ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5281/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a constatat, în

baza art. 300

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., ca fiind legală și temeinică

măsura arestării preventive a inculpatului S.L.S.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a

reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiții de legalitate

și temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au

schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că, față și de modalitatea de

săvârșire a infracțiunilor și de persoana inculpatului, lăsarea în libertate a

acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, încât se justifică

în continuare privarea acestuia de libertate.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat,

în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, în principal, trimiterea

cauzei spre rejudecare, deoarece, pe de o parte, hotărârea nu este motivată,

iar pe de altă parte, unul din temeiurile ce au justificat arestarea

preventivă, infracțiunea flagrantă, a fost eliminat prin voința legiuitorului

după pronunțarea încheierii atacate; în subsidiar, a solicitat revocarea acestei

măsuri și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen.,

după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este

trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din

oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

înainte de expirarea duratei acesteia, iar potrivit art. 300

1

alin.

(3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată,

arestarea preventivă.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la

dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului au fost cele prevăzute de art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., și

că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanța

sesizată cu judecata cauzei în fond a procedurii prevăzute de art. 300

1

C. proc. pen.

Împrejurarea că, după pronunțarea hotărârii atacate, prin

art. I, pct. 75 din Legea nr. 356/2006, conținutul art. 148 C. proc. pen., a

fost modificat, între altele, prin eliminarea temeiului de arestare preventivă

referitor la infracțiunea flagrantă, este lipsită de relevanță câtă vreme, nici

înainte și nici după modificarea conținutului art. 148 C. proc. pen.,

temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ,

suficient fiind, în acest stadiu procesual, să se constate, în baza art. 148 lit.

f) [(fostă lit. h)] C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare

în continuare a procesului.

Or, acest din urmă temei prevăzut de textul art. 148 lit.

f) C. proc. pen., subzistă și în prezent, în cauză, așa cum în mod temeinic s-a

reținut prin încheierea atacată, astfel încât recursul urmează să fie respins,

ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpatul S.L.S. împotriva încheierii din 4 septembrie 2006 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2006.