ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13880 din 16 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 43511/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, investit ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale, prin sentința civilă nr. 13964 din 11 octombrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. împotriva pârâtei SC C.E. SRL. În consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 174,8 mp situat în București, sectorul 1, precum și obligarea pârâtei să elibereze de pe acest teren toate construcțiile provizorii metalice sau de altă natură.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că la data de 30 decembrie 1992 între părți s-a încheiat contractul de închiriere prin care reclamantul a închiriat pârâtei o suprafață de teren de 96 mp pe o durată de 7 ani, care a fost prelungită cu încă 5 ani, prin actul adițional din 1999, astfel încât contractul a expirat la data de 1 octombrie 2004. Pârâta a rămas în continuare în folosința acestui teren și după expirarea termenului locațiunii, achitând contravaloarea chiriei, care a fost acceptată de reclamantă până în luna mai 2007, când contractul a încetat prin denunțarea unilaterală a locatorului în conformitate cu prevederile art. 1436 alin. (2) C. civ.

Raportat la această stare de fapt, tribunalul analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă și unită cu fondul, a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul are calitatea de locator în contractul de închiriere din litigiu astfel încât are și legitimare procesuală activă inclusiv cu privire la cererea în evacuare de pe terenul pe care îl deține în administrare, nefiind ținut să facă dovada dreptului de proprietate. În temeiul aceluiași contract chiriașului, respectiv pârâtei îi revine obligația de a restitui bunul la încetarea locațiunii. În privința fondului litigiului prima instanță a respins ca neîntemeiată apărarea pârâtei potrivit căreia tacita relocațiune a operat și ulterior denunțării contractului de către reclamant, în considerarea faptului că chiar dacă locațiunea a fost reînnoită tacit pentru perioada 2004 – 2007, ulterior acestui moment potrivit art. 1437 C. civ.

contractul a încetat prin denunțare unilaterală ca urmare a manifestării de voință a reclamantului care a notificat-o pe pârâtă în acest sens, și a promovării cererii de chemare în judecată, situație în care chiriașul nu mai poate opune tacita relocațiune, după cum rezultă din prevederile art. 1438 C. civ. În aceste condiții, arată tribunalul, pârâta nu mai poate justifica un drept de folosință, deține terenul fără titlu, astfel că acțiunea reclamantului este întemeiată dispunându-se evacuarea de pe terenul anterior identificat. Totodată, s-a admis și capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea terenului prin ridicarea construcțiilor edificate cu caracter provizoriu, în conformitate cu prevederile art. 494 C. civ.

Apelul declarat de pârâta SC C.E. SRL a fost admis prin decizia comercială nr. 163 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu consecința modificării în parte a hotărârii primei instanțe în sensul că s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 38 mp situat București, sectorul 1, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată intimata a fost obligată și la plata sumei de 2.002 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

În argumentarea deciziei instanța de apel a respins ca neîntemeiate criticile apelantei referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active în considerarea faptului că această derivă din calitatea de locator al reclamantului și respectiv aceea de administrator al terenului ce constituie curtea Policlinicii C. De asemenea, critica privind intervenirea tacitei relocațiuni a fost înlăturată cu motivarea că prin manifestarea expresă de voință a intimatului care a anunțat concediul locațiunii precum și introducerea cererii de evacuare efectele tacitei relocațiuni a încetat, iar apelanta deținând terenul fără titlu este obligată să-l elibereze. Referitor însă la suprafața de teren ocupată fără titlu de apelanta SC C.E.

SRL și aflată în administrarea intimatului, instanța de apel a concluzionat, pe baza expertizei ce face parte integrantă din decizia pronunțată, că această suprafață este de 38 mp, limită în care s-a și dispus evacuarea, iar în temeiul art. 274 intimatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de apelantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. București criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ. Prima critică vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul modului de aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., în condițiile în care, susține recurenta, instanța de apel nu a dat eficiență niciunui motiv de apel ci doar considerând întemeiată o critică a redus suprafața de teren de pe care urmează a fi efectuată evacuarea.

În aceste condiții nu se poate aprecia că reclamantul a căzut în pretenții deoarece dimensiunea suprafeței de teren din litigiu reprezintă o împrejurare nouă necunoscută până în momentul soluționării cauzei în apel. Decizia recurată încalcă și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece, arată recurentul, suprafața de teren de 38 mp nu este identificată conform punctelor topografice indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză cu consecința că hotărârea nu este susceptibilă de executare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Astfel în privința aplicării prevederilor art. 274 C. proc.

civ., contrar susținerilor recurentului acesta este parte căzută în pretenții în sensul dispozițiilor legale menționate deoarece apelul pârâtei SC C.E. SRL a fost admis, situație în care în mod evident apelanta având câștig de cauză este îndreptățită, pe cale de consecință, să primească și cheltuielile de judecată ocazionate. În privința criticii întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se va reține că și aceasta este neîntemeiată întrucât instanța de apel s-a pronunțat în limitele investirii sale arătând în considerentele deciziei motivele care au determinat soluția pronunțată, precum și faptul că evacuarea pârâtei se va dispune de pe suprafața de teren de 38 mp, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză ce face parte din decizia recurată.

În aceste condiții, nu se poate susține cu succes faptul că lipsa elementelor de identificare ale terenului din litigiu este imputabilă instanței de apel deoarece reclamantul era obligat să precizeze cu exactitate obiectul cererii sale de chemare în judecată inclusiv prin identificarea corectă a terenului ocupat de pârâtă. Cu toate acestea, ca urmare a efectuării expertizei, instanța de apel a menționat că se va dispune evacuarea de pe suprafața de teren, astfel cum aceasta a fost identificată prin expertiza ce face parte integrantă din decizia recurată. Prin urmare, acest din urmă motiv de recurs nu încalcă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ci reprezintă, așa cum de altfel și recurentul menționează o chestiune legată de problema executării hotărârii și nu o critică de nelegalitate a acesteia chiar dacă au fost invocate în acest sens prevederile legale anterior menționate.

În consecință, recursul reclamantului este nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. București împotriva deciziei nr. 163 din 24 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.