ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8303/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 423 din data de 29 martie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta M.V. (născută A.), în contradictoriu cu SC P. SA, pentru autoritate de lucru judecat, s-au respins cererile principală și conexă formulate de reclamanta M.V. (născută A.), în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiate. În motivarea sentinței s-a reținut, referitor la excepția autorității de lucru judecat, că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. anularea Deciziei nr. 9 din 24 martie 2009 și restituirea în natură a celor trei camere ce fac parte din imobilul casă de locuit înscrisă în Carte Funciară Năsăud, proprietatea sa în cotă de 1/2 părți a defunctei sale surori A.E., a cărei unică moștenitoare este.

A solicitat, de asemenea, în contradictoriu cu SC P. SA, restituirea acelorași trei camere. În ce privește această cerere, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a fost admisă excepția autorității de lucru de judecat pentru următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 844/2001, pronunțată în Dosar nr. 4260/2002, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta A. și sora acesteia M.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA privind restituirea în natură a imobilului din litigiu, sentință menținută prin Decizia nr. 40/2003 pronunțată în Dosar civil nr. 1425/2003 de Curtea de Apel Cluj și prin Decizia nr. 3570/2004 pronunțată în Dosar nr. 2720/2003 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1430/2005 pronunțată în Dosar nr. 2236/2005, Judecătoria Năsăud a admis o acțiune în revendicare formulată de pârâtă stabilind că aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra întregului imobil, pentru ca în urma admiterii recursului formulat de reclamantă, acest drept să fie restrâns la cele trei camere care fac obiectul prezentului litigiu.

În executarea obligațiilor legale, A.V.A.S., în cadrul procedurii administrative, a soluționat notificarea reclamantei, prin emiterea Deciziei motivate nr. 94 din 24 martie 2009, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului revendicat, motivat de faptul că notificarea nu se încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată; a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantei pentru imobilul obiect al notificării, evidențiat în patrimoniul SC P. SA Cluj și a dispus înaintarea deciziei, însoțită de documentele aferente, aflate la dosarul A.V.A.S. către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta. În motivarea apelului, s-a arătat că, prin hotărârea criticată, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC P. SA Cluj, deși nu este identitate de obiect juridic, că în mod netemeinic i s-a respins acțiunea, deși cele 3 încăperi solicitate în natură, ce se află la parterul casei în litigiu, cât și beciul, sunt în prezent libere, cei care le-au ocupat plecând și lăsându-le în paragină, fapt dovedit cu fotografia anexată, stare de fapt care este nouă, față de momentul când s-a dat hotărârea criticată și când s-au dat hotărârile invocate ca autoritate de lucru judecat.

S-a mai arătat că, pentru aceste motive se impune restituirea în natură a celor 3 încăperi împreună cu beciul de la subsolul clădirii, care nu au fost niciodată proprietatea fostului Oficiu Farmaceutic Cluj, acesta având doar un drept de folosință trecut în Foaia C, foaia de sarcini și nu un drept de proprietate, motiv pentru care nici succesoarea acestuia, SC P. SA Cluj, nu poate avea un drept de proprietate recunoscut pe plan european. Prin Decizia nr. 4 A din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins apelul declarat de reclamantă, reținându-se, în esență, că dreptul de proprietate al pârâtei asupra camerelor în litigiu a fost reținut cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 1430/2005 pronunțată în Dosar nr. 2236/2005 Judecătoria Năsăud, cu modificările parțiale din recurs.

Faptul că imobilul nu este folosit în prezent de către proprietarul recunoscut prin hotărârile anterioare nu înseamnă că imobilul este liber în sensul Legii nr. 10/2001 și că, astfel, ar putea fi restituit în natură, o condiție cumulativă fiind aceea ca imobilul să se mai afle în deținerea unităților menționate la art. 21, fapt ce rezultă din art. 11 alin. (1) și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a celor trei încăperi și susținând că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, iar actele de privatizare invocate de SC P. SA nu îi sunt opozabile.

Recursul nu este fondat. Prin Sentința civilă nr. 1430 din 21 decembrie 2005, Judecătoria Năsăud a admis acțiunea formulată de SC P. SA în contradictoriu cu A.E., M.V., orașul Năsăud și SC G. SRL și a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra a trei camere și anexe situate la parterul imobilului din orașul Năsăud, str. U. Față de această constatare, căreia îi este atașată o autoritate de lucru judecat, cererea reclamantei M.V., de restituire în natură a celor trei încăperi, ce face obiectul prezentului litigiu, a fost respinsă. Autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplinește două funcții, una de excepție și alta de prezumție.

În manifestarea sa care interesează prezenta cauză, aceea de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ., care stabilește că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială și are drept finalitate interzicerea readucerii în fața instanțelor de judecată a chestiunilor litigioase deja rezolvate, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, în ceea ce privește obiectul și cauza celor două acțiuni față de care s-a pus problema autorității de lucru judecat, acestea sunt aproape identice, chiar dacă prin prima acțiune s-au invocat alte temeiuri de drept (art. 480 C. civ.), întrucât ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (causa petendi). Scopul final urmărit este același în ambele acțiuni - restituirea în natură a celor trei încăperi - soluția dată de instanță primei cereri având putere de lucru judecat, într-o nouă acțiune, în care se încearcă valorificarea aceluiași drept. Condiția privind identitatea de părți este și ea îndeplinită, SC P. SA și M.V.

figurând în ambele cauze. Prin contestația dedusă judecății, reclamanta urmărește a anula o decizie irevocabilă. In condițiile în care, prin sentința civilă nr. 1430/2005 a Judecătoriei Năsăud, modificată în recurs, s-a constatat că pârâta SC P. SA este proprietara celor trei încăperi în litigiu, contestația de față este de natură a contrazice cele reținute anterior de instanță. ■> Prin urmare, dispoziția nr. 9/24 martie 2009 emisă de A.V.A.S. nu este susceptibilă de modificare sau anulare sub aspectul analizat. Celălalt motiv invocat, privind inopozabilitatea actelor de privatizare, nu poate fi analizat întrucât el constituie o critică de fond ce nu poate fi tranșată de instanță în situația în care acțiunea a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

De altfel, această critică s-a formulat omisso medio și nu poate fi pusă în discuție direct în recurs. Având în vedere aceste considerente recursul este nefondat și va fi respins. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 4 A din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011. JUDE Minodo Wnoș TOR rmen PREȘEDI Bianca Țăndare JUDECĂTOR Floren; Red. Tehnored.MM/4 ex. /2 decembrie 2011 Judecători apel: Mihaela Paraschiv, Mihaela Ciocea Judecător fond: Sanda Păun

MAGISTRAT ASISTENT

Mirela Moisin