ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13880 din 16 decembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 43511/3/2006 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, investit ca urmare a

admiterii excepției necompetenței materiale, prin sentința

civilă nr. 13964 din 11 octombrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1

București, s-a respins excepția lipsei calității procesuale

active și s-a admis în parte acțiunea precizată formulată

de reclamantul Spitalul Clinic C.F.W.  împotriva pârâtei SC C.E. SRL. În

consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în

suprafață de 174,8 mp situat în București, sectorul 1, precum

și obligarea pârâtei să elibereze de pe acest teren toate

construcțiile provizorii metalice sau de altă natură.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că la data de 30

decembrie 1992 între părți s-a încheiat contractul de închiriere prin

care reclamantul a închiriat pârâtei o suprafață de teren de 96 mp pe

o durată de 7 ani, care a fost prelungită cu încă 5 ani, prin

actul adițional din 1999, astfel încât contractul a expirat la data de 1

octombrie 2004. Pârâta a rămas în continuare în folosința acestui

teren și după expirarea termenului locațiunii, achitând

contravaloarea chiriei, care a fost acceptată de reclamantă până

în luna mai 2007, când contractul a încetat prin denunțarea

unilaterală a locatorului în conformitate cu prevederile art. 1436 alin.

(2) C. civ.

Raportat la această stare de fapt, tribunalul

analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale

active, invocată de pârâtă și unită cu fondul, a respins-o

ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul are calitatea de locator

în contractul de închiriere din litigiu astfel încât are și legitimare

procesuală activă inclusiv cu privire la cererea în evacuare de pe

terenul pe care îl deține în administrare, nefiind ținut să

facă dovada dreptului de proprietate. În temeiul aceluiași contract

chiriașului, respectiv pârâtei îi revine obligația de a restitui

bunul la încetarea locațiunii.

În privința fondului litigiului prima

instanță a respins ca neîntemeiată apărarea pârâtei

potrivit căreia tacita relocațiune a operat și ulterior

denunțării contractului de către reclamant, în considerarea

faptului că chiar dacă locațiunea a fost reînnoită tacit

pentru perioada 2004 – 2007, ulterior acestui moment potrivit art. 1437 C. civ.

contractul a încetat prin denunțare unilaterală ca urmare a

manifestării de voință a reclamantului care a notificat-o pe

pârâtă în acest sens, și a promovării cererii de chemare în

judecată, situație în care chiriașul nu mai poate opune tacita

relocațiune, după cum rezultă din prevederile art. 1438 C. civ.

În aceste condiții, arată tribunalul,

pârâta nu mai poate justifica un drept de folosință, deține

terenul fără titlu, astfel că acțiunea reclamantului este

întemeiată dispunându-se evacuarea de pe terenul anterior identificat.

Totodată, s-a admis și capătul de

cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea terenului prin

ridicarea construcțiilor edificate cu caracter provizoriu, în conformitate

cu prevederile art. 494 C. civ.

Apelul declarat de pârâta SC C.E. SRL a fost admis

prin decizia comercială nr. 163 din 24 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, cu consecința

modificării în parte a hotărârii primei instanțe în sensul că

s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 38 mp

situat București, sectorul 1, fiind menținute celelalte

dispoziții ale sentinței. Totodată intimata a fost obligată

și la plata sumei de 2.002 lei cheltuieli de judecată către

apelantă.

În argumentarea deciziei instanța de apel a

respins ca neîntemeiate criticile apelantei referitoare la greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale active

în considerarea faptului că această derivă din calitatea de

locator al reclamantului și respectiv aceea de administrator al terenului

ce constituie curtea Policlinicii C.

De asemenea, critica privind intervenirea tacitei

relocațiuni a fost înlăturată cu motivarea că prin

manifestarea expresă de voință a intimatului care a anunțat

concediul locațiunii precum și introducerea cererii de evacuare

efectele tacitei relocațiuni a încetat, iar apelanta deținând terenul

fără titlu este obligată să-l elibereze.

Referitor însă la suprafața de teren

ocupată fără titlu de apelanta SC C.E. SRL și aflată

în administrarea intimatului, instanța de apel a concluzionat, pe baza

expertizei ce face parte integrantă din decizia pronunțată,

că această suprafață este de 38 mp, limită în care s-a

și dispus evacuarea, iar în temeiul art. 274 intimatul a fost obligat

și la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de

apelantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. București criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

Prima critică vizează nelegalitatea

deciziei sub aspectul modului de aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.,

în condițiile în care, susține recurenta, instanța de apel nu a

dat eficiență niciunui motiv de apel ci doar considerând

întemeiată o critică a redus suprafața de teren de pe care

urmează a fi efectuată evacuarea. În aceste condiții nu se poate

aprecia că reclamantul a căzut în pretenții deoarece dimensiunea

suprafeței de teren din litigiu reprezintă o împrejurare nouă

necunoscută până în momentul soluționării cauzei în apel.

Decizia recurată încalcă și

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece,  arată recurentul,

suprafața de teren de 38 mp nu este identificată conform punctelor

topografice indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză cu

consecința că hotărârea nu este susceptibilă de executare.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor

invocate raportat la prevederile legale anterior menționate, Curtea

constată că este nefondat.

Astfel în privința aplicării prevederilor art.

274 C. proc. civ., contrar susținerilor recurentului acesta este parte

căzută în pretenții în sensul dispozițiilor legale

menționate deoarece apelul pârâtei SC C.E. SRL a fost admis, situație

în care în mod evident apelanta având câștig de cauză este

îndreptățită, pe cale de consecință, să

primească și cheltuielile de judecată ocazionate.

În privința criticii întemeiate pe prevederile art.

304 pct. 7 C. proc. civ. se va reține că și aceasta este

neîntemeiată întrucât instanța de apel s-a pronunțat în limitele

investirii sale arătând în considerentele deciziei motivele care au

determinat soluția pronunțată, precum și faptul că

evacuarea pârâtei se va dispune de pe suprafața de teren de 38 mp, astfel

cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză ce face

parte din decizia recurată.

În aceste condiții, nu se poate susține cu

succes faptul că lipsa elementelor de identificare ale terenului din

litigiu este imputabilă instanței de apel deoarece reclamantul era

obligat să precizeze cu exactitate obiectul cererii sale de chemare în

judecată inclusiv prin identificarea corectă a terenului ocupat de

pârâtă. Cu toate acestea, ca urmare a efectuării expertizei,

instanța de apel a menționat că se va dispune evacuarea de pe

suprafața de teren, astfel cum aceasta a fost identificată prin

expertiza ce face parte integrantă din decizia recurată.

Prin urmare, acest din urmă motiv de recurs nu

încalcă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ci reprezintă,

așa cum de altfel și recurentul menționează o chestiune

legată de problema executării hotărârii și nu o

critică de nelegalitate a acesteia chiar dacă au fost invocate în

acest sens prevederile legale anterior menționate.

În consecință, recursul reclamantului este

nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

Spitalul Clinic C.F.W. București împotriva deciziei nr. 163 din 24 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.