apelul inculpatului S.M. la Curtea Constituțională a României pentru a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor legale menționate, a suspendat judecarea procesului penal până la soluționarea excepției și a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate și materialul probator administrat conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art. 143 raportat la art. 68 1 C. proc . pen . și că există la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți. Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată din oficiu a prevederilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, a constatat că imprecizia termenilor, lipsa unei definiții legale sunt de natură a aduce atingere egalității în fața legii, securității juridice și caracterului non arbitrar al urmăririi penale.

Omisiunea explicării termenului folosit de lege - „deținerea ilegală de droguri de risc pentru consum propriu” - conduce la arbitrariu în aplicarea legii, încălcându-se astfel drepturile garantate de art. 15, art. 16, art. 20, art. 23 alin. (1) și alin. (2) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului și judecarea în stare de liberate, iar cu privire la suspendarea judecării cauzei, a arătat că este de acord ca dosarul să fie trimis la Curtea Constituțională, însă nu este de acord cu suspendarea judecării cauzei. Recursul este nefondat cu privire la menținerea măsurii arestării preventive și inadmisibil, recursul declarat cu privire la suspendarea judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . S-a reținut că, în data de 20 septembrie 2007, inculpatul a vândut martorului denunțător B.l . două doze de heroină contra sumei de 300 lei și a deținut, fără drept, 58 de comprimate de methadone . Cu privire la menținerea stării de arest, verificând recursul în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile prevăzute în art. 148, art. 160 b și art. 300 2 C. proc . pen ., se constată că măsura arestării preventive și menținerea acesteia au fost luate în conformitate cu dispozițiile legale.

Astfel, față de materialul probator administrat, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) și art. 160 b C. proc . pen ., respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la suspendarea judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin Decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc . pen . se vor interpreta în sensul că „încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.” În consecință, recursul declarat de inculpatul S.M. este inadmisibil cu privire la măsura suspendării judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva dispoziției încheierii din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, cu privire la menținerea măsurii arestării preventive și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva dispoziției aceleiași încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.