ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8303/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 423 din data de 29

martie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția

autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta

M.V. (născută A.), în contradictoriu cu SC P. SA, pentru autoritate de lucru

judecat, s-au respins cererile principală și conexă formulate de reclamanta

M.V. (născută A.), în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiate.

În motivarea

sentinței s-a reținut, referitor la excepția autorității de lucru judecat, că

prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S.

anularea Deciziei nr. 9 din 24 martie 2009 și restituirea în natură a celor

trei camere ce fac parte din imobilul casă de locuit înscrisă în Carte Funciară

Năsăud, proprietatea sa în cotă de 1/2 părți a defunctei sale surori A.E., a

cărei unică moștenitoare este.

A solicitat, de

asemenea, în contradictoriu cu SC P. SA, restituirea acelorași trei camere. În

ce privește această cerere, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a fost admisă

excepția autorității de lucru de judecat pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 844/2001, pronunțată în Dosar nr. 4260/2002, Tribunalul Cluj a respins

acțiunea formulată de reclamanta A. și sora acesteia M.V. în contradictoriu cu

pârâta SC P. SA privind restituirea în natură a imobilului din litigiu,

sentință menținută prin Decizia nr. 40/2003 pronunțată în Dosar civil nr.

1425/2003 de Curtea de Apel Cluj și prin Decizia nr. 3570/2004 pronunțată în

Dosar nr. 2720/2003 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, prin

Sentința civilă nr. 1430/2005 pronunțată în Dosar nr. 2236/2005, Judecătoria

Năsăud a admis o acțiune în revendicare formulată de pârâtă stabilind că

aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra întregului imobil, pentru

ca în urma admiterii recursului formulat de reclamantă, acest drept să fie

restrâns la cele trei camere care fac obiectul prezentului litigiu.

În executarea

obligațiilor legale, A.V.A.S., în cadrul procedurii administrative, a

soluționat notificarea reclamantei, prin emiterea Deciziei motivate nr. 94 din

24 martie 2009, prin care a respins cererea de restituire în natură a

imobilului revendicat, motivat de faptul că notificarea nu se încadrează în

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată; a propus acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantei pentru imobilul

obiect al notificării, evidențiat în patrimoniul SC P. SA Cluj și a dispus

înaintarea deciziei, însoțită de documentele aferente, aflate la dosarul

A.V.A.S. către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în

conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta.

În motivarea

apelului, s-a arătat că, prin hotărârea criticată, s-a admis excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC P. SA Cluj, deși nu este

identitate de obiect juridic, că în mod netemeinic i s-a respins acțiunea, deși

cele 3 încăperi solicitate în natură, ce se află la parterul casei în litigiu,

cât și beciul, sunt în prezent libere, cei care le-au ocupat plecând și

lăsându-le în paragină, fapt dovedit cu fotografia anexată, stare de fapt care

este nouă, față de momentul când s-a dat hotărârea criticată și când s-au dat hotărârile

invocate ca autoritate de lucru judecat.

S-a mai arătat că,

pentru aceste motive se impune restituirea în natură a celor 3 încăperi

împreună cu beciul de la subsolul clădirii, care nu au fost niciodată

proprietatea fostului Oficiu Farmaceutic Cluj, acesta având doar un drept de

folosință trecut în Foaia C, foaia de sarcini și nu un drept de proprietate,

motiv pentru care nici succesoarea acestuia, SC P. SA Cluj, nu poate avea un

drept de proprietate recunoscut pe plan european.

Prin Decizia nr. 4 A

din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins apelul

declarat de reclamantă, reținându-se, în esență, că dreptul de proprietate al

pârâtei asupra camerelor în litigiu a fost reținut cu putere de lucru judecat

prin Sentința civilă nr. 1430/2005 pronunțată în Dosar nr. 2236/2005

Judecătoria Năsăud, cu modificările parțiale din recurs.

Faptul că imobilul nu

este folosit în prezent de către proprietarul recunoscut prin hotărârile

anterioare nu înseamnă că imobilul este liber în sensul Legii nr. 10/2001 și

că, astfel, ar putea fi restituit în natură, o condiție cumulativă fiind aceea

ca imobilul să se mai afle în deținerea unităților menționate la art. 21, fapt

ce rezultă din art. 11 alin. (1) și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând restituirea în natură a celor trei încăperi și susținând

că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, iar actele de privatizare

invocate de SC P. SA nu îi sunt opozabile.

Recursul nu este

fondat.

Prin Sentința civilă

nr. 1430 din 21 decembrie 2005, Judecătoria Năsăud a admis acțiunea formulată

de SC P. SA în contradictoriu cu A.E., M.V., orașul Năsăud și SC G. SRL și a

constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra a trei

camere și anexe situate la parterul imobilului din orașul Năsăud, str. U.

Față de această

constatare, căreia îi este atașată o autoritate de lucru judecat, cererea

reclamantei M.V., de restituire în natură a celor trei încăperi, ce face

obiectul prezentului litigiu, a fost respinsă.

Autoritatea de lucru

judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de

excepție și alta de prezumție.

În manifestarea sa

care interesează prezenta cauză, aceea de excepție procesuală, care corespunde

unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată,

autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută

de art. 1201 C. civ., care stabilește că este lucru judecat atunci când a doua

cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Principiul

autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și

ordine socială și are drept finalitate interzicerea readucerii în fața

instanțelor de judecată a chestiunilor litigioase deja rezolvate, fără a aduce

atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, în ceea ce

privește obiectul și cauza celor două acțiuni față de care s-a pus problema

autorității de lucru judecat, acestea sunt aproape identice, chiar dacă prin

prima acțiune s-au invocat alte temeiuri de drept (art. 480 C. civ.), întrucât

ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza

raportului juridic pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii

civile în ansamblul ei (causa petendi). Scopul final urmărit este același în

ambele acțiuni - restituirea în natură a celor trei încăperi - soluția dată de

instanță primei cereri având putere de lucru judecat, într-o nouă acțiune, în

care se încearcă valorificarea aceluiași drept. Condiția privind identitatea de

părți este și ea îndeplinită, SC P. SA și M.V. figurând în ambele cauze.

Prin contestația

dedusă judecății, reclamanta urmărește a anula o decizie irevocabilă. In

condițiile în care, prin sentința civilă nr. 1430/2005 a Judecătoriei Năsăud,

modificată în recurs, s-a constatat că pârâta SC P. SA este proprietara celor

trei încăperi în litigiu, contestația de față este de natură a contrazice cele

reținute anterior de

instanță.

■>

Prin urmare,

dispoziția nr. 9/24 martie 2009 emisă de A.V.A.S. nu este susceptibilă de

modificare sau anulare sub aspectul analizat.

Celălalt motiv

invocat, privind inopozabilitatea actelor de privatizare, nu poate fi analizat

întrucât el constituie o critică de fond ce nu poate fi tranșată de instanță în

situația în care acțiunea a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

De altfel, această critică s-a formulat omisso medio și nu poate fi pusă în

discuție direct în recurs.

Având în vedere

aceste considerente recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 4 A din 11 ianuarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2011.

JUDE Minodo

Wnoș

TOR

rmen

PREȘEDI

Bianca Țăndare

JUDECĂTOR

Floren;

Red. Tehnored.MM/4

ex. /2 decembrie 2011

Judecători apel:

Mihaela Paraschiv, Mihaela Ciocea

Judecător fond: Sanda

Păun

MAGISTRAT ASISTENT

Mirela Moisin