ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2008

HOTĂRÂRE
15.01.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 37 din 16

ianuarie 2007, Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș.G.

în contradictoriu cu pârâta SC D.K. SRL și în consecință, a obligat-o pe pârâtă

să ridice construcția metalică aflată pe terenul reclamantului iar în caz de refuz

a încuviințat reclamantului să o ridice pe cheltuiala pârâtei, fiind respinsă

cererea de intervenție formulată de intervenienta SC Z.A. SRL Oltenița.

În motivarea sentinței s-a

reținut că părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 26883/2003 având ca

obiect o suprafață de teren cu termen limită la 31 decembrie 2004.

Ulterior datei de 31

decembrie 2004, reclamantul i-a permis pârâtei să mai folosească terenul,

obiect al închirierii, locațiunea fiind potrivit art. 1437 C. civ., considerată

reînnoită tacit. Contractul de închiriere pe teren devenit un contract fără

termen, în mod corect reclamantul i-a notificat pârâtei denunțarea

contractului, în condițiile art. 1436 alin. (2) C. civ., situație în care

contractul a încetat, așa încât apărarea pârâtei în sensul că potrivit art. 3 alin.

(2) din contract avea dreptul la reînoirea lui a fost înlăturată de instanța de

fond în lipsa unui acord de voință în acest scop.

Reținând, cu privire la

cererea de intervenție că intervenienta nu a intrat în posesia terenului

închiriat și că nu sunt întrunite condițiile art. 1433 C. civ., aceasta a fost

respinsă.

În contra sentinței, au

declarat apel pârâta SC D.K. SRL și intervenienta SC Z.A. SRL

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 341 din 27 iunie 2007, a respins

apelul formulat de apelanta-pârâtă, ca nefondat, a admis apelul declarat de

intervenientă, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii cererii de

intervenție, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Criticile pârâtei cu privire

la regularitatea citării și interpretării contractului au fost înlăturate de

instanța de apel, aceasta reținând că apelanta-pârâtă a fost citată pentru

termenul de 16 ianuarie 2007 la adresa indicată în ședința publică de la

termenul din 11 aprilie 2006 în dosarul nr. 443/C/2006 al Tribunalului

Călărași, fiind respectat și termenul de 5 zile, apelanta a fost citată la data

de 27 decembrie 2006 pentru termenul din 16 ianuarie 2007.

Cu privire la interpretarea

contractului instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 1436 alin.

(2) C. proc. civ., contractul de închiriere prelungit prin tacita relocațiune,

fiind astfel un contract fără termen, a încetat prin denunțare unilaterală,

situație în care susținerea apelantei ca instanța de fond nu a ținut cont de

voința părților a fost înlăturată.

În ce privește apelul

intervenientei, acesta s-a apreciat ca întemeiat de vreme ce intervenienta nu a

putut intra în posesia suprafeței de teren, obiect al contractului de

închiriere pe care ea l-a încheiat cu reclamantul la 26 ianuarie 2005 și care a

făcut obiectul contractului de închiriere încheiat cu pârâta, întrucât aceasta

nu l-a eliberat de construcția metalică aflată pe el.

Pârâta, SC D.K. SRL a

declarat recurs împotriva deciziei menționate în temeiul art. 304 C. proc. civ.

Dezvoltarea criticilor

formulate permite încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

5 și 9 C. proc. civ., indicarea celorlalte motive prevăzute de art. 304 fiind

una formală.

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta citează

prevederile art. 87, 91, 107 și 103 C. proc. civ., afirmând că instanța nu a

citat-o în mod legal deși era obligată, fără a concretiza în vreun fel în fața

cărei instanțe s-a produs neregularitatea procedurală, pentru care termen și în

ce a constat vătămarea la care referă art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Opinia Înaltei Curți

Constatând că decizia

atacată a analizat temeinicia unei critici cu același obiect privind sentința,

Înalta Curte, procedând la verificarea deciziei sub acest aspect, constată că

susținerea recurentei nu se confirmă.

În fața instanței de fond

pârâta – recurentă a fost citată pentru termenul din 16 ianuarie 2007 la adresa

indicată cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 89 alin. (1) C.

proc. civ., aceasta având posibilitatea să-și exercite drepturile procesuale

conferite de lege.

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs recurenta susține că la expirarea duratei contractului de închiriere

reclamantul locator a permis și promis prelungirea contractului pentru o

perioadă de 4 ani, fără a se încheia un înscris, înscris care nu era necesar

față de prevederile art. 36 C. com. și în virtutea principiului

consensualismului.

Opinia Înaltei Curți.

În cauza de față părțile au

încheiat un contract de închiriere în formă scrisă al cărui regim juridic este

reglementat de art. 1416 C. civ.

Termenul locațiunii

expirând, locațiunea s-a reînoit conform art. 1437 C. civ., prin tacita

relocațiune, noul contract având loc în condițiile primului contract,

considerat fiind însă fără termen.

În atare situație, încetarea

contractului a operat prin denunțare unilaterală, conform art. 1436 alin. (2) C.

civ., cum corect au reținut ambele instanțe.

Nu sunt aplicabile, așadar,

prevederile art. 36 C. com., cum greșit susține recurenta, aceste prevederi

reglementând încheierea contractelor comerciale în forma simplificată a

comenzii urmată de executare, contractul de locațiune fiind însă un contract

numit cu regim juridic distinct și individualizat în codul civil.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

În baza art. 274 C. proc.

civ., va obliga recurenta să plătească 1000 lei intimatului Ș.G. și 2000 lei

intimatei SC Z.A. SRL Oltenița cheltuieli de judecată.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC D.K. SRL Oltenița împotriva deciziei nr. 341 din

27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta să

plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, 1000 lei intimatului Ș.G. și

2000 lei intimatei SC Z.A. SRL Oltenița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83197)
chirierii, locațiunea fiind potrivit art.1437 Cod civil considerată reînnoită tacit. Contractul de închiriere pe teren devenit un contract fără termen, în mod corect reclamantul i-a notificat pârâtei denunțarea contractului, în condițiile a
ÎCCJ 2008-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 958/2008
cu privire la acțiunile vândute. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 392 din 25 septembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC D.C. SRL și de interven
ÎCCJ 2008-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2107/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 9064 din 12 iulie 2007 a admis în parte acțiunea reclamantei SC C.R.G. SA București. A d
ÎCCJ 2010-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 162/2010
de mare. Prin decizia civilă nr. 291 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei arătând că, pe de o parte, reclamanta nici nu a contestat raportul de expertiză și nici nu a
ÎCCJ 2008-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2008
Intervenienta apelantă a criticat soluția de respingere a cererii de intervenție pentru considerentul că instanța de fond a nesocotit motivele pe care le-a invocat din care rezulta cu evidență faptul că are interes în cauză întrucât a făcut
Sursă