ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3794/2010

Deliberând asupra cererii de completare a dispozitivului de față, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2010, petentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 2793 din 6 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 9278/3/2008, în sensul pronunțării instanței asupra obligării recurentei-pârâte A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentului, în cuantum de 641,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecării fondului, apelului și recursului., respectiv plata biletelor de călătorie CFR , tur-retur.

În susținerea cererii, petentul a arătat că a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cerere exprimată prin concluziile scrise depuse la dosar, iar, prin decizia a cărei completare se solicită, instanța nu a acordat cheltuielile de judecată cerute deși recurenta a căzut în pretenții, prin respingerea recursului pe care l-a formulat. Înalta Curte va admite cererea formulată, în temeiul următoarelor considerente: Potrivit art. 281 2 C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare. Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului. Acest drept este recunoscut părții și atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că, prin memoriul justificativ (fila 26 dosar) petentul a solicitat suma de 308,10 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea retribuției pentru zilele în care fiind la proces a lipsit de la serviciu, cerere reiterată și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, unde a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 641,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond, apel și recurs, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri. Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Prin decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 67 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimatul L.M. prin mandatar B.G. Față de soluția adoptată și de solicitarea formulată de intimat de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2793 din 6 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul obligării A.V.A.S., ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 308,10 lei cheltuieli de judecată în recurs către L.M., având în vedere că prin decizia recurată de A.V.A.S. i s-au mai acordat cheltuieli de judecată în sumă de 299 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de completare a dispozitivului formulată de petentul L.M. Completează dispozitivul deciziei nr. 2793 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul că, dispune obligarea A.V.A.S. la plata sumei de 308,10 lei cheltuieli de judecată către L.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.