ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 751 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții A.E., M.E. decedată în cursul procesului, continuată de M.J.L. în calitate de moștenitor și M.I.L. împotriva pârâtului P.M. CLUJ-NAPOCA și în consecință, a fost anulată dispoziția de respingere a notificărilor nr. 4471 din 09 din octombrie 2009 și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirii pentru imobilul grădină în suprafață de 1440 m.p. situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Dorobanților, înscris în CF nr. 132626, nr. top 4742/2/1/5 inițial înscris în CF nr. 5560, nr. topo 4742 și a apartamentului nr. 2, cu nr. top 4742/2/1/II înscris în CF colectivă nr. 68139, despăgubiri ce se vor stabili și plăti în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat pârâtul P.M. Cluj-Napoca să înainteze dosarul aferent C.C.S.D. S-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S.R. prin M.E.F. S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj-Napoca, nr. top 4742/2, constând din casă din piatră cu 5 camere, bucătărie și dependințe; grajd din piatră, șură, șopron, curte și grădină în str. Budai Nagy Antal în suprafață de 4316 m.p., a constituit proprietatea lui U.T.

decedată la data de 30 octombrie 1958. Prin certificatul de moștenitor nr. 561/1961 eliberat de Notariatul de Stat Cluj, s-a dezbătut masa succesorală după U.T., masă în compunerea căreia a intrat imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj-Napoca nr. top 4742/2 compus din teren loc de casă în suprafață de 4316 m.p., pe care se află construită o casă, iar moștenitorii ei sunt V.E. și U.L. în cote egale, în calitate de fii. Acest imobil a fost dezmembrat în parcela cu nr. top 4742/1 constând din teren în suprafață de 1107 m.p. care a fost transcris în altă coală funciară și nr. top 5560/2/1 casă și teren în suprafață de 3.209 m.p., construcție ce a fost apartamentată, apartamentul nr. 2 cu nr. top 4742/2/1/II fiind înscris în CF colectivă nr. 68139. Terenul în suprafață de 1440 m.p.

este în prezent înscris în CF nr. 132626 Cluj-Napoca, nr. top 4742/2/1/5. Cota de ½ parte din imobilul înscris inițial în CF nr. 5560 Cluj-Napoca, situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy Antal, cu nr. top 4742/2/1 a fost preluată prin decizia nr. 417/1976 a C.P.J. Cluj în proprietatea S.R. La rândul său, U.L. a decedat la data de 21 martie 1975, având ca unic moștenitor pe V.T. în calitate de soră, aceasta decedând la data de 3 noiembrie 1999 și avându-i ca moștenitori pe M.I. și A.E., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 9 din 11 februarie 2000 eliberat de B.N.P. T.S. M.I. a decedat la data de 12 septembrie 2000, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 6/201 eliberat de B.N.P.

T.S. moștenitorii acestuia sunt M.E. în calitate de soție supraviețuitoare și M.J.L. în calitate de fiu. M.E. a decedat la 25 ianuarie 2010, unicul moștenitor al acesteia fiind reclamantul M.L. în calitate de fiu. După apariția Legii nr. 10/2001, M.L., M.M. și A.E. au formulat notificarea nr. 12683/3 din 21 februarie 2001 adresată P.M. Cluj-Napoca, prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a cotelor indivize comune înscrise în CF 68139 Cluj, precum și terenul în suprafață de 1440 m.p. situat în Cluj-Napoca, str. Dorobanților, înscris în CF nr. 132626 prin notificarea nr. 49120/3 din 20 august 2001. Prin dispoziția nr. 4471 din 9 octombrie 2009 a P.M. Cluj-Napoca, au fost respinse notificările reclamanților cu privire la terenul în suprafață de 1440 m.p.

și apartamentul nr. 2 din imobilul situat în str. Dorobanților, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Cu actele de stare civilă și cu certificatele de moștenitor aflate la dosar, reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Apartamentul nr. 2 a fost vândut numitei S.S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40189 din 22 iulie 2002, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 și nu s-a solicitat să se constate nulitatea lui absolută, situație în care reclamanții pot beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent. Terenul în suprafață de 1440 m.p.

având nr. top 4742/2/1/5 grădină în str. Calea Dorobanților, a făcut obiectul unor contracte de concesiune încheiate între C.L.M. Cluj-Napoca și diverse persoane fizice în vederea construirii unor case familiale; 282,60 m.p. reprezintă cale de acces, iar suprafața de 60 m.p. este închiriată numitului B.I. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P.M. Cluj – Napoca, iar prin decizia civilă nr. 186 din 23 martie 2011 a curții de Apel Cluj s-a admis în parte apelul pârâtului, s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că acordarea despăgubirilor pentru imobilul din litigiu va fi condiționată de restituirea actualizată a despăgubirilor încasate cu ocazia exproprierii lui. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, succesibilii care după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. În art. 23 din aceeași lege se prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Aceste acte doveditoare pot fi depuse și direct în instanță, legea nesancționând cu decăderea din probă, nedepunerea lor până la data soluționării notificării. La rândul său, pct. 4.2 din Normele motedologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, prevede că „la art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii impolică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar. Așadar, certificatul de moștenitor este pretins de Normele metodologice numai „dacă există”, deoarece potrivit art. 77 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 36/1995, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori.

Or reclamanții au făcut dovada cu acte de stare civilă, că V.E. a fost sora lui U.L. decedat la data de 21 martie 1975 în localitatea Mezotur din Ungaria. Din certificatul de moștenitor nr. 561 din 19 aprilie 1960 eliberat de Notariatul de Stat Cluj dosar tribunal, rezultă că după defuncta lor mamă U.T. decedată la data de 30 octombrie 1958, masa succesorală s-a compus din imobilul cuprins în CF nr. 5560 Cluj, nr. top 4742/2, moștenitori legali au fost V.E. și U.L., în calitate de fii, care moștenesc în părți egale între ei întreaga avere succesorală. Așadar, nu există niciun dubiu că U.L. și V.E., copiii lui U.L. și M.T. nu ar fi fost frate și respectiv soră. Celelalte legături de rudenie nu au fost contestate de către pârâtul-apelant, recunoscând dovedirea lor de către reclamanții care astfel și-au dovedit calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la admiterea în parte a acțiunii reclamanților, anulării dispoziției de respingere a notificărilor și de obligare a pârâtului să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor fără a fi condiționate de restituirea despăgubirilor primite cu ocazia preluării imobilului de stat, curtea reține că prin decizia nr. 68 din 1 martie 1976 emisă de C.E.C.P.J. Cluj în temeiul Decretului nr. 223/1974, trecerea imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy Antal, înscris în CF nr. 5560, nr. top 4742/2/1 în proprietatea statului, s-a făcut cu plată, conform avizului Ministerului Finanțelor nr. 171.161/1975.

Conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat ce nu poate fi restituit în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.M. Cluj – Napoca solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel, se susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În această idee se susține că instanța de apel a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1169 C. civ. și respectiv art. 1, 3 și 4 alin. (2) din Legea nr. 1072001 în condițiile în care din acțiunea de la dosar nu rezultă calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în acceptarea Legii nr. 10/2001. Ca atare, susține recurentul că din probele administrate nu rezultă că fostul proprietar tabular nu a avut descendenți sau nu a instituit legat cu titlu universal în favoarea unor terțe persoane. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum și prin prisma dispozițiilor art. 4 și respectiv art. 23 din Legea nr. 10/2001. În situația în care titularul notificării nu a depus actele doveditoare ale dreptului său de proprietate până la data soluționării, instituția investită se pronunță prin decizie/dispoziție administrativă doar pe baza actelor depuse în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Este real că art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și ale calității de moștenitor pot fi depuse până la data soluționării notificării, însă sintagma „până la data soluționării notificării” nu are în vedere numai etapa administrativă a soluționării notificării.

Această sintagmă trebuie înțeleasă ca referindu-se la soluționarea notificării în oricare din cele 2 etape administrativă, înaintea entității notificate, sau judiciară – prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată, deoarece legiuitorul nu face nici o distincție între cele 2 faze procesuale de soluționare a notificării iar instanța învestită cu soluționarea contestației împotriva dispoziției/deciziei administrative de soluționare a notificării, are competența de a verifica legalitatea și temeinicia acesteia prin raportare și la alte acte decât cele prezentate de titularul notificării Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001. De altfel, nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară iar a considera altfel ar însemna să se aducă atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.

De altfel, rolul instanței nu poate fi rezumat doar la verificarea probelor administrate în etapa administrativă de soluționare a notificării, în condițiile în care administrarea probatoriului constituie elementul esențial al judecății Astfel, raportând cele expuse la situația din cauză, este de reținut că din actele depuse de reclamanți rezultă atât situația juridică a imobilului din litigiu cât și calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Astfel, din actele de stare civilă existente la dosar, certificatul de moștenitor nr. 561 din 19 aprilie 1960, rezultă fără posibilitate de echivoc că după defuncta U.T. decedată la 30 octombrie 1958 masa succesorală s-a compus din imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj nr. top.

4742/2 iar moștenitorii legali au fost V.E. și U.L. în calitate de descendenți cu cote egale la moștenire. La succesiunea după U.L., 21 martie 1975, a venit V.T. în calitate de soră, iar la succesiunea acesteia, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 9 din 11 februarie 2000 au venit M.I. și A.E. În aceste condiții ale devoluțiunii succesorale s-a reținut că la decesul lui M.I. de la 12 septembrie 2000, calitatea de moștenitori legali o au M.E. (soție supraviețuitoare) și M.J.L. în calitate de descendent așa cum rezultă de altfel de certificatul de moștenitor nr. 6/2001. În condițiile în care M.E. a decedat la 25 ianuarie 2010, unicul moștenitor al acesteia în calitatea de fiu este reclamantul M.L.

Cum în condițiile devoluțiunii succesorale s-a făcut dovada calității de moștenitori ai reclamanților, rezultă fără posibilitate de echivoc și calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. Din această perspectivă, susținerile recurentului legate de nedovedirea calității de persoane îndreptățite a reclamanților sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât notificatorii nu și-au contestat calitățile și vocația lor succesorală. De altfel, este de reținut că instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii atât în ce privesc dispozițiile art. 4, cât și ale art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dând dovadă nu numai de rol activ în condițiile art. 129 C. proc.

civ., în stabilirea raporturilor juridice dintre părți dar și de o examinare a tuturor aspectelor ce vizează aplicarea reală și corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Din perspectiva celor expuse nefiind fondate nici una din criticile formulate și nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 186/ A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2012.