ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 125/2013

Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2012, petenții A.E. și M.I.L. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5828/117/2009, în sensul pronunțării instanței asupra obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petenților. În susținerea cererii, petenții au arătat că, deși prin întâmpinare, au solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat, pentru care au depus la dosarul cauzei documente justificative, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că prin decizia arătată s-a respins ca nefondat recursul pârâtului, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., petenții solicită admiterea cererii. Examinând cererea formulată, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 281 2 C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri(...)". Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului. Acest drept este recunoscut părții atunci când a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor. În speță, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, petenții au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2.179,99 RON, conform chitanței aflată la dosarul de recurs, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite. Prin decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 186/A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în contradictoriu cu intimații A.E. și M.I.L.. Față de soluția adoptată și de solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați prin întâmpinare, devin incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. privind obligarea părții care a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de partea adversă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petenților și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a acestei instanțe, în sensul obligării recurentului-pârât Primarul municipiului Cluj Napoca la plata către intimații-reclamanți A.E. și M.I.L. a sumei de 2.179,99 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de petenții A.E. și M.I.L.. Completează dispozitivul deciziei nr. 1497 din 5 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că obligă pe recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj Napoca la plata către intimații-reclamanți A.E. și M.I.L. a sumei de 2.179,99 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.