ÎCCJ, decizie (scj.ro #84309)

Menținere arestării preventive a

inculpatului. Temeiuri

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive.

Arestarea preventivă

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- menținere arestării

preventive a inculpatului

-

temeiuri

C. proc. pen.,

art. 148 alin. (1) lit. f)

Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, instanța menține arestarea preventivă a inculpatului, fiind

suficient să constate existența unuia dintre temeiurile prevăzute în art. 148

alin. (1) C. proc. pen., întrucât temeiurile arestării preventive nu sunt

prevăzute cumulativ, ci alternativ, în textul de lege menționat.

Prin urmare, dacă instanța a dispus, prin încheiere, menținerea arestării

preventive în baza a două dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C.

proc. pen., iar după pronunțarea încheierii numai dispoziția care prevedea unul

dintre temeiurile în baza căruia s-a menținut arestarea a fost abrogată,

încheierea este legală și temeinică.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

5281 din 14 septembrie 2006

Prin încheierea din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și familie, a constatat, în baza art. 300

1

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., ca fiind legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpatului S.L.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin care a arătat,

între altele, că unul dintre temeiurile ce au justificat arestarea preventivă -

infracțiunea flagrantă - a fost eliminat prin voința legiuitorului după

pronunțarea încheierii atacate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea

dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în

stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de

consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea

duratei acesteia, iar potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen.,

când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele

prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. pen. și că aceste

temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanța sesizată

cu judecata cauzei în fond a procedurii prevăzute în art. 300

1

C.

proc. pen.

Împrejurarea că, după pronunțarea hotărârii atacate, prin art. I pct. 75 din

Legea nr. 356/2006, conținutul art. 148 C. proc. pen. a fost modificat, între

altele, prin eliminarea temeiului de arestare preventivă referitor la

infracțiunea flagrantă, este lipsită de relevanță câtă vreme nici înainte și

nici după modificarea conținutului art. 148 C. proc. pen. temeiurile arestării

preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, suficient fiind, în acest

stadiu procesual, să se constate, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) (fostă

lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare

a procesului.

Or, acest din urmă temei prevăzut în textul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. subzistă și în prezent în cauză, așa cum în mod temeinic s-a reținut prin

încheierea atacată, și, în consecință, recursul a fost respins.