ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 125/2013

Asupra

cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 5 noiembrie 2012, petenții A.E. și M.I.L. au solicitat,

în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului

deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, în Dosarul nr. 5828/117/2009, în sensul

pronunțării instanței asupra obligării recurentului-pârât la plata

cheltuielilor de judecată în favoarea petenților.

În susținerea

cererii, petenții au arătat că, deși prin întâmpinare, au solicitat obligarea

recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs,

reprezentând onorariu de avocat, pentru care au depus la dosarul cauzei

documente justificative, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Având în

vedere că prin decizia arătată s-a respins ca nefondat recursul pârâtului, față

de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., petenții solicită admiterea cererii.

Examinând

cererea formulată, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată, urmând a o

admite, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art.

281

2

C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri(...)".

Omisiunea

instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se

circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 274

alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată".

Dreptul la

acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un

raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat

părții câștigătoare a procesului.

Acest drept

este recunoscut părții atunci când a solicitat cheltuieli de judecată, dar

instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță,

prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, petenții au solicitat obligarea

recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de

avocat în cuantum de 2.179,99 RON, conform chitanței aflată la dosarul de

recurs, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul

deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra

cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar

dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin

intermediul executării silite.

Prin decizia

al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr. 186/A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în contradictoriu cu

intimații A.E. și M.I.L..

Față de

soluția adoptată și de solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată,

formulată de intimați prin întâmpinare, devin incidente în cauză dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a căzut în

pretenții, la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de partea

adversă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite cererea petenților și va dispune

completarea dispozitivului deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a acestei

instanțe, în sensul obligării recurentului-pârât Primarul municipiului Cluj

Napoca la plata către intimații-reclamanți A.E. și M.I.L. a sumei de 2.179,99 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

cererea formulată de petenții A.E. și M.I.L..

Completează

dispozitivul deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția

I

civilă, în sensul că obligă pe

recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj Napoca la plata către

intimații-reclamanți A.E. și M.I.L. a sumei de 2.179,99 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.