ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

751 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea

civilă intentată de reclamanții A.E., M.E. decedată în cursul procesului,

continuată de M.J.L. în calitate de moștenitor și M.I.L. împotriva pârâtului P.M.

CLUJ-NAPOCA și în consecință, a fost anulată dispoziția de respingere a

notificărilor nr. 4471 din 09 din octombrie 2009 și l-a obligat pe pârât să

emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirii pentru

imobilul grădină în suprafață de 1440 m.p. situat în municipiul Cluj-Napoca,

str. Calea Dorobanților, înscris în CF nr. 132626, nr. top 4742/2/1/5 inițial

înscris în CF nr. 5560, nr. topo 4742 și a apartamentului nr. 2, cu nr. top

4742/2/1/II înscris în CF colectivă nr. 68139, despăgubiri ce se vor stabili și

plăti în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat

pârâtul P.M. Cluj-Napoca să înainteze dosarul aferent C.C.S.D.

S-a admis excepția

lipsei calității procesuale a pârâtului S.R. prin M.E.F.

S-a respins acțiunea

formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea

reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF nr. 5560

Cluj-Napoca, nr. top 4742/2, constând din casă din piatră cu 5 camere,

bucătărie și dependințe; grajd din piatră, șură, șopron, curte și grădină în

str. Budai Nagy Antal în suprafață de 4316 m.p., a constituit proprietatea lui

U.T. decedată la data de 30 octombrie 1958. Prin certificatul de moștenitor nr.

561/1961 eliberat de Notariatul de Stat Cluj, s-a dezbătut masa succesorală

după U.T., masă în compunerea căreia a intrat imobilul înscris în CF nr. 5560

Cluj-Napoca nr. top 4742/2 compus din teren loc de casă în suprafață de 4316 m.p.,

pe care se află construită o casă, iar moștenitorii ei sunt V.E. și U.L. în

cote egale, în calitate de fii.

Acest imobil a fost

dezmembrat în parcela cu nr. top 4742/1 constând din teren în suprafață de 1107

m.p. care a fost transcris în altă coală funciară și nr. top 5560/2/1 casă și

teren în suprafață de 3.209 m.p., construcție ce a fost apartamentată,

apartamentul nr. 2 cu nr. top 4742/2/1/II fiind înscris în CF colectivă nr. 68139.

Terenul în suprafață de 1440 m.p. este în prezent înscris în CF nr. 132626

Cluj-Napoca, nr. top 4742/2/1/5. Cota de ½ parte din imobilul înscris

inițial în CF nr. 5560 Cluj-Napoca, situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy

Antal, cu nr. top 4742/2/1 a fost preluată prin decizia nr. 417/1976 a C.P.J. Cluj

în proprietatea S.R.

La rândul său, U.L. a

decedat la data de 21 martie 1975, având ca unic moștenitor pe V.T. în calitate

de soră, aceasta decedând la data de 3 noiembrie 1999 și avându-i ca

moștenitori pe M.I. și A.E., conform certificatului de calitate de moștenitor nr.

9 din 11 februarie 2000 eliberat de B.N.P. T.S. M.I. a decedat la data de 12

septembrie 2000, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 6/201 eliberat

de B.N.P. T.S. moștenitorii acestuia sunt M.E. în calitate de soție

supraviețuitoare și M.J.L. în calitate de fiu. M.E. a decedat la 25 ianuarie

2010, unicul moștenitor al acesteia fiind reclamantul M.L. în calitate de fiu.

După apariția Legii nr.

10/2001, M.L., M.M. și A.E. au formulat notificarea nr. 12683/3 din 21

februarie 2001 adresată P.M. Cluj-Napoca, prin care au solicitat restituirea în

natură a apartamentului nr. 2 și a cotelor indivize comune înscrise în CF 68139

Cluj, precum și terenul în suprafață de 1440 m.p. situat în Cluj-Napoca, str.

Dorobanților, înscris în CF nr. 132626 prin notificarea nr. 49120/3 din 20

august 2001.

Prin dispoziția nr. 4471

din 9 octombrie 2009 a P.M. Cluj-Napoca, au fost respinse notificările

reclamanților cu privire la terenul în suprafață de 1440 m.p. și apartamentul nr.

2 din imobilul situat în str. Dorobanților, cu motivarea că nu s-a făcut dovada

calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Cu actele de stare

civilă și cu certificatele de moștenitor aflate la dosar, reclamanții au

dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, coroborate cu

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Apartamentul nr. 2 a fost vândut numitei S.S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40189 din 22 iulie 2002,

încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 și nu s-a solicitat să se constate nulitatea

lui absolută, situație în care reclamanții pot beneficia doar de măsuri

reparatorii în echivalent.

Terenul în suprafață

de 1440 m.p. având nr. top 4742/2/1/5 grădină în str. Calea Dorobanților, a

făcut obiectul unor contracte de concesiune încheiate între C.L.M. Cluj-Napoca

și diverse persoane fizice în vederea construirii unor case familiale; 282,60 m.p.

reprezintă cale de acces, iar suprafața de 60 m.p. este închiriată numitului B.I.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel P.M. Cluj – Napoca, iar prin decizia civilă nr. 186

din 23 martie 2011 a curții de Apel Cluj s-a admis în parte apelul pârâtului,

s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că acordarea

despăgubirilor pentru imobilul din litigiu va fi condiționată de restituirea

actualizată a despăgubirilor încasate cu ocazia exproprierii lui.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Conform art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, succesibilii care după data de 6 martie 1945, nu au

acceptat moștenirea sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru

bunurile care fac obiectul acestei legi, iar cererea de restituire are valoare

de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în

temeiul prezentei legi.

În art. 23 din

aceeași lege se prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori,

după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum

și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse

până la data soluționării notificării.

Aceste acte

doveditoare pot fi depuse și direct în instanță, legea nesancționând cu

decăderea din probă, nedepunerea lor până la data soluționării notificării.

La rândul său, pct. 4.2

din Normele motedologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, prevede că „la art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la

accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii impolică o

analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare

civilă, certificate de moștenitor dacă acestea există, testamente) pentru

stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.

Așadar, certificatul

de moștenitor este pretins de Normele metodologice numai „dacă există”,

deoarece potrivit art. 77 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 36/1995, calitatea

de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu

martori.

Or reclamanții au

făcut dovada cu acte de stare civilă, că V.E. a fost sora lui U.L. decedat la

data de 21 martie 1975 în localitatea Mezotur din Ungaria.

Din certificatul de

moștenitor nr. 561 din 19 aprilie 1960 eliberat de Notariatul de Stat Cluj

dosar tribunal, rezultă că după defuncta lor mamă U.T. decedată la data de 30

octombrie 1958, masa succesorală s-a compus din imobilul cuprins în CF nr. 5560

Cluj, nr. top 4742/2, moștenitori legali au fost V.E. și U.L., în calitate de

fii, care moștenesc în părți egale între ei întreaga avere succesorală.

Așadar, nu există

niciun dubiu că U.L. și V.E., copiii lui U.L. și M.T. nu ar fi fost frate și

respectiv soră.

Celelalte legături de

rudenie nu au fost contestate de către pârâtul-apelant, recunoscând dovedirea

lor de către reclamanții care astfel și-au dovedit calitate de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

motivul de apel referitor la admiterea în parte a acțiunii reclamanților,

anulării dispoziției de respingere a notificărilor și de obligare a pârâtului

să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor fără a

fi condiționate de restituirea despăgubirilor primite cu ocazia preluării

imobilului de stat, curtea reține că prin decizia nr. 68 din 1 martie 1976

emisă de C.E.C.P.J. Cluj în temeiul Decretului nr. 223/1974, trecerea

imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy Antal, înscris în CF nr. 5560,

nr. top 4742/2/1 în proprietatea statului, s-a făcut cu plată, conform avizului

Ministerului Finanțelor nr. 171.161/1975.

Conform art. 11 alin.

(7) din Legea nr. 10/2001, în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4),

valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea

valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru

construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat ce

nu poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul P.M. Cluj – Napoca solicitând modificarea ei

în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel, se susține că

hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În această idee se

susține că instanța de apel a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1169

C. civ. și respectiv art. 1, 3 și 4 alin. (2) din Legea nr. 1072001 în

condițiile în care din acțiunea de la dosar nu rezultă calitatea reclamantului

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în acceptarea Legii nr. 10/2001.

Ca atare, susține

recurentul că din probele administrate nu rezultă că fostul proprietar tabular

nu a avut descendenți sau nu a instituit legat cu titlu universal în favoarea

unor terțe persoane.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de

apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum

apellatum și prin prisma dispozițiilor art. 4 și respectiv art. 23 din Legea nr.

10/2001.

În situația în care

titularul notificării nu a depus actele doveditoare ale dreptului său de

proprietate până la data soluționării, instituția investită se pronunță prin

decizie/dispoziție administrativă doar pe baza actelor depuse în fața Comisiei

de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Este real că art. 23

din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de

proprietate precum și ale calității de moștenitor pot fi depuse până la data

soluționării notificării, însă sintagma „până la data soluționării notificării”

nu are în vedere numai etapa administrativă a soluționării notificării.

Această sintagmă

trebuie înțeleasă ca referindu-se la soluționarea notificării în oricare din

cele 2 etape administrativă, înaintea entității notificate, sau judiciară –

prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată, deoarece legiuitorul nu

face nici o distincție între cele 2 faze procesuale de soluționare a notificării

iar instanța învestită cu soluționarea contestației împotriva

dispoziției/deciziei administrative de soluționare a notificării, are

competența de a verifica legalitatea și temeinicia acesteia prin raportare și

la alte acte decât cele prezentate de titularul notificării Comisiei pentru

Aplicarea Legii nr. 10/2001.

De altfel, nici o

prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa

judiciară iar a considera altfel ar însemna să se aducă atingere principiului

liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.

De altfel, rolul

instanței nu poate fi rezumat doar la verificarea probelor administrate în

etapa administrativă de soluționare a notificării, în condițiile în care

administrarea probatoriului constituie elementul esențial al judecății Astfel,

raportând cele expuse la situația din cauză, este de reținut că din actele

depuse de reclamanți rezultă atât situația juridică a imobilului din litigiu

cât și calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Astfel, din actele de

stare civilă existente la dosar, certificatul de moștenitor nr. 561 din 19

aprilie 1960, rezultă fără posibilitate de echivoc că după defuncta U.T. decedată

la 30 octombrie 1958 masa succesorală s-a compus din imobilul înscris în CF nr.

5560 Cluj nr. top. 4742/2 iar moștenitorii legali au fost V.E. și U.L. în

calitate de descendenți cu cote egale la moștenire.

La succesiunea după U.L.,

21 martie 1975, a venit V.T. în calitate de soră, iar la succesiunea acesteia,

așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 9 din 11

februarie 2000 au venit M.I. și A.E.

În aceste condiții

ale devoluțiunii succesorale s-a reținut că la decesul lui M.I. de la 12

septembrie 2000, calitatea de moștenitori legali o au M.E. (soție

supraviețuitoare) și M.J.L. în calitate de descendent așa cum rezultă de altfel

de certificatul de moștenitor nr. 6/2001.

În condițiile în care

M.E. a decedat la 25 ianuarie 2010, unicul moștenitor al acesteia în calitatea

de fiu este reclamantul M.L.

Cum în condițiile

devoluțiunii succesorale s-a făcut dovada calității de moștenitori ai

reclamanților, rezultă fără posibilitate de echivoc și calitatea acestora de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Din această perspectivă,

susținerile recurentului legate de nedovedirea calității de persoane

îndreptățite a reclamanților sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât

notificatorii nu și-au contestat calitățile și vocația lor succesorală.

De altfel, este de

reținut că instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii

atât în ce privesc dispozițiile art. 4, cât și ale art. 11 alin. (7) din Legea nr.

10/2001, dând dovadă nu numai de rol activ în condițiile art. 129 C. proc. civ.,

în stabilirea raporturilor juridice dintre părți dar și de o examinare a

tuturor aspectelor ce vizează aplicarea reală și corectă a dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Din perspectiva celor

expuse nefiind fondate nici una din criticile formulate și nefiind incident

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 186/

A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2012.